Printre criticile tradiţionale în orice discuţie despre credibilitatea instituţiilor europene se numără lipsa de voinţă a celor de la Bruxelles de a a aplica deciziile conţinute în numeroasele documente care acuză guvernele din Polonia şi Ungaria de comportamente sau decizii legislative în afara cadrului european. În conscinţă, Comisia Europeană a decis să treacă la o cu totul nouă abordare de natură ofensivă şi să înceapă chiar să aplice reglementările cele mai dure din istoria UE, cele privitoare la posibilitatea unor sancţiuni financiare în cazul înălcării grave şi repetate a principiilor fundamentale ale statului de drept.

Caz în care sancţiunile economice pot să fie extrem de importante şi dureroase, aşa cum se petrece acum în cazul Poloniei, acuzată de a persista în refuzul de a accepta prevalenţa dreptului naţional în faţa celui european, cea mai solidă lovitură imaginabilă dată chiar la temelia edificiului UE. Vom vedea care va fi, peste câteva zile, decizia Curţii Europene de Justiţie. Între timp, ieri, Comisia Europeană a notificat Poloniei că, pentru a acoperi penalităţile decise deja împotriva Varşoviei, vor începe să fie reţiunte sume din banii care ar fi trebuit plătiţi Poloniei ca parte a transferurilor obişnuite din fondurile comunitare.

Este pentru prima oară când Comisia decide astfel, aplicând relativ foarte prompt o decizie a Curţii Europene de Justiţie care hotărâse o amendă de 500.000 Euro pe zi împotriva Poloniei din cauza faptului că nu oprise activitatea la mina de lignit din Turow, plângerea fiind făcută de Cehia care afirmase că activităţile miniere respective puneau în primejdie calitatea rezervelor de apă alimentând rezidenţii de celaltă parte a frontierei. Sunt "doar" 70 de milioane de Euro de plătit dar, în funcţie de viitoarea decizie a Curţii Europene de Justiţie, este foarte posibil ca împotriva Polonie să fie dcise sanţiuni cu mult mai importante, afectând parţial sau total fondurile din PNRR.

Nu numai Polonia este vizată. În paralel, se conturează probleme serioase şi, din nou, iarăşi şi iarăşi, cu în relaţia atât de ciudată între instituţiile de la Bruxelles şi Ungaria. De data asta, atrage atenţia faptul că avem şi un parlamentar român, Ramona Strugariu (USR, membră în Grupul Renew Europe), care semnează un document rezultat în urma întâlnirii la Washington între membri ai PE şi reprezentanţi ai Congresului SUA în cadrul dialogului organizat de către Alianţa inter-parlamentară împotriva Cleptocraţiei în care se fac acuzaţii extrem, extrem de grave împotriva premierului Viktor Orban. Se solicită "Comisiei Europene şi guvernului SUA să impună sancţiuni imediate împotriva unor persoane din Ungaria acuzate în mod credibil de corupţie majoră şi furt din resursele statului. În lipsa unei acţiuni ferme, ne este teamă că ataurile susţinute de corupţie împotriva democraţiei ale premierului Orban s-ar putea răspândi şi în alte State Membre". Interesant text, interesant ales momentul şi, în consecinţă, motivaţie suplimentară imediată pentru poziţia Comisiei. Cu atât mai importantă în acest moment, chiar înaintea alegerilor din Ungaria din luna aprilie.

Dar mai există acum o discuţie foarte tensionată, cea privind eventualele sancţiuni la adresa Rusiei în cazul în care Moscova va decide o ofensivă în Ucraina. Sunt pregătite sancţiuni europene şi americane dorite a fi la un nivel fără precedent. Se vorbeşte, pe de o parte, de sancţiuni împotriva sectoarelor financiare şi bancare din Rusia, asta însemnând, printre altele, limitarea sau îngheţarea tranzacţiilor şi limitarea suplimentară a accesului Rusiei la pieţele financiare internaţionale, etc. Este anunţată şi posibilitatea unor sancţiuni care să oprească pe timp nedefinit sau chiar să anuleze proiectul Nord Stream 2. În fine, se listează deja, pe diverse surse, numele unor persoane sau companii care ar intra în zona de embargo total în lumea occidentală.

Să vedem, în funcţie de rezultatele alegerilor şi de presiunile politice din diversele State membre dacă sancţiunile respective vor fi susţinute în momentul când şefii de state şi guverne vor trebui să aprobe decizia finală. Nu trebuie uitat că sancţiunile trebuie adoptate în unanimitate de Consiliul European. Poate, spun unele surse, decât să se decidă adoptarea unui nou cadru de sancţiuni, poate va fi mai uşor să fie prelungit cel existent, activ după invadarea Crimeii. Oricum, decizia va trebui să se bazeze pe un document prezentat de Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate. Apoi, pe baza deciziei Consiliului, Înaltul Reprezentant şi Comisia Europeană formulează o propunere comună pentru o Reglementare a Consiliului. Dacă există un acord unanim, Decizia Consiliului şi reglementarea Consiliului vor fi publicate simultan. Unele sancţiuni (precum embargourile privind armele sau restricţiile de circulaţie) sunt publicate doar în cadrul primului document şi trebuie să fie implementate ulterior de Statele Membre.

Problemele existente sunt însă deloc neglijabile deoarece sunt State Membre despre care nu se ştie dacă şi în ce măsură vor fi de acord cu sancţiunile respective sau dacă le vor aplica în întregime.

Pe de altă parte, cine şi conform cărui manual de operaţiuni va decide dacă va exista o invazie generală sau una "limitată" şi dacă vor exista pachete de sancţiuni specifice pentru fiecare nivel de acţiune ofensivă rusească? Cred că nimeni nu-i va lăsa pe militari să determine nivelul ameninţării, decizia va fi politică şi, tocmai din această cauză, sunt numeroşi vectori de ultimă oră care se concretizeaă. Atât pe plan european unde presiunea majoră este determinată de polul franco-german căruia i se poate adăuga Polonia.

Şi este extrem de instructiv de lecturat şirul de mesaje oficiale după discuţiile de la Beijing între Preşedintele Xi şi omoogul său polonez, de altfel singurul politician european de acest nivel prezent în China în perioada Jocurilor Olipimpice de Iarnă. Iar partea chineză, în spiritul viziunii de acum, foarte largi după parteneratul nelimitat cu Rusia, îşi reia "oferta europeană" începând chiar cu Polonia prietenă, confirmând voinţa Chinei "de a lua parte în mod ativ la intenţia Poloniei de a se constitui ca un hub logistic, sprijinind eforturile poloneze de a deveni un punct-cheie pe linia de aprovizionare China-Europa". Lucru pe care, în mod corespunzător, l-a perceput la exacta sa importanţă partenerul polonez, Preşedintele Duda salutând la rândul său faptul că "ultimii ani au cunoscut dezvoltarea solidă a unui larg parteneriat strategic" între ţara sa şi China, mulţumind pentru ajutoarele medicale provenite din China în perioada pandemiei. Ce va însemna asta în favoarea Poloniei? Andrzej Der, consilierul preşedintelui Duda, răspunde la postul public de radio: va însemna "profituri enorme" pentru Polonia deoarece "fondurile rezultate din distribuţia produselor manufacturate de chinezi vor rămâne în Polonia". Adică? Uite prima mişcare: Polonia începe să exporte produse agricole către uriaşa piaţă chineză, prin conteiner, pe cale ferată, ruşii fiin (deloc surprinzător) de acord să facă o excepţie la embargoul impus produselor poloneze...Şi aceasta este traseul conexiunii strategice:

În jurul nostru, într-un spaţiu pe care ar trebui să-l urmărim în evoluţia intereselor sale econmice, mutaţiile se succedă cu o viteză fabuloasă. Dacă ne interesază sau nu, asta este strict treaba noastră. Nu ne va obliga nimeni nici să avem ştiinţa conectărilor şi nici să ieşim din mentalitatea de mic buticar din Fanar.