Relaţia dintre Angela Merkel şi Ursula von der Layen, cele două nemţoaice de la cârma Europei

Relaţia dintre Angela Merkel şi Ursula von der Layen, cele două nemţoaice de la cârma Europei

Foto arhivă

De la 1 iulie 2020, odată cu preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului European de către Germania, Uniunea Europeană va fi condusă de două femei germane: cancelarul Angela Merkel şi Ursula von der Leyen. Cele două au o îndelungată istorie comună într-un acelaşi partid, dar relaţii istorice foarte diferite cu Europa. Împreună pot transforma Europa, relatează Der Spiegel.

Ursula von der Leyen s-a întors literalmente acasă când a devenit preşedinta Comisiei Europene la propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron. Născută la Bruxelles, s-a mutat în Germania la 13 ani şi din 2005 este membră a partidului de centru-dreapta Uniunea Creştin-Democrate (CDU). Casa ei intelectuală este însă la Berlin unde a avut funcţii de ministru timp de 14 ani. În prezent von der Leyen locuieşte într-un apartament conectat cu biroul ei din Bruxelles şi vorbeşte des cu Angela Merkel.
 
Interacţiunile dintre cele două politiciene vor deveni mai intense într-o perioadă dificilă pentru Uniunea Europeană: slăbită de dezbinare internă, Brexit, prinsă în lupta între China şi SUA şi afectată de criza pandemiei Covid-19, când ţările membre s-au gândit pentru o perioadă doar la ele însele, are în faţă  provocările dificile ale redresării economice şi restabilirii unităţii blocului comunitar.
 
La mijloc sunt şi mize personale importante. Dacă una din ele vrea să compenseze un start nu prea fericit al mandatului său, cealaltă caută să-şi asigure o moştenire politică europeană care până acum n-a fost una deosebit de bogată. Ele depind una de cealaltă şi sunt conştiente de asta.
 
„Cancelarul ştie că atunci când am o sarcină de îndeplinit mărşăluiesc„  spune von der Leyen de la biroul său din Bruxelles. Dar Merkel mai este conştientă şi de altceva: că preşedinta Comisiei Europene nu-i ia întotdeauna în considerare pe ceilalţi. Recent preşedinta CE a avut sarcina de a veni cu o propunere de redresare economică centrată pe bugetul UE, iar Merkel  i-a atras atenţia destul de tranşant: „Nu uita să vorbeşti mai întâi cu noi”
 

Emanciparea Ursulei

 
O perioadă lungă de timp relaţia dintre Merkel, în vârstă 65 de ani, şi von der Leyen, 61 de ani, a fost una de discipol-profesor. În 2005, când Merkel a devenit prima femeie cancelar, mulţi au considerat că cele două formează o echipă creştin-democrată ideală. Dar relaţiile s-au răcit cinci ani mai târziu: von der Leyen se aştepta să preia preşedinţia partidului, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Apoi a devenit ministru al apărării şi Merkel a trebuit să recunoască faptul că protejata sa nu s-a descurcat mai bine decât predecesorii săi.
 
În 2019, preşedintele francez s-a gândit să o propună în fruntea Comisiei Europene, o idee care nu i-a trecut prin minte lui Merkel şi pe care a primit-o probabil cu un oarecare disconfort.
 
Astfel von der Leyen a ajuns să reprezinte interesele europene de pe o poziţie de egalitate cu fosta sa şefă. Acest fapt poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă: depinde acum de von der Leyen să facă ordine în Europa după epoca Merkel.
 
Cancelarul german a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului European în prima jumătate a anului 2017 şi a devenit rapid liderul de facto al Europei.
 
La scurtă vreme a izbucnit criza financiară urmată de criza euro. Germania a depăşit perioada mai bine decât alte ţări europene, iar cei care au dat de necaz au avut nevoie de bunăvoinţa lui Merkel.
Cancelarul german ar fi putut deveni liderul incontestabil al Europei: i-a lipsit însă o doză ceva mai mare de generozitate. Ţările mai slabe au primit ajutor financiar sub condiţii stricte care au inclus vizite regulate de inspecţie din partea aşa-numitei troica: Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. Grecia, principala beneficiară, s-a simţit hărţuită.
 
Nu s-a terminat bine criza euro că Europa s-a văzut inundată de refugiaţi. În lipsa unui consens cu alte ţări, Merkel a primit refugiaţii blocaţi în Ungaria, iar de aici s-a iscat următorul conflict major.
 
După aproape 15 ani de când e cancelar german şi lider european de top, situaţia din Europa este următoarea: liderii europeni nu s-au putut pune de acord cu privire la o politică umanitară comună, în Ungaria şi Polonia democraţia e periclitată, Marea Britanie a ieşit din UE şi nu există niciun acord al relaţiilor viitoare cu UE, disputele privind ajutorul financiar de redresare economică după pandemie a împărţit continentul în tabere nordice şi sudice, naţionalismul cunoaşte o resuscitare. Iar toate astea au loc în timp ce UE e împinsă în plan secund.
 
Vina nu-i aparţine cu totul lui Merkel: cum însă se află în fruntea celei mai puternice ţări europene, are o parte mare de responsabilitate.
 

Mai întâi, Germania

 
Mulţi s-au întrebat cum de Angela Merkel nu a devenit un european pasionat precum fostul cancelar german Helmut Kohl. Lucrurile s-ar putea explica în felul următor: spre deosebire de el, Merkel nu a trecut printr-un război şi şi-a petrecut copilăria în Germania de Est. Ea nu a crescut în spiritul vest european precum germanii vestici ai generaţiei sale.
 
Astfel că la începutul carierei sale politice a trebuit întâi de toate să se dovedească un bun german sau mai degrabă un reprezentant potrivit al Germaniei unificate. Pesemne că a fost o perioadă de sedimentare a unei concepţii naţionaliste de tip „Germania first”.
 
De partea cealaltă, Von der Leyen este o nemţoaică vestică, drept urmare ea nu a trebuit să se dovedească demnă de a reprezenta interesele Germaniei. De aceea, încă de la începuturile lui 2011, a putut pleda pentru „Statele Unite ale Europei” după modelul statelor federale ale Elveţiei, Germaniei şi SUA. Şi de aceea a fost şi fericită să se întoarcă „acasă” ca preşedinte al CE.  Totuşi, atunci când pandemia a izbucnit, von der Leyen, care are un doctorat în medicină, n-a făcut o figură prea bună. Pe măsură  ce numărul contaminărilor a crescut, Germania, Franţa, Austria, Republica Cehă şi multe alte ţări şi-au închis graniţele. Von der Leyen a fost dată la o parte.
 
Odată ce miza a fost viaţa propriilor cetăţeni, liderii europeni nu puteau fi mai expliciţi în a arăta cât de puţin se mai gândesc la Europa. Iar iniţial von der Leyen a acceptat controlul la graniţe aproape fără discuţie.
Dificultăţile sale iniţiale pot avea legătură cu faptul că, spre deosebire de predecesorul său, Jean-Claude Juncker, nu a condus niciodată un guvern. În plus ea nu a participat la alegerile europene de anul trecut .
 
Însă la momentul actual are oportunitatea de a spori rolul Comisiei la un nivel dramatic, mai mult decât oricine după o lungă perioadă de timp. Şi din toţi oamenii din lume, Merkel i-a pregătit terenul.
 
La începutul negocierilor cancelarul s-a opus puternic îndatorării comune sub forma „corona bonds” pentru a ajuta ţările membre cele mai afectate de pandemie. Astfel, criza euro a părut să se repete. Ulterior însă, similar crizei refugiaţilor din timpul preşedinţiei sale rotative, Inima lui Merkel s-a înmuiat încă o dată în faţa noii crize umanitare. Drept urmare, a propus împreună cu Macron un plan de redresare economică a Europei în care a permis obţinerea de fonduri nerambursabile şi fondurile să fie obţinute prin împrumuturi. Anterior, conceptul de „datorie comunitară” era un semn de atenţionare pentru guvernul german.
 
Macron şi Merkel au alocat subvenţii de 500 de miliarde de euro, iar von der Leyen a mai suplimentat cu 250 de miliarde de euro.

Un punct de cotitură pentru Europa

 
Este greu de crezut că Merkel i-ar fi furnizat toate acestea lui Juncker.
 
„Fără încredere acest lucru nu ar fi fost posibil. Ne preţuim una pe cealaltă. Nu suntem de acord întotdeauna, dar ne bazăm una pe cealaltă 100%. Ne cunoaştem foarte, foarte bine”, a declarat von der Leyen.
Oficialii s-au luptat săptămâni întregi pentru planul său de redresare şi ea a convocat mai multe întâlniri între liderii statelor membre pentru a construi punţi între nord şi sud, sud şi est. 
 
„Toată lumea a înţeles care e miza. Oportunitatea noastră constă în faptul că ieşim acum împreună din această criză”.
 
Von der Leyen nu poate reuşi fără ajutorul lui Merkel, iar momentul poate fi exploatat pentru rezolvarea altor probleme ale blocului comunitar.
 
Programul preşedinţiei rotative a Germaniei se concentrează în mare parte pe pandemia de coronavirus şi consecinţele sale, dar şi pe Brexit, relaţia cu China şi o reformă a politicii  europene cu privire la refugiaţi. Totodată, Germania doreşte să pledeze în favoarea venitului minim şi pentru cauza biodiversităţii. Un obiectiv este şi întărirea sistemului de comerţ global.
 
Ţările partenere s-au arătat optimiste cu privire la preşedinţia Germaniei şi leadershipul comun al lui Merkel şi von der Leyen.
 
Ministrul de finanţe francez Bruno Le Maire a apreciat:„Desigur că, în situaţia actuală, ne ajută  faptul că Ursula von der Leyen şi Angela Merkel se cunosc de mult timp şi se bucură de încredere reciprocă. Există o apropiere care face lucrurile să avanseze şi uşurează luarea deciziilor”.
 
Ministrul de externe italian Luigi Di Maio a definit trei priorităţi: Fondul de redresare, migraţia, stabilizarea situaţiei din Nordul Africii.
 
Fostul premier italian Mario Monti, aflat la guvernare în timpul crizei euro din 2011, a spus că „Merkel trebuie acum să termine de copt acei biscuiţi” şi că „Germania tocmai a arătat, cu o excelentă autoritate că are o mare putere de leadership”, iar modul cum furnizază Europei propriile resurse financiare este „unic”.
 
În ciuda unei proaste reputaţii în rândurile dreptei poloneze, aflată acum la guvernare, care a denunţat ambiţiile sale globale, preşedinţia germană e privită favorabil şi de Polonia, care are nevoie de un partener în UE după plecarea Marii Britanii.  Astfel partidul de la guvernare i-a asigurat Ursulei von der Leyen o majoritate în Parlamentul european.
 
În Germania rezistenţa împotriva unei politici pro-europene e aşteptată mai cu seamă din partea partidului populist de dreapta Alternativa pentru Germania. 
 
Partidele Uniunea Creştin- Democrată (CDU) şi sora sa bavareză, Uniunea Social- Creştină (CSU), o vor sprijini pe cancelar.
 
„Apetitul pentru rebeliune a fost stins. Situaţia (sondaje bune şi şocul pandemiei -n.r) îi permite Angelei Merkel să facă lucruri care nu i-ar fi fost posibile odinioară”, spune Gunther Krichbaum, preşedintele comitetului pentru Europa din parlamentul german.
 
Florian Hahn, reprezentatul pentru politică Europeană a grupului parlamentar CDU/CSU apreciază că „nu mai e momentul pentru reflexe ieftine. Corona are potenţialul de a distruge Europa”, adăugând că acest fapt a devenit clar în interiorul partidului. El este şi secretar adjunct al CSU şi unul din confidenţii liderului Markus Söder: „Pentru noi, există în mod cert o curbă de învăţare în ceea ce priveşte Europa”.
 
Daniel Caspary, preşedintele membrilor CDU/CSU din Parlamentul European remarcă faptul că în contextul ascensiunii Chinei şi a evoluţiilor din SUA este cu atît mai important să aibă loc o întărire a UE: „În acest scop, Merkel va avea un sprijin larg din partea CDU  şi CSU în cursul preşedinţiei germane a Consiliului”.
 
Cu tot acest suport în spate, Merkel îşi poate chiar permite unele ambiţii vizionare, notează Der Spiegel. De altfel, o declaraţie recentă a sa a fost destul de surprinzătoare. Merkel a apreciat că trebuie purtate discuţii serioase cu privire la neajunsurile europene în materie de eficienţă.
 
„Asta poate include modificări ale tratatelor; poate include o apropiere multe mai mare unii de alţii”, a spus aceasta.
 

Ce spune Angela Merkel

 
Într-un interviu acordat în comun mai multor publicaţii internaţionale între care şi The Guardian, cancelarul german a spus că pandemia Covid-19 vine cu provocări fără precedent după o perioadă de creştere economică în statele membre şi suprapunându-se peste două fenomene generatoare de tulburări în epoca noastră: revoluţia digitală şi schimbările climatice.
 
Nu ar trebui să ne punem întrebări existenţiale în aceste momente, ci să ne axăm pe ce avem de făcut: menţinerea unei pieţe interne puternice şi să rămânem uniţi pe scena globală. Este o chestiune pragmatică: interesele tuturor ţărilor membre sunt în joc. Europa trebuie să evite să alunece în protecţionism, întrucât acesta este trendul la nivel internaţional: doar prin propriul exemplu poate avea o voce pe scena globală.

„Nu mi se pare deloc util să vorbim de state nordice, state sudice şi state est-europene. Asta înseamnă să vedem lucrurile în alb şi negru. Mă aştept ca fiecare dintre noi să ne punem în locul celuilalt şi să privim problemele din perspectiva lui”, a spus Merkel.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: