Beijingul a vorbit despre o populaţie islamică radicalizată şi cu legături cu organizaţiile teroriste, cu precădere cele uzbece cu care se înrudesc uigurii. Uigurii şi kazahii din regiune protestează, cu precădere pentru a-şi putea respecta riturile religiei musulmane şi împotriva populării forţate cu populaţie Han, majoritară în China.

Ultimele date sunt însă de-a dreptul înfricoşătoare şi vorbesc despre modul în care a ales China să răspundă acestor evoluţii şi revendicări în regiune. O suită de evenimente care au culminat cu o dezbatere la nivelul Comisiei pentru Drepturile Omului a ONU, a relevat utilizarea unor tabere de muncă, reeducare şi concentrare în care sunt internat forţat milioane de uiguri şi kazahi consideraţi extremişti, într-o acţiune extrajudiciară condamnată la nivel global. O reanalizare a situaţiei uigurilor va avea loc în luna noiembrie şi ameninţă să creeze un disconfort major Chinei, care respinge acuzaţiile şi dă vina pe o politizare a anchetei în cazul său.

Cazul taberelor de internare pentru milioane de uiguri a fost unul ilegal chiar şi potrivit legii chineze, nu numai a dreptului internaţional. E motivul pentru care legi noi au fost adoptate între audierile la ONU pentru a permite deschiderea acestor „centre de educare“ a „persoanelor influenţate de extremism“. E vorba despre un sistem în care au dispărut peste 2 milioane de oameni, şi în care sunt internaţi astăzi peste un milion de musulmani uiguri şi kazahi, în timp ce copii sunt despărţiţi de părinţi şi internaţi în orfelinate de stat din China.

Potrivit foştilor încarceraţi forţat, ei sunt obligaţi să renunţe la Islam, să declare loialitatea faţă de Partidul Comunist şi să treacă prin aceste tabere de îndoctrinare ideologică chineze. Această nouă formă de reeducare este fără precedent şi nu avea bază legală, iar încercările stângace de a crea azi baza legală în China au atras şi mai mult atenţia publică. Autorităţile locale chineze pot, astfel, „să înfiinţeze centre de training şi educaţie pentru deprinderi ocupaţionale, organizaţii de transformare educaţională şi departamente de gestionare a transformării persoanelor influenţate de extremism prin educaţie“. Centrele predau doar în limba mandarină, limba oficială în China, şi fac „educaţie ideologică, reabilitare psihologică şi corectare a comportamentului“, în timp ce legea interzice refuzul de a urmări radioul şi televiziunea publică. Legislaţia iniţială din 2017 se referea strict la interdicţia vălului islamic a comportamentului şi limbajului extremist şi sancţiona refuzul de a asculta televiziunea şi radioul publice.

SUA, UE şi ONU au început să facă presiuni susţinute asupra Chinei pentru acest tip de comportament. În august, detenţiile arbitrare în masa ale populaţiei de religie musulmană au fost analizate de către ONU, cu precădere supunerea uigurilor la reeducare prin centre de transformare prin privarea de libertate arbitrară şi extrajudiciară. I s-a cerut Chinei abolirea oricăror forme de detenţie arbitrară a uigurilor şi altor minorităţi musulmane care trec prin programe psihologice de îndoctrinare cu propaganda comunistă.

E vorba despre 10 mln de uiguri şi alte minorităţi care practică o formă de islam sunnit moderat şi secularizat, în mare parte, precum cel din fosta Uniune Sovietică. Regiunea e bogată în resurse şi petrol şi e considerată importantă în proiectul chinez Belt and Road, al reiterării Drumului Mătăsii. Regiunea Xinjiang este măcinată de separatism, iar din 2016 libertăţile religioase au fost drastic revizuite şi limitate.

Acţiunile de integrare forţată şi pretinsă de-radicalizare a uigurilor conţin interdicţia de a da anumite prenume copiilor, îndoctrinare politică şi tortură în taberele de reeducare. Interesant este că acolo ajungi după ce în casele uigurilor sunt introduşi cei numiţi „rude“, chinezi Han care trăiesc forţat alături de familie, şi anunţă care sunt elementele radicalizate sau extremiste ce trebuie internate în tabere. Ei studiază loialităţile uigurilor şi încearcă să schimbe elementele fundamentale ale familiilor, precum limba, religia, structura familială şi cultura mâncărurilor tradiţionale, impunându-le pe cele chineze.

În fapt, e vorba de un anumit procent de adulţi care trebuie internat în aceste tabere fără vreun motiv clar identificabil. Deţinuţii sunt supuşi unor exerciţii caudate pentru a le fi spălat creierul şi suportă privarea de somn şi mâncare sau încătuşarea la mâini şi picioare câte 12 ore, dacă nu respectă regulile taberelor respective. Audierea din luna iulie în Comisia Congresului despre China a Jessicăi Batke, cercetător şi analist în Departamentul de Stat, a relevat că „cel puţin într-o parte din aceste facilităţi, deţinuţii sunt supuşi simulării înecului, sunt ţinuţi izolat fără apă şi fără mâncare şi sunt împiedicaţi să doarmă“.

Ei sunt interogaţi despre practicile religioase şi despre vizitele peste hotare. Sunt obligaţi să-şi ceară iertare pentru hainele pe care le poartă sau pentru că se roagă într-un loc sau moment nepotrivit, în public. Comisia condusă de Marco Rubio şi Christopher Smith a propus sancţiuni pentru încălcarea drepturilor omului, dar administraţia a rămas doar la comunicate ce marchează îngrijorarea şi nu a luat încă alte măsuri mai dure.