Originea numelor cartierelor bucureștene. Povestea Oborului: de la loc de spânzurătoare, la zona unde se mănâncă mici

Bucureștiul, numit și Micul Paris, găzduiește o serie de cartiere cu povești cel puțin interesante. Iată cum au ajuns unele dintre cele mai cunoscute cartiere ale Capitalei să poarte numele pe care le știm în prezent, conform B365.

Cartierul Obor s-a numit în trecut „Târgul de Afară”. Foto: Arhivă

Balta Albă 

Primele mențiuni referitoare la cartierul Balta Albă au fost făcute la începutul secolului al XIX-lea, în perioada în care Bucureștiul a fost lovit de o epidemie de ciumă bubonică. Rămășițele pământești ale celor care piereau din pricina bolii erau aruncate, în timpul domnului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, și incendiate în groapa cu var din cartier. De fiecare dată când ploua varul din gropile comune ieșea la suprafață și se formau mari bălți albe. 

Cotroceni  

Cartierul își are denumirea de la verbul „a cotroci”, care înseamnă „a adăposti” sau „a scotoci”. Cunoscutul Palat Cotroceni, reședința președintelui României, a fost construit în această zonă la finalul secolului al XIX-lea pentru regele Ferdinand. 

Crângași  

Legenda cartierului Crângași spune că această denumire vine de la „crâng”, întrucât zona a fost o pădure, o prelungire a Codrilor Vlăsiei. În urmă cu 200 de ani, zona nu era mai deloc populată, la vremea respectivă fiind doar 5 gospodării. Afluxul de locuitori a venit în momentul în care Crângași a fost inclus în Capitală, în anii 1920, când zona a fost „invadată” de familii defavorizate. 

Giulești 

Acest cartier a luat ființă prin unirea a două sate: Giulești-Sârbi și Giulești-Țigănia. Giuleștiul a cunoscut o dezvoltare fulminantă în perioada comunistă, concomitent cu apariția blocurilor de locuințe. Totodată, arheologii au scos la iveală rămășițe ale culturii Giulești-Boian, care a populat acest loc în mileniul IV î.Hr. 

Obor 

Cartierul s-a numit în trecut „Târgul de Afară” sau „Oborul de vite”. În secolele XVII-XVIII, în această zonă erau executați cei condamnați la moarte prin spânzurare. Practica a dăinuit până în anul 1870, când domnitorul Grigore Ghica a interzis-o. Ulterior, în 1877, negustorii care ajungeau la Obor au ridicat „Crucea Negustorilor” pentru a sfinți locul.  

În anul 2009, „Crucea Negustorilor” a fost mutată în Sectorul 2 și i s-a dat numele de „Crucea Independenței”.