De ce nu votează România la ONU alături de aliatul strategic american?

Chiar că e o întrebare justificată, mai ales acum când au rămas atât de puține țări care susțin Israelul la ONU, singurul său zid major de apărare fiind cel oferit cu larghețe de Washington.  Desigur, nimeni și nimic nu-l obligă pe E.S. domnul Președinte Iohannis, titularul coordonării politicii noastre externe și de securitate, să dea vreo explicație în fața propriei națiuni. În logica românească, cu atât mai puțin va mișca vreodată în front un ministru de externe sau, Doamne ferește, un ambasador fie el și foarte temporara voce a României la ONU, acolo unde, ieri, s-a desfășurat încă un episod în seria care dorește să deschidă drumul primirii Statului Palestina, cu drepturi depline, în rândurile organizației internaționale.

Cu o lună în urmă, o Rezoluție în acest sens fusese prezentată în Consiliul de Securitate și, firesc, oprită de SUA care și-a folosit dreptul de veto. De data asta, discuția s-a deplasat la nivelul Adunării Generale care, cu un vot copleșitor, a aprobat un text inițiat de Emiratele Arabe Unite în care se spune că „Statul Palestina se califică pentru calitatea de membru al ONBU în acord cu art. 4 al Cartei ONU și, ca atare, trebuie admis (în Organizație, n.n)”. Iată rezultatul votului interpretat imediat de marile agenții de presă ca un semnal major al izolării internaționale a Israelului și care, de acum înainte, conferă Palestinei o prezență oficială cu mult mi activă la nivelul ONU  :

Dar trebuie consemnată și reacția dură a autorităților israeliene care, prin vocea ministrului de externe Israel Katz a estimat că votul respectiv arată doar că „este recompensată violența” Hamas, organizația care a perpetrat atacul terorist din 7 octombrie. În mesajul postat pe o rețea socială oficialul israelian spune că Rezoluția adoptată de 153 de state ale lumii „recompensează ucigașii și violatorii Hamas și subminează eforturile pentru eliberarea ostaticilor...mesajul pe care-l trimite ONU în regiune plină de durere este acesta: violența este recompensată"

Iată și structura votului, importantă deoarece menține linii de separare și opoziție în zone de decizie esențiale deoarece, de cele mai multe ori, vin să rupă ceea ce erau până acum “liniile roșii” stabilite prin consens în lumea de după cel de-al Doilea Război Mondial.

For (143):

A: Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Armenia, Australia, Azerbaijan

B: Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia, Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei, Burkina Faso, Burundi

C: Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Costa Rica, Cuba, Cyprus

D: Democratic People’s Republic of Korea (North Korea), Democratic Republic of the Congo, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic

E: East Timor, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia

F: France

G: Gabon, The Gambia, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana

H: Haiti, Honduras

I: Iceland, India, Indonesia, Iran, Iraq, Ireland, Ivory Coast

J: Jamaica, Japan, Jordan

K: Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan

L: Laos, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Luxembourg

M: Madagascar, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar

N: Namibia, Nepal, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway

O: Oman

P: Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal

Q: Qatar

R: Republic of Korea (South Korea), Russia, Rwanda

S: Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syria

T: Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkmenistan, Turkey

U: Uganda, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan

V: Vietnam

Y: Yemen

Z: Zambia, Zimbabwe

Against (9):

A: Argentina

C: Czech Republic

H: Hungary

I: Israel

M: Micronesia

N: Nauru

P: Palau, Papua New Guinea

U: United States

Abstained (25):

A: Albania, Austria

B: Bulgaria

C: Canada, Croatia

F: Fiji, Finland

G: Georgia, Germany

I: Italy

L: Latvia, Lithuania

M: Malawi, Marshall Islands, Monaco

N: Netherlands, North Macedonia

P: Paraguay

R: Republic of Moldova, Romania

S: Sweden, Switzeland

U: Ukraine, United Kingdom

V: Vanuatu

România s-a abținut. Interesant a fi să fie spuse argumentele, în favoarea acestei decizii. Asta deoarece vine înaintea unui moment în care trei state membre UE (Iralnda, Spania și Slovenia) vor anunța oficial, pe 21 mai, că recunosc Statul Palestian, așa cum a declarat Josep Borrell, șeful diplomației europene. “Vor fi trei țări europene gata să facă acest pas și, probabil, vor urma și altele” a spus Borrell, reamintind că și Belgia și-a declarat intenția de a urma acest demers : “desigur, este vorba despre un gest siombolic...dincolo de statul în sine, se recunoaște voința acestui stat de a exista”.

Ce se va întâmpla în continuare este foarte greu de anticipat deoarece a crescut nivelul de intoleranță și, în Gaza, totul se apropie de un măcel final care nu mai poate fi oprit de o comunitate internațională care, iată din nou dovada, nu are alte arme decât Rezoluții cu o forță exclusiv simbolică.

Dar , cum spuneam ieri, este vorba despre o discuție despre dispariția “liniilor roșii” în ceea ce înseamnă percepția, comportamentul și condamnarea autorilor de masacre și acte de terorism împotriva populației civile, cu politicieni și generali obtuzi care le ordonă și se bucură de rezultatele obținute.