NATO în era post-Afganistan: Ce îşi doresc aliaţii europeni

Unele state membre NATO pledează pentru regândirea rolului Alianţei după decizia SUA cu privire la retragerea din Afganistan, considerată un eşec.

Aliaţii europeni sperau că instalarea democratului Joe Biden la Casa Albă va consolida relevanţa NATO după mandatul dificil al republicanului Donald Trump. Însă retragerea din Afganistan, decisă unilateral de Washington şi efectuată dezordonat în ultimele zile, arată necesitatea unei regândiri a rolului şi strategiei Alianţei Nord-Atlantice. Numeroşi oficiali critică atât decizia în sine, cât şi modalitatea retragerii, temându-se că ar putea diminua prestigiul NATO după cea mai îndelungată misiune a sa. În plus, există semne de întrebare cu privire la dependenţa Europei faţă de SUA în privinţa securităţii, comentează ziarul financiar britanic Financial Times.

O retragere greu de digerat

„Acest tip de retragere a trupelor a provocat haos. Haosul produce suferinţă suplimentară”, spune ministrul leton al Apărării Artis Pabriks. În opinia lui Parbriks, misiuni de lungă durată precum cea din Afganistan sunt improbabile în viitor. Ministrul leton continuă apoi cu o constatare fatalistă: „Această eră s-a încheiat. Din păcate, Vestul şi Europa par acum mai slabi pe plan global”.

Secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, a spus luni aproape lăcrimând: „Unii nu se vor mai putea întoarce din Afganistan. Este trist. Douăzeci de ani de sacrificiu!”.

În Germania, candidatul conservatorilor la postul de cancelar, Armin Laschet, a calificat retragerea din Afganistan drept „cel mai mare dezastru experimentat de NATO de la înfiinţare”.

„Se pare că NATO a fost acaparată complet de deciziile unilaterale ale SUA. Vorbim, în primul rând, de decizia lui Trump de a începe negocierile cu talibanii despre retragere şi apoi de decizia lui Biden de a stabili un calendar clar al acesteia. Modul în care s-a desfăşurat retragerea a fost umilitor şi dăunător pentru NATO”, a declarat, în nota lui Laschet, lordul Peter Ricketts, fost consilier pentru securitate naţională al Regatului Unit.

Intervenţia NATO în Afganistan, determinată de atacurile reţelei teroriste al-Qaeda din 11 septembrie 2001 împotriva SUA, a fost prima şi singura în care s-a invocat principiul apărării colective prevăzut în Articolul 5, potrivit căruia un atac împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor .

După două decenii, există puncte de vedere diferite care afectează adoptarea unei poziţii unitare cu privire la „cel mai lung război al Americii”. În timp ce talibanii înconjurau Kabulul, la sfârşitul săptămânii trecute, Wallace dezvăluia că a încercat să formeze anul acesta o coaliţie de state membre NATO cu opinii „similare” Marii Britanii în ceea ce priveşte păstrarea unei anumite prezenţe militare în Afganistan.

Lordul George Robertson, secretarul general NATO care a activat Articolul 5 după atentatele din 11 septembrie, consideră că Alianţa este „slăbită” de o „lipsă de unitate” printre statele membre. Principiul „mergem împreună, ne retragem împreună pare să fi fost abandonat atât de Donald Trump, cât şi de Joe Biden”, a declarat el pentru Financial Times.

Puşi în faţa faptului împlinit

Administraţia Biden s-a consultat cu aliaţii pe tema descifrării abordării izolaţioniste a lui Trump. Dar, pe tema Afganistanului, unii membri ai Alianţei s-au plâns că Washingtonul i-a pus în faţa faptului împlinit.

„Am discutat pe larg, iar SUA au ascultat. Şi totuşi Biden a luat o decizie politică”, a declarat o sursă familiară cu planificarea retragerii.

Odată cu oficializarea deciziei, Marea Britanie, Turcia şi Italia au încercat să găsească o modalitate de a menţine trupe în Afganistan, dar acest lucru a fost considerat imposibil fără infrastructura militară a SUA, mai ales fără suportul aerian de la baza Bagram, la nord de Kabul.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a insistat marţi asupra faptului că nu a existat „voinţă” din partea unor aliaţi europeni sau a Canadei de a suplini SUA în Afganistan.

„Trebuie să realizăm că, în ceea ce priveşte misiunea NATO în Afganistan, nu a fost posibil să avem un rol independent pentru Germania sau pentru forţele europene. Am spus mereu că suntem practic dependenţi de deciziile administraţiei americane”, a subliniat cancelarul german Angela Merkel.

Garanţiile de securitate, limitate în timp

În strategia sa pentru 2030, NATO pune accent pe o coordonare politică mai mare şi reafirmarea angajamentului cu privire la atingerea obiectivului de alocare a cel puţin 2% din PIB pentru apărare. Dar criza din Afghanistan a reînviat neliniştile legate de lipsa unei focusări strategice adecvate.

„Situaţia de acum din Afganistan este încă una din nenumăratele expresii ale eşecului politicii de pasivitate din cadrul NATO”, susţine Ione Belarra, liderul formaţiunii politice Podemos şi ministrul Politicii Sociale din Spania.

„Este timpul să ne îndreptăm către o suveranitate mai mare şi să ne apărăm propriile interese”, adaugă Lilith Verstrynge, un alt lider Podemos, făcând ecou unei opinii a preşedintelui francez Emmanuel Macron.

Întrebată dacă NATO ar trebui să se îndepărteze de discursul privind „construcţia de naţiuni”, Merkel a fost de acord: „Obiectivele unor astfel de desfăşurări de forţe trebuie să fie mult mai punctuale”.

De altfel, Joe Biden a ţinut să menţioneze în primul său discurs după preluarea puterii de către talibani la Kabul că misiunea din Afganistan nu a avut drept scop construcţia unei naţiuni sau instituirea unei democraţii, ci distrugerea cuibului de terorişti din această ţară, ceea ce s-a şi făcut în cei 20 de ani de război.

Eşecul programului de instruire a născut de asemenea numeroase întrebări, fapt remarcat şi de secretarul general Jens Stoltenberg. Chestionat de jurnalişti, el şi-a pus întrebarea de ce forţele afgane nu au fost în stare să ţină piept talibanilor în ciuda antrenamentului şi echipamentelor primite.

Lordul Mark Sedwill, ambasador şi reprezentant NATO în Afganistan, are un răspuns la această întrebare. În opinia sa, Alianţa trebuie să se concentreze pe chestiune practice strict necesare şi să evite excesul în zonele de intervenţie, deoarece provoacă nerăbdare şi sfârşeşte prin a fi fatal, precum în campania afgană.

Retragerea din Afghanistan poate fi văzută ca un semnal de alarmă pentru statele membre NATO care nu recunosc că garanţiile de securitate ale SUA sunt limitate în timp, este de părere Robertson. „Dacă acesta este un apel la trezire pentru europeni - că pe viitor vor trebui să pună un accent mai mare pe ei în protejarea propriei securităţi, pentru că jandarmul american nu va fi neapărat prezent tot timpul - atunci va fi servit unui scop”, conchide el.