Nu este un gest entuziast, Scotch Whisky-ul face cumva parte din viaţa mea şi a oricărei cârciumi, şi, deşi ştiu ce crede dl. Andrei Pleşu despre principii, şi sunt perfect de acord, în general, e momentul să am si eu unul. 
În calitate de cârciumar profesionist, jur că de azi încolo, din principiu, niciun whisky scoţian nu va mai îngreuna rafturile barurilor şi nu va mai alina setea drumeţilor poposiţi în cârciumile mele (nu e niciun secret că sunt blogger-cârciumar, scrie în "CV")! Rămâne în continuare sarcina aceasta nobilă pe "umerii" whisky-ului irlandez sau englezesc, a Bourbon-ului sau a Tennessee-ului...
 
Ştiu, "scotch"-ul e "scotch", iar "single malt"- ul e preferatul meu. Mai mult, am crescut cu Johnie Walker si J&B în casă, ca nişte fraţi, dar trădarea nu trebuie lăsată nepedepsită! 
Îi chem pe toţi cârciumarii din România şi de pretutindeni, precum şi pe vajnicii băutori de scotch, să boicoteze, cu inima strânsă de-i nevoie, vechiul produs scoţian, dacă făuritorii lui au decis deja, la ora aceasta, fără ca noi să ştim încă, că vor să trăiască fără noi, europenii uniţi.
Să rămână cu whisky-ul lor, să-l bea pe tot, ei singuri!
 
God save the Queen! 
 
P.s. Nu este o glumă.
 
Update (ora 08:27):  după cum prevedeam în articolul de miercuri, n-o să renunţăm aşa uşor la Scotch...Dar noi nici n-o să lăsăm tinerii de 16 ani să se "îmbete" (cu tot felul de idei şi drepturi...)!