,,,postul RRA, respectiv Radio România Actualităţi, cel care dă ora exactă în România devenită parte a comunităţii euroatlantice.

Ora exactă, în alte state, cum este cazul statului Israel, o dă postul militar de radio, cel mai informat cu privire la situaţia de securitate, ascultat de toţi şoferii de acolo, pentru a cunoaşte, la nivel de secunde, locurile ce ar trebuie evitate, datorită unor evenimente provocate de tensiuni generate de elemente teroriste străine.

Când am vizitat unele unităţi din Tzahal = Israel Defense Forces, cu alte cuvinte mica, dar ambiţioasa şi extrem de bine dotată şi antrenată armată a statului evreu, împreună cu actualul general Răduţ Bîlbîie şi cu comandorul de azi, Alexandru Leaua, în ideea de a documenta, la nivel de detaliu, şi de a promova un viitor proiect realizabil, al unui post militar de radio românesc, generalul de brigadă Avi Benayahu, la vremea aceea liderul structurii militare israeliene de relaţii publice, ne-a creat posibilitatea de a vizita postul de unde june şi tineri încorporaţi în Tzahal emit antrenantele emisiuni pentru ascultătorii din Israel. 

Postul militar de radio, de la noi, din ţară, deşi are echipamentele necesare şi personalul capabil de a îi asigura audienţa necesară, a rămas un dosar pe masa unor viitori lideri ai societăţii noastre, probabil mai receptivi la necesitatea ca fiecare contribuabil român să aibă fluxul de informaţii adecvat, direct de la organismul militar autohton, pentru a înţelege, de pildă, de ce azi zeci de mii de militari profesionişti au forţa echivalentă, deseori mai mare, decât a unei armate bazată pe recruţi. 

Ora armatei o dă săptămânal o emisiune de 30 de minute, pe baza unui concept că un asemenea ecart de timp ar fi un format adecvat noilor exigenţe ale audienţei anului 2013. Este un punct de vedere. Deşi, aşa cum îi cunosc eu pe jurnaliştii militari, aceştia au forţa profesională de a realiza, deloc dogmatic sau plictisitor, 60 de minute în care vocile deloc insignifiante ale unor profesionişti militari, de la diferite eşaloane, să fie ascultate şi ideile lor înţelese de cetăţenii simpli şi factorii de decizie, de la diferite nivele, pentru a se pricepe, de la vlădică, până la opincă, că fără o armată puternică, România poate fi privită şi altfel, de cei care, dincolo de hotarele naţionale, nu au intenţii amicale. 

Săptămânal însă este emisă în eter, de RRA, o emisiune pe care şi-au pus amprenta profesională, exigentă şi diplomatică, Nicu Popescu şi Radu Dobriţoiu.

Doi împătimiţi ai evaluărilor constante, din perspectivă geopolitică, a zonelor incandescente de pe mapamond, acolo unde, deseori, nu diplomaţii, ci militarii interacţionează, din raţiuni ce ţin de interesele divergente ale unor puteri regionale şi ale unor state vecine ţării vânturată de criză, precum a fost cazul Libiei şi este situaţia Siriei. 

În plus, Radu Dobriţoiu este un jurnalist care vorbeşte despre armată nu cum îi sugerează consiliera firavă profesional şi pasageră, a unui ministru de resort, nu cum ar dori un deţinător, sau altul, al unei funcţii oricum trecătoare. Ci cum îi dictează conştiinţa.

Fiecare intrare a sa în emisie este după un ritual propriu. Cu telefoane date viitorilor interlocutori, cu ultime indicaţii rapide pentru  coechipierii tehnici, cu vocea încălzită specific, înainte de prima secundă a intrării în direct cu EUROATLANTICA.

Apoi urmează show-ul, cu ochii spre ceas, cu mâna pe butonul roşu, cu degetul spre colegii de dincolo de sticla studioului de emisie, cu urechile atente la argumentele invitaţilor din studiou sau la cei aflaţi la celălalt capăt al telefonului. 

Abia în ultimele secunde, când cade cortina muzicală, uşor, chipul lui Radu Dobriţoiu se destinde. 

Un pătimaş. Îndrăgostit de RRA. Un interlocutor despre care vă puteţi face o imagine, mai completă, citind, dacă doriţi, şi stenograma de mai jos. Un român marcat de dragostea de ţară. Simplu. Şi convingător. 

Dobritoiu-Ciuca1

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (24 octombrie, ora 21:05:35) – Realizator: Radu Dobriţoiu - O ediţie dedicată Zilei Armatei României, ce va fi marcată mâine, 25 octombrie, dată istorică ce aduce aminte de Bătălia de la Carei şi de eliberarea ultimei palme de pământ, de sub ocupaţia horthysto-nazistă. În a doua parte a emisiunii "Euroatlantica", va fi difuzat documentarul despre trupele româneşti din Afganistan, realizat de colegii mei, Mario Balint şi Ilie Pintea. Rămâneţi alături de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, pentru a asculta "Euroatlantica" dedicată Armatei, instituţie cu o contribuţie esenţială la promovarea României în plan internaţional. Invitat în studioul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, colonelul în rezervă Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare. Domnule colonel, la mulţi ani, de Ziua Armatei României! radu2

Ion Petrescu: Am onoarea să salut un jurnalist care a purtat uniforma de campanie a Armatei României, în Irak, în Afganistan, unde l-am găsit vânturat de nisipurile locurilor menţionate şi cu o patimă rară, cea de a se opri asupra ostaşului necunoscut, de a-i da voce, la postul public de radio şi de a arăta celui de acasă, tata, mama, soţia, copiii, că omul lor drag îşi face datoria la mii de kilometri depărtare de ţară.

Realizator: Vă mulţumesc mult pentru aceste cuvinte. A fost o onoare pentru mine să fiu alături de militari, de trupele aflate în linia întâi, militari care acum, după atâţia ani, de linia întâi, alături de ei, îmi sunt prieteni şi foarte apropiaţi sufletului. Avem pregătit, în ediţia de astăzi, şi un interviu cu şeful Statului Major General, generalul-locotenent Ştefan Dănilă, material realizat în exclusivitate pentru "Euroatlantica", de colegul meu, Cristian Dumitraşcu, din Trustul de Presă al Armatei. Domnule colonel, pentru că ediţia discutată de noi doi acum, dezbătută, va ţine până la şi 30 de minute, doresc să vă pun pentru început, o întrebare. Ziua Armatei - 25 octombrie, ştim foarte bine că a fost, într-un fel o coincidenţă că s-a întâmplat această bătălie, şi cu final reuşit, de eliberare a ultimei palme de pământ românesc, chiar de ziua Majestăţii Sale Regele Mihai?

Ion Petrescu: Trebuie să redăm istoria aşa cum a fost. A fost o onoare pentru militarii Armatei Regale ca, pe 25 octombrie, să poată înştiinţa pe şeful statului, din acel moment, Majestatea Sa Regele Mihai I, asupra unei realităţi visate de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial: nicio palmă de pământ românesc să nu mai fie sub cizmă străină. În acelaşi timp, Armata României care, în opinia mea, de simplu cetăţean, a fost şi rămâne garantul statului naţional unitar român, de azi şi de mâine, Armata, ziceam, este formată din oameni deosebiţi, cu caractere puternice, bărbaţi capabili de sacrificiul suprem, femei care poartă uniforma militară, cu aceeaşi tenacitate ca şi camarazii lor. Şi tocmai revin din partea stângă a Prutului, unde am întâlnit, în Armata Naţională a Republicii Moldova, conaţionali cu aceleaşi gânduri, ba mai mult, ministrul Vitalie Marinuţă spunea, într-un interviu acordat echipei noastre, care s-a dus acolo, din partea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, iar interviul a fost realizat de colegul Florin Şperlea…

Realizator: De la Trustul de Presă al Armatei...

Ion Petrescu: Da. V-am lăsat plăcerea, ca să precizaţi dumneavoastră. El este redactorul şef al săptămânalului oştirii...

Realizator: "Observatorul militar".

Ion Petrescu: ...Corect.... a luat interviul ministrului Marinuţă, care a spus un lucru foarte interesant. Acela că îşi doreşte să ajungă la momentul în care, în misiunile sub mandat ONU, puse în aplicare de NATO, militarii din Armata Naţională a Republicii Moldova, să poată acţiona alături de militarii din Armata României, a căror experienţă este preţuită, deoarece, în momentul de faţă, au acţionat alături de alte contingente, cum ar fi contingentul militar italian. Iată cum o cooperare între două state de facto europene şi pe plan militar, se va dezvolta inteligent şi eu zic, spre binele cetăţenilor europeni din stânga şi din dreapta Prutului.

Realizator: Ştiu, domnule colonel, că sunteţi cu sufletul foarte aproape de Republica Moldova, aveţi rădăcini acolo, în Republica Moldova. Aţi primit o distincţie din partea ministrului Apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuţă, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre ea.

Ion Petrescu: Prima distincţie a fost oferită comandorului în rezervă Dumitru Amariei, fondatorul publicaţiei Ministerului Apărării al Republicii Moldova, un om care, în momentul în care a primit această distincţie, de emoţie i s-a zbătut ochiul, care a fost parţial inundat de sânge. A trăit o mare emoţie! Acelaşi om a trăit cu ochii în lacrimi momentul reîntâlnirii cu fostul ministrul Gaiciuc, cu coloneii, acum în rezervă, care au lucrat cu Amariei în vremea când se tipărea şi se ducea în prima linie a tranşeelor, în '92, această publicaţie – Oastea Moldovei -, un om iubit în Armata Naţională a Republicii Moldova şi de care s-a ocupat, în mod deosebit, actualul consilier al ministrului, colonelul în rezervă Valeriu Rusu. În locul meu, care am fost decorat de ministrul Marinuţă pentru tenacitatea cu care şi eu şi alţii servesc cauza apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, în locul meu putea să fie oricare dintre jurnaliştii care cred în acest ideal, inclusiv dumneavoastră. Dar, dincolo de această clipă, trebuie să arătăm că a fost un moment de mare, de fraternă apropiere între întreaga structură de relaţii publice şi de presă militară din Armata Naţională a Republicii Moldova şi delegaţia jurnaliştilor civili şi militari, venită de la Bucureşti.

Realizator: Credeţi că va veni acea zi, în care cele două Armate vor fi sub un singur drapel de luptă şi vor aniversa 25 octombrie servind o singură naţiune?

Ion Petrescu: Dacă nu aş crede, nu aş fi în acest studio.

Realizator: Domnule colonel, vorbe mari. Să sperăm că se va întâmpla acest lucru şi că unirea se va întâmpla până la urmă cu fraţii noştri...

Ion Petrescu: M-aţi provocat şi o să vă întrerup. Nu am venit cu vorbe mari. Am venit cu o tristeţe. Mi-am dat seama că aceşti europeni minunaţi, din Chişinău - şi ne-am întâlnit cu oameni din zona de presă scrisă, radio, tv, cu intelectuali de marcă - aşteaptă ca la Bucureşti să se facă acele mişcări înţelepte, să se genereze acele dialoguri, care, în momentul de faţă, dincolo de unele declaraţii pe care le ştim cu toţii, nu s-au concretizat în ceva care să-i deteremine pe cei de acolo să zică că România se mişcă către ei. Este mult de făcut, în acest sens…

Realizator: Domnule colonel, ştiţi foarte bine, Radio România a făcut o mişcare importantă în acest sens şi avem la Chişinău un post de radio care ne aparţine, Radio Chişinău. La 1 decembrie va fi aniversat acest post de radio, aşadar Radio România este alături de acest ideal şi este alături de românii de peste Prut...

Ion Petrescu: Vă dau o veste foarte bună. Radio Chişinău, care este parte a Radio România Actualităţi, a avut directorul acestui post, prezent alături de noi, la momentul primirii...

Realizator: Domnul Dascaliuc.

Ion Petrescu: ... la momentul primirii la ministrul Vitalie Marinuţă. Deci, el s-a simiţit parte integrantă a delegaţiei UZPR şi a dovedit, prin prestanţa şi poziţia exprimată de dânsul, că sprijină tot ce înseamnă iniţiativă către Uniunea Europeană la nivelul instituţiilor actuale din Chişinău.

Realizator: Şi vă mai dau o veste, cu toate că se confruntă acolo, se luptă pe piaţa radiourilor, din Moldova cu 14 alte posturi de radio, Radio Chişinău a reuşit să se ridice foarte sus şi să se afle în topul primelor posturi de radio de acolo, aşa cum Radio România este lider absolut pe piaţă, pe piaţa radio în România, şi acolo Radio Chişinău face eforturi pentru a ajunge pe primul loc, este mai dificil pentru că acolo sunt şi posturi de radio care emit nu numai în limba română.

Ion Petrescu: Am fost la postul de radio Moldova, care, aparent, este concurentul Radio Chişinău, dar ei au vorbit foarte frumos de Radio Chişinău şi au spus că Radio Chişinău pentru ei este un reper profesional.

Realizator: Da, iar ne-aţi lovit cu concurenţa. Asta este. Radio România Chişinău, Radio Chişinău este postul nostru de radio pe care îl susţinem. Am pregătit şi un interviu cu şeful Statului Major General, generalul-locotenent Ştefan Dănilă, material realizat în exclusivitate pentru "Euroatlantica" de colegul meu Cristian Dumitraşcu, din Trustul de Presă al Armatei. Să-l ascultăm.

*

Cristian Dumitraşcu: Domnule general, anul viitor armata română se va retrage din Afganistan, România are un rol important încă şi va avea şi după plecare, pentru că vor rămâne instructori, vor rămâne oameni care vor asigura schimbul de mâine în autoritatea Afganistanului. Care este acum situaţia?

Ştefan Dănilă: De anul trecut am început reducerea graduală a forţelor noastre, din Afganistan. În acest moment, avem aproximativ 1000 de oameni în operaţia ISAF şi, pe parcursul anului viitor, se va produce reducerea, în conformitate cu planurile la nivelul conducerii operaţiei. Suntem în aşteptarea finalizării planurilor la nivelul aliat, pentru a stabili care este contribuţia României la această nouă misiune, în acord atât cu nevoile operaţiei, dar şi cu capabilităţile noastre, cu posibilităţile noastre de participare, în această nouă misiune. Aşa cum am discutat şi cu generalul Dunford, comandantul ISAF, este foarte important în noua misiune să ţinem cont de o foarte bună calitate a oamenilor şi să avem încadrarea noilor posturi cu oameni calificaţi pentru misiunea fiecăruia. Este o misiune în care NATO îşi propune o prezenţă mai redusă şi atunci calitatea oamenilor este foarte importantă. Este foarte important pentru noi, ca să fim acolo unde armata afgană are nevoie de consilieri, să fim acolo unde putem să îi ajutăm, putem să îi sprijinim în procesul de consolidare a statului afgan.

Cristian Dumitraşcu: Să ne referim la Armata României, atâta cât mai este ea acolo şi cât va fi după 2014. Cu siguranţă, cei de acolo vă raportează permanent care este situaţia. Aţi putea face o comparaţie între momentul 2002, de dislocare majoră în teatru, şi momentul 2014, de dislocare majoră din teatru? Credeţi că este mai greu în momentul ăsta când plecăm de acolo cu tehnică, când lăsăm în urmă şi trebuie să lăsăm ceva temeinic sau probabil că a fost mai greu atunci când ne-am dus prima dată?

Ştefan Dănilă: A fost greu şi la început, a fost greu şi undeva prin 2007-2008, când am luat eu contact mai direct cu operaţia din Afganistan, dar este foarte dificil şi în momentul de faţă. Sunt momente diferite. Dacă la început era foarte dificil, că nu era o infrastructură suficientă, nu erau echipamente suficiente, era greu de localizat şi de izolat forţa insurgentă sau forţele insurgente, în momentul de faţă avem o altă situaţie, un moment în care este vorba despre retragerea echipamentelor din Afganistan, care este un proces foarte dificil, este un moment în care armata afgană a preluat controlul securităţii pe aproximativ întreg teritoriul, dar în armata afgană sunt militari care trec de cealaltă parte a barierei şi, ţinând cont de ultimele incidente apărute, când militari afgani sau operatori afgani, cu care lucrăm zi de zi, produc incidente sau execută foc împotriva forţelor ISAF sau chiar împotriva forţelor proprii, consider că situaţia este foarte complicată şi în acest moment.

*

radu55

Realizator: Aşadar, un interviu cu şeful Statului Major General, generalul Ştefan Dănilă, ce are ca temă principală Afganistanul, pentru că astăzi vom difuza documentarul realizat acolo de Mario Balint şi Ilie Pintea. Domnule colonel Ion Petrescu, Armata României a avut o sarcină extrem de dificilă acolo, în Afganistan, cum s-a întâmplat şi în Irak, dar iată că jertfa de sânge a Oştirii Române a fost mult mai mare în Afganistan, din păcate, o zonă despre care eu am spus şi în cartea mea "Afganistanul, un pământ uitat de timp" şi o spun în continuare, eu nu cred că va fi pacificată vreodată pentru că face parte din mentalitatea şi din obiceiurile, din cutuma culturală, războiul şi să aibă o armă în mână şi ...

Ion Petrescu: ...şi răzbunarea.

Realizator: Şi răzbunarea. Ei tot timpul s-au aflat într-o stare de război. Ne aducem aminte, înainte de ocupaţia sovietică au fost tot timpul conflicte intertribale, după aceea a fost lupta cu sovieticii, înainte de sovietici au fost britanicii, după ce s-au retras sovieticii au apărut talibanii, care au început să îi asuprească. Deci tot timpul acolo au fost într-o luptă permanentă şi le stă în minte atât celor mari, cât şi celor mici, această luptă. Nu cred că acolo va fi pace vreodată şi, din păcate, probabil că va fi pace doar în anumite sectoare, dar la acest efort a participat şi Armata României cu o importantă jertfă de sânge. Am pierdut acolo 23 de oameni, aproximativ 150 au fost răniţi, unii dintre ei mutilaţi foarte grav, au pierdut membre, au rămas fără mâini, fără picioare - un sacrificiu suprem dat, iată, de Armata României. Şi eu tot timpul am militat şi pentru ideea de veterani noi, veteranii acestor teatre de operaţii. Vorbim despre militari, pentru că ei reprezintă Armata României şi trebuie să se bucure de respectul nostru. Din păcate, ne aducem aminte din ce în ce mai rar de ei, iată, doar de 25 octombrie când vedem că mai cade un militar în luptă, în linia întâi. Ne-am adus aminte şi am insistat pe armată, când trebuia să intrăm în NATO şi eforturile au fost depuse. De asemenea, tot ce s-a întâmplat cu parteneriatul cu Statele Unite şi Armata a avut un rol extrem de important în acest parteneriat, care a trecut graniţa politicului şi diplomaţiei şi a ajuns la acea relaţie 'person to person'. Militarii au fost adevăraţi ambasadori şi merită, zic eu, mai mult respect şi să fie mult mai bine plătiţi şi au rămas foarte puţini, sunt aproximativ 55.000 de funcţii militare, dacă nu mă înşel.

Ion Petrescu: Da. Vă ascultam cu admiraţie chiar şi regretam că nu există o cameră de televiziune să transmită celor care ascultă această emisiune chipul unui om transfigurat de emoţie, a unui om care a văzut pe viu multe dintre grozăviile pe care le-aţi menţionat. Din păcate, aveţi dreptate că acolo, chiar după retragerea trupelor NATO, nu va fi pace peste noapte. Din păcate, numărul de militari menţionat corect de dumneavoastră constituie pe răbojul durerii, însemne pe viaţă, în istoria Armatei României, dar aş vrea, totuşi, cu acordul dumneavoastră să spunem ascultătorilor că este meritul comandanţilor de batalioane, care au fost pe rând rulaţi în teatrul de operaţii din Afganistan, dar şi din Irak, că în comparaţie cu alte contingente militare, au avut pierderi mai mici, deoarece au ştiut să aibă o relaţie înţeleaptă, caldă cu populaţia locală, cu liderii locali, motiv pentru care deseori aceştia îi preveneau asupra unor pericole şi asta s-a văzut ori de câte ori italienii au cerut ca în misiuni cu ei să plece militarii români, specificând clar, cum a fost cazul Irakului, că militarii noştri sunt mai calmi, sunt mai blânzi, ştiu să discute altfel cu populaţia şi asta se explică şi prin faptul că în misiunile comune executate de militarii noştri cu militari americani, aceştia din urmă porneau de la premisa că ai noştri nu numai că sunt buni cercetaşi sau buni oameni, care să asigure un traseu, au avut şi au o relaţie aparte cu populaţia afgană şi irakiană. Cine i-a educat pe aceşti militari? În primul rând, este vorba de ofiţerii care s-au ocupat de ei - ştiţi foarte bine, 24 de ore din 24 de ore - a mai fost respectul instituit de ofiţerii cu experienţă faţă de ofiţerii tineri, care duceau greul misiunilor şi care erau invitaţi, cum a făcut actualul general Ciucă, să indice cele mai bune trasee şi, de ce să n-o spunem, a fost această încredere dumnezeiască a unui militar în celălalt, în sensul că nu va fi lăsat în urmă, nu va fi lăsat singur. Este un spirit de corp care merită tot respectul de Ziua Armatei României.

Realizator: Merită tot respectul şi trebuie să le spunem ascultătorilor fideli sau celor care se află acum pe frecvenţele Radio România Actualităţi şi ascultă "Euroatlantica", că nu a fost un sacrificiu de prisos, domnule colonel.

Ion Petrescu: În niciun caz.

Realizator: Acei oameni nu vor fi uitaţi, vor fi respectaţi pentru eternitate de poporul român şi de România şi să le mai spunem că acest sacrificiu a condus şi la o experienţă acumulată de Armata României, pe care nu o putea dobândi prin exerciţii simulate în aplicaţii, în poligoane, ci din contră, acest sacrificiu a întărit o armată care este capabilă acum să facă orice fel de misiune aproape să o îndeplinească foarte bine şi să se lupte cu orice fel de inamic.

Ion Petrescu: Forţa expediţionară românească este o realitate. Mii de militari actuali au trecut, succesiv, prin trei teatre de operaţii.

Realizator: S-au rotit.

Ion Petrescu: Din fericire, avem generali care au comandat, e adevărat, batalioane, sau au executat misiuni în comandamente aliate zonale...

Realizator: Le spune 'generaţia teatrelor de operaţii'... Sună foarte bine, pentru că ei şi-au câştigat acest drept şi gradul luptând în linia întâi şi conducând trupele în linia întâi, în lupte. Nu s-au dat în spate şi au mers în aceste misiuni extrem de dificile şi cunosc foarte multe exemple de generali şi de comandanţi aflaţi acum la conducerea unor structuri militare, de la divizie, brigadă şi la eşaloanele superioare, care, cu foarte mult spirit de sacrificiu, şi-au învăţat militarii din subordine cum să se comporte, dar, în acelaşi timp, i-au comandat foarte bine şi au făcut tot ce este posibil pentru a reprezenta România foarte bine în teatrele de operaţii, pentru a nu ne face de râs, cu toate că ştim tehnica militară cu care am plecat şi în Afganistan şi în Irak, a lăsat de dorit.

Ion Petrescu: Mentalitatea şi calitatea umană a militarului profesionist român a compensat acest deficit.

Realizator: A compensat, sigur că da. De asemenea, a făcut tot ce este posibil pentru a aduce militarii înapoi teferi şi nevătămaţi acasă, în condiţiile în care aceşti comandanţi nu erau plătiţi cu nimic mai mult decât un locotenent. Diurna pentru un locotenent şi un comandant de batalion ştiţi, era identică.

Ion Petrescu: Eu aş veni cu următoarea precizare: nu diurna a fost problema pentru ofiţeri şi militarii voluntari. Eu îmi aduc aminte că îşi doreau foarte mult să fie în batalioanele care au plecat acolo, pentru că era o şansă extraordinară să exercite pe viu, într-un teatru de operaţii, tot ceea ce au învăţat până atunci şi chiar, la un moment dat, discutam cu şeful din acel moment al Forţelor Terestre, acum în rezervă, generalul Ioan Sorin, şi l-am întrebat dacă avem două armate. Imediat s-a enervat şi a zis: "Niciodată să nu mai spui aşa ceva. Avem o singură armată, care îşi doreşte să fie rulată prin teatrele de operaţii, nu doar Forţele Terestre, ci şi Forţele Aeriene şi Forţele Navale.'

Realizator: O figură emblematică, generalul Ioan Sorin, pentru modernizarea Armatei României şi a Forţelor Terestre. Ştim foarte bine că el a coordonat, în prima etapă, întâia forţă expediţionară românească, care a ajuns pe aeroportul din Kandahar, având experienţa misiunii Alba. El este, de altfel, şi un foarte bun teoretician. A absolvit cursul regal de război din Marea Britanie, este printre singurii generali care a fost pe avioane de luptă britanice, tancuri britanice ş.a.m.d., şi sperăm ca pe 31 octombrie, să-l avem invitat în emisiune, prin telefon, pentru că vom discuta atunci de relaţia dintre Radio România şi Armata României.

Ion Petrescu: Am să vă dezvălui un secret vizavi de personalitatea domnului general Ioan Sorin. Spre deosebire de alţi camarazi, el nu a urmat niciun curs de engleză. Este un vorbitor de engleză care, prin sine însuşi, şi-a perfecţionat abilităţile şi a fost întrebat în teatrul de operaţii din Afganistan la ce şcoală americană a urmat cursul de engleză. A râs şi a explicat că nu a fost cazul.

Realizator: Da, este un autodidact şi un caracter foarte tare şi îi urez multă sănătate pe această cale şi sper să îl avem alături de noi în data de 31 octombrie, alături de aceşti ofiţeri şi generali ai teatrelor de operaţii, cum i-am numit noi. Foarte pe scurt, domnule colonel, mai avem un minut. Ce le putem ura militarilor, alături de care "Euroatlantica" a fost în permanenţă?

Ion Petrescu: Să rămână, ca şi până acum, demni, fiind conaţionali de bază ai României de azi şi de mâine, pe care ceilalţi compatrioţi se vor sprijini, la greu, întotdeauna.

Realizator: Vom vorbi, aşadar, în această emisiune, vor vorbi colegii mei despre cea mai importantă misiune, la care participă în acest moment Armata României, care este, de asemenea cea mai importantă misiune a Alianţei Nord-Atlantice, cea din Afganistan. Închei aici prima parte a ediţiei de astăzi a emisiunii "Euroatlantica". Alături de mine s-a aflat colonelul Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, ex-şef al Trustului de Presă a Armatei. La mulţi ani, Armatei României! Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să ascultaţi, în continuare, documentarul despre Armata României, realizat în Afganistan, de colegii mei Mario Balint şi Ilie Pintea.