Analiză realizată de Horia Blidaru*

Europa faţă cu dezinformarea şi alegerile

Problema reţelei www (world wide web) e sintetizată în chiar titlul propunerii originare - „Gestiunea informaţiei“ - din martie 1989, a fizicianului american Tim Berners-Lee, de a conecta între ele tehnologiile deja folosite în plan militar şi universitar. Monopolul exercitat de o mână de companii, exploatarea şi monetizarea vieţii private, propagarea nestingherită a informaţiilor diversioniste – sunt teme ce preocupă în cel mai înalt grad. Aşa cum sintetizează un jurnalist francez, „informaţia poate fi o armă de distrugere masivă“.

De la exploatarea frauduloasă de către firma de consultanţă politică Cambridge Analytica a datelor personale ale 87 milioane de utilizatori ai Facebook, până la permisivitatea faţă de campaniile de dezinformare – reţelele sociale pun la încercare sistemul imunitar al democraţiei globale. „Companiilor ca Facebook nu trebuie să li se permită să se comporte ca nişte gangsteri informatici în lumea online, considerându-se dincolo de legi“, se arată într-un raport dat publicităţii în februarie al comisiei din Camera Comunelor care a anchetat impactul fenomenului fake news asupra celor două scrutinuri ce au bulversat Occidentul în 2016 – referendumul privind Brexit şi alegerile prezidenţiale americane. 

În perspectiva alegerilor europarlamentare, Comisia Europeană şi-a înăsprit tonul faţă de marile reţele sociale. Facebook, Google şi Twitter au fost acuzate, luna trecută, că nu fac eforturi pentru protejarea de riscul dezinformării. Sub presiunea Bruxelles-ului, se înregistrează, abia acum, primii paşi în asigurarea transparenţei în ceea ce priveşte publicitatea politică, precum şi în combaterea dezinformării on-line – potrivit concluziilor Comisiei în urma publicării rapoartelor pe februarie ale Facebook, Google şi Twitter cu privire la acţiunile implementate în baza Codului de bune practici împotriva dezinformării, pe care companiile şi l-au asumat în octombrie 2018. După o monitorizare de 12 luni, Comisia va decide, la finalul acestui an, dacă va adopta măsuri de reglementare. Până atunci, însă, alegerile europene vor fi fapt împlinit.

România, în vizorul propagandei ruse

Facebook acţionează, potrivit raportului său de activitate pe februarie, pentru un control mai strict al conţinutului sponsorizat, pentru detectarea şi desfiinţarea conturilor false şi pentru stoparea dezinformării în materie de vaccinuri. În ianuarie, compania anunţase că arhivele sale la nivelul Uniunii privind publicitatea politică vor fi disponibile curând. „Toate anunţurile politice vor fi conservate într-o bibliotecă disponibilă publicului pentru maxim şapte ani“, preciza Nick Clegg, director mondial pentru afaceri publice al Facebook şi fost vice-premier britanic.

În cazul României, Facebook anunţă acum că a eliminat 31 de pagini, grupuri şi conturi afiliate PSD. „Deşi oamenii din spatele acestei activităţi au încercat să-şi ascundă identitatea, analiza noastră a constatat că o parte din această activitate a fost legată de un individ asociat PSD“, se arată în raportul Facebook.

În Republica Moldova au fost eliminate, în februarie, 168 de conturi Facebook, 28 de pagini şi opt conturi Instagram, angajate în ceea ce compania numeşte „comportament neautentic coordonat“.

De asemenea, Facebook precizează că a desfiinţat 364 de pagini şi conturi din cauza unui „comportament neautentic coordonat, ca parte a unei reţele originare din Rusia care a operat în ţările baltice, Asia Centrală, Caucaz şi ţările din Europa Centrală şi de Est. Administratorii de pagini şi deţinătorii de cont s-au prezentat, în principal, ca pagini de ştiri independente sau de interes general, pe teme cum ar fi vremea, călătoriile, sportul, economia sau politicienii, în România, Letonia, Estonia, Lituania, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Tadjikistan, Uzbekistan, Kazakhstan, Moldova, Rusia şi Kirghistan. În ciuda denaturării identităţii lor reale, am constatat că aceste pagini şi conturi aveau legătură cu Sputnik, o agenţie de ştiri cu sediul la Moscova, şi că unele pagini au publicat frecvent pe teme anti-NATO sau legate de mişcări de protest şi anticorupţie“, se arată în documentul prezentat Comisiei Europene.

Atrage atenţia şi proiectul Facebook pentru verificarea autenticităţii, în scopul combaterii răspândirii ştirilor false: compania a anunţat că are parteneri în verificarea faptelor în 25 de state, acoperind 17 limbi – între acestea şi 8 ţări ale Uniunii Europene, cu 7 limbi oficiale (Franţa, Germania, Italia, Olanda, Irlanda, Suedia, Danemarca şi Marea Britanie). Acest tip de parteneriate se va extinde în perspectiva alegerilor europarlamentare.

La rândul său, Twitter a anunţat extinderea controlului publicităţii politice. În ianuarie, Twitter menţiona că a creat cinci noi seturi de conturi din ţări terţe UE, în cadrul arhivei sale de operaţiuni externe potenţiale: un set cuprinde 2.617 conturi iraniene, altul 418 conturi din Rusia, două seturi includ conturi din Venezuela, iar altul din Bangladesh.

Şi Google a făcut publică evidenţa conturilor care încalcă politicile sale privind conţinutul eronat, fals sau abuziv, asociate cu dezinformarea ori menite să inducă în eroare utilizatorii: în ianuarie, 8.652 de astfel de conturi au fost depistate în România din totalul de 48.642 la nivel european. Google face referire şi la măsurile de contracarare a operaţiunilor de influenţă politică exercitate de Rusia (mai precis de Agenţia de Cercetare pentru Internet) şi Iran, prin eliminarea unor conturi YouTube şi a unor bloguri.

Dezinformarea, parte a doctrinei militare a Rusiei

Problema dezinformării a fost abordată la vârful UE de către şefii de state şi guverne reuniţi la Consiliul European din 21-22 martie. Aceştia au pledat pentru apărarea integrităţii democratice a alegerilor în UE şi au îndemnat platformele online şi reţelele sociale „să pună pe deplin în aplicare codul bunelor practici şi să asigure standarde mai ridicate în privinţa responsabilităţii şi a transparenţei“.

Tema este o prioritate şi pentru Preşedinţia română a Consiliului UE: „Concluziile adoptate astăzi contribuie la o abordare coordonată a statelor membre şi instituţiilor UE în direcţia protejării proceselor democratice de manipulări şi interferenţe, din partea actorilor interni şi externi“, declara ministrul George Ciamba, după reuniunea din 19 februarie a Consiliului Afaceri Generale, prezidat de România şi dedicat asigurării unui proces electoral european liber şi onest.

La rândul său, Parlamentul European a cerut, în rezoluţia votată la 12 martie, o nouă legislaţie care să aducă un răspuns ferm imixtiunilor exterioare, numind explicit pericolul rus: rezoluţia insistă „campaniilor de dezinformare ruseşti, care constituie principala sursă de informaţii false în Europa“.

Progresele sunt încă mici în raport cu ameninţarea pe care o reprezintă dezinformarea pe reţelele sociale, la adresa democraţiei europene, mai ales după apariţia dovezilor privind interferenţa rusă în referendumul pentru Brexit, în alegerile prezidenţiale din SUA şi în cele parlamentare din Franţa, Germania şi Spania.

„Dezinformarea face parte din doctrina militară rusă şi din strategia pentru divizarea şi slăbirea Occidentului“, avertiza, încă de anul trecut, vicepreşedintele Comisiei Europene, Andrus Ansip. Andrew Parker, şeful MI5, serviciul intern britanic de informaţii, acuza, la rândul său, Rusia de propagare de false informaţii în scopul destabilizării Vestului: „Doctrina actuală a statului rus de amestecare a manipulării mass-media, dezinformării şi distorsiunilor pe reţelele sociale, alături de noi şi mai vechi forme de spionaj, precum şi cu intense atacuri cibernetice, recurs la forţa militară şi la tortură – toate acestea reprezintă ameninţări hibride pe termen lung“.

În estimarea Comisiei Europene, Rusia alocă un buget anual de 1 miliard de euro propagandei şi manipulării, inclusiv pentru cei 1000 de angajaţi cu normă întreagă, creatori de ştiri false şi provocatori/agitatori pe Internet. Numai Sputnik, cel mai cunoscut dintre organele de propagandă ale Kremlinului, publică 10-15 ştiri false pe zi, conform estimărilor Comisiei.

„Există forţe exterioare anti-europene, care încearcă direct sau secret să influenţeze alegerile democratice ale europenilor, cum a fost şi în cazul Brexit şi al altor campanii electorale din Europa. S-ar putea întâmpla din nou la alegerile europene din mai.“

Donald Tusk, 5 martie 2019

Răspunsul UE în materie de comunicare strategică este încă simbolic, cu un buget de 5 milioane de euro pentru acest an şi o unitate în curs de recrutare de personal, pentru a ajunge, în doi ani, la 50-55 de experţi în combaterea dezinformării. Este un teren propice interferenţei ruse în perioada electorală ce urmează, în special prin susţinerea partidelor naţionaliste care acţionează ca agenţi ai imploziei Uniunii Europene. Deja, valul eurosceptic a reuşit să stopeze procesul de integrare europeană. Iar îngrijorările privesc atât scrutinul europarlamentar din 23-26 mai, cât şi alegerile naţionale din acest an din Ucraina, Polonia, Finlanda, Grecia, Danemarca, Belgia şi Portugalia.

Gravitatea operaţiunilor ruse de propagandă decurge nu numai din amploarea lor, ci şi din proiectarea lor pe termen lung, ceea ce face ineficient răspunsul punctual, cum a fost cazul întreruperii accesului la Internet al Agenţiei ruse de Cercetare pentru Internet, de către divizia „cyber“ a armatei americane, în cursul alegerilor de anul trecut pentru Congresul SUA. Sau cum a fost suprimarea, recentă, a contului Facebook al unui fruntaş al extremei drepte britanice, Tommy Robinson, din cauza mesajelor sale incitând la ură împotriva musulmanilor. Faptul că Twitter i-a desfiinţat acestuia contul încă de acum un an spune multe despre necesitatea coordonării eforturilor reţelelor sociale.

O dovadă a proiecţiei de lungă durată a propagandei ruse este campania de dezinformare care a precedat incidentele din Marea Azov din noiembrie 2018: înainte să captureze cele trei nave ucrainene, Rusia a dus o campanie pregătitoare timp de un an, conform comisarului european pentru Securitate, Julian King. 

Vom vedea curând cât de vulnerabili suntem, în condiţiile experimentului european de a lăsa marile platforme online să-şi facă ordine pe bază de voluntariat, fără a le aplica norme coercitive deocamdată. Până când Europa va realiza că trebuie să reglementeze activitatea acestor giganţi economici, există riscul ca democraţia occidentală să fie deturnată din matca ei.

*Horia Blidaru lucrează în Bruxelles şi este membru al Consiliului de Experţi LARICS.