cele preocupate de siguranţa europeană, cele care nu prioritizează deschiderea şi interculturalismul înaintea priorităţilor ce ţin de supravieţuire şi siguranţă.

Atacurile de dimineaţa aceasta de la Bruxelles se constituie într-o nouă etapa a activităţii teroriste în Europa. Deja nu mai vorbim de simple diferenţe culturale, nu mai vorbim de o „celulă teroristă“, ci de o agendă extinsă. Dispariţia celulei iniţiale din Molenbeek - unii morţi la Paris, Salah Abdeslam, arestat -, dar continuarea planurilor de atacare a infrastructurii civile a statelor arată că ei sunt doar cei de care am aflat şi că rămâne în continuare în picioare o reţea teroristă cu capabilităţi logistice şi umane pregătită sa lovească „inima“ Europei. 

Bruxelles-ul, în mod evident, a fost ales nu pentru calitatea sa de capitala a Belgiei, ci de capitală a Uniunii Europene. Atacul de la staţia de metrou de lângă instituţiile europene este menit a transmite un mesaj. Dacă până acum puteau fi invocate diferite motivaţii pentru care terorişti musulmani, susţinuţi sau nu de DAESH, ar fi dorit sa comită atentate - pentru a transmite un mesaj legat de segregare, rasism, discriminare etc. -, în momentul de faţă devine evidentă, pentru orice cetăţean european şi pentru politicienii naţionali şi europeni, legătura directă dintre acţiunile musulmanilor radicalizaţi din Europa, migraţie şi DAESH. 

Decizia Uniunii Europene de a închide coridorul balcanic al migraţiei provenite din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord atrage aceste represalii la adresa capitalei Uniunii. Daca mergem pe aceeaşi logică, atentatele dejucate şi atacurile din noiembrie de la Paris, atacurile de dimineaţa aceasta fiind represalii pentru acţiunile Europei contra mişcărilor islamiste - din Orientul Mijlociu şi din afara sa - atunci putem intui că planul este sa fie lovite în continuare şi alte state care au opus rezistenţă politică, civilă sau militară dezvoltării mişcărilor islamiste. 

Berlinul are toate motivele de a fi îngrijorat în acest context. Nu pentru că nu ar fi primit migranţi sau pentru că ar fi refuzat să ofere ajutor atunci când a fost nevoie, ci pentru că Berlinul este considerat liderul politic al Europei prin persoana Angelei Merkel. Iar dacă este ceva ce s-a întipărit bine în conştiinţa locuitorilor Europei, atunci acel lucru este că UE nu mişca fără voinţa politică a Berlinului. 

La fel ca Parisul sau Bruxelles-ul, Berlinul este un oraş dificil de apărat în faţa unor asemenea atentate. Se conjugă doua aspecte importante. O dată, vorbim de reţele care se bazează în primul rând pe musulmani radicalizaţi care locuiesc în Europa de ani de zile, unii chiar cetăţeni europeni. Faptul că populaţia musulmană a Germaniei a crescut în ultimul an de zile cu un milion de persoane nu va uşura munca autorităţilor în prevenirea unui eventual atac. 

În al doilea rând, vorbim de infrastructurile civile şi critice. Acestea, în state cu tradiţie de deschidere şi siguranţă, sunt expuse în mod particular riscurilor provenite din rândurile propriei populaţii. Felul în care sunt ele concepute şi folosite le fac deosebit de vulnerabile. Ne putem uita la faptul că staţia de metrou atacată era la propriu la doar câţiva paşi de sediile Comisiei Europene şi a Consiliului. Zaventem, aeroportul Bruxelles-ului, este un aeroport compact - o caracteristică specifică infrastructurilor din Europa, care practic sporeşte densitatea oamenilor ce pot fi răniţi şi maximizează eficacitatea unor asemenea atacuri. Putem să ne uitam şi la alte exemple de infrastructură - în trecut s-a discutat de riscurile generate de accesul facil la centralele nucleare franceze şi belgiene. 

Mergând pe lanţul ţărilor care au luat măsuri contra islamiştilor sau care s-au opus primirii valului de migranţi, vedem că Romania a intrat de curând pe radar, cu a treia cea mai importantă contribuţie, după Franţa şi Germania, la implementarea planului UE de a închide coridorul balcanic. Deocamdată nu beneficiem de o vizibilitate foarte mare în acest sens, mai ales că presa străină a fost preocupată sa raporteze acţiunile întreprinse de Franţa, Germania sau ţările scandinave. Însă nu trebuie să surprindă pe nimeni dacă vom vedea în perioada următoare dezvoltarea unei retorici accentuate a DAESH împotriva ţărilor est europene, în mod particular contra României, datorită susţinerii pe care o oferim securizării graniţelor UE. 

Aşteptările care se ridică ţin în mod evident de sporirea securităţii - nu numai la graniţa Uniunii, ci şi în interiorul ei. Populaţia europeană se confruntă pentru prima dată, la scara largă, cu ameninţări de asemenea natură. În momentul în care ţinta principală este orice mulţime de oameni din orice oraş european, „concretul“ situaţiei devine mult mai acut. Care va fi răspunsul politicienilor din Europa? Vor mai putea autorităţile din Germania şi statele scandinave să pretindă că riscurile sunt minime şi sporadice la fel cum au făcut cu sutele de violuri şi atacurile raportate în ultima jumătate de an? Şi ce măsuri instituţionale va fi dispus Bruxelles-ul să ia pentru a spori securitatea în interiorul graniţelor Uniunii? Poate este un moment bun pentru politicienii europeni să se consulte şi cu ţări care se luptă cu succes deja de ani de zile cu fenomenul terorist transnaţional. Poate răspunsul se găseşte chiar în adâncirea mecanismelor europene deja existente sau poate în înfiinţarea unei agenţii europene de securitate internă.