INTERVIU Cătălina Rotaru, câştigătoarea „Vedeta populară“: „Dorul de mamă a fost înlocuit de dragostea bunicilor“

Cătălina Rotaru, câştigătoarea „Vedeta populară“, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul“ despre cum a fost să crească lângă bunici, departe de mama sa plecată în Italia.

Cătălina Rotaru (20 de ani), reprezentanta Bucovinei, a câştigat, joi seara, marele premiu al celui de-al doilea sezon al emisiunii „Vedeta populară“, de la TVR 1, în valoare de 100.000 de lei.

Cătălina s-a născut lângă Suceava, dar a mers la facultate la Cluj, unde este studentă la Etnologie în anul al doilea. Şi-a dat seama de-abia după ce a terminat liceul că vrea să-şi clădească o carieră în muzică şi s-a concentrat cu toate puterile ei în această direcţie. A fost crescută de la două luni de bunici şi a existat chiar o perioadă de câţiva ani în care a trăit singură, deoarece părinţii ei erau plecaţi la muncă în străinătate. A devenit mamă, soră şi bunică pentru fratele ei mai mic, care îi calcă pe urme în ceea ce priveşte muzica. 

FOTO TVR

Imediat după ce a fost desemnată câştigătoare, Cătălina şi-a sunat mama, plecată în Italia, iar dialogul celor două s-a lăsat cu lacrimi din partea tinerei, a cărei mare dorinţă este să-şi aducă mama acasă.

„Ia ghici, tu, de mâine, vii acasă, ai auzit?“, i-a spus Cătălina mamei sale. „Vii, da?“, a insistat ea printre lacrimi, însă întrebarea ei a rămas fără un răspuns clar, motiv pentru care s-a arătat puţin dezamăgită. 

Interviu cu Cătălina Rotaru, câştigătoarea sezonului 2 „Vedeta Populară“

Cătălina a dezvăluit într-un interviu pentru „Adevărul“ dacă a reuşit să o convingă pe mama sa să se întoarcă şi a vorbit despre cum a fost să crească lângă bunici.

Ce ai simţit în momentul în care ai fost declarat câştigătoarea „Vedeta populară“?

În momentul în care mi-am auzit numele mi-am spus în gând „Nu e posibil!“ Mă simţeam atât de împlinită şi totodată parcă nu era adevărat ceea ce mi se întâmpla. O mulţime de sentimente amestecate... Mă cuprind fiorii şi acum când mă gândesc la acel moment. Aş spune că a fost, poate, unul dintre cele mai puternice sentimente de bucurie pe care le-am simţit până acum.

Ce ai de gând să faci cu marele premiu?

Gândul meu era să îi aduc pe mama şi pe fratele meu în ţară, însă, gândindu-mă mai bine şi vorbind cu mama despre asta, mi-am dat seama că ea nu-şi doreşte nimic mai mult în viaţă decât să mă vadă pe mine un om realizat, ajuns acolo unde îmi doresc. Pentru că eu am luptat şi lupt pentru a-mi îndeplini un vis - acela de a ajunge un nume în foclorul bucovinean, de a aduce zâmbete pe faţa oamenilor şi de a face ceea ce îmi place în viaţă, adică să cânt. Premiul îl voi valorifica în dezvoltarea carierei şi studii, deoarece sunt obiectivele mele principale în viaţă.

Ai fost puţin dezamăgită după conversaţia telefonică cu mama ta. Ai reuşit să o convingi să vină în ţară?

Cred că eram atât de entuziasmată de câştigarea acestui premiu, încât am simţit o urma de dezamagire, care până la urma nu-şi avea rostul. Faptul că mama nu mi-a dat un răspuns nu a fost pentru că nu şi-ar dori să fie alături de mine, ci pentru că deciziile nu se iau niciodată la bucurie, dar nici la supărare. Din păcate, am uitat de lucrul acesta în acele momente. Fiecare mamă îşi iubeşte copilul şi ar face pentru el chiar şi imposibilul, aşa cum, pentru mine şi fratele meu, şi mama a ales să plece departe pentru a ne oferi un trai mai bun şi chiar pentru a ne ajuta să ne împlinim visele. Îi mulţumesc din suflet pentru acest lucru. Va veni acasă de oricâte ori va avea ocazia şi posibilitatea, iar acest lucru ma împlineşte.

Cum a fost să creşti alături de bunici? 

Bunicii reprezintă cea mai mare bijuterie a mea. Se spune că bunicii îşi iubesc cel mai mult nepoţii şi afirm asta deoarece am simţit pe pielea mea aceasta iubire necondiţionată. Dorul de mama a fost înlocuit de dragostea bunilor. Bunicul, tata Gică, aşa cum ii spun eu, a murit când eram mică, dar în sufletul meu va rămâne viu toată viaţa. Pentru mine el este tata şi ajutorul din cer. Pentru bunica, mama Oltia, voi avea recunoştinţă toată viaţa, fiincă ea m-a luat de mânuţă şi m-a dus la doamna profesoara Maria Macovei. De acolo a început drumul meu în muzica populară. O iubesc tare mult şi îmi doresc să fie sănătoasă şi să îi pot mulţumi toată viaţa pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.

Nu ţi-a fost greu fără părinţi? De ce nu ai crescut lângă ei?

Lucrurile între părinţii mei nu au mers tocmai bine, motiv pentru care ei au şi divorţat când eu aveam 7 ani. Bunicii mi-au oferit o viaţă frumoasa, as putea spune ca în poveşti, iar mama, chiar dacă era plecată din ţară, nu a uitat de noi.

Care sunt cele mai de preţ lucruri pe care le-ai învăţat de la bunicii tăi?

Bunul simţ, respectul şi omenia. Ei mi-au insuflat dragostea faţă Dumnezeu, m-au învăţat să fiu OM. Datorită lor am cel mai frumos model de familie.

Care a fost cel mai greu moment din viaţa ta de până acum?

Momentul cel mai greu din viaţa mea a fost atunci când l-am pierdut pe tata Gică. 

Crezi că dacă ai fi crescut lângă părinţii tăi, viaţa ta ar fi arătat altfel acum?

Nu ştiu şi nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi arătat viaţa mea altfel decât cea de-acum. Ma simt un om binecuvântat şi iubit de Dumnezeu. Nu îmi doresc altceva decât ceea ce am. Viitorul îmi putea fi influenţat de orice mică schimbare, aşa că viaţa perfecta e aşa cum e a mea astăzi.