Sursă foto: Delia

A fi artist şi, mai ales, persoană publică înseamnă o presiune constantă şi o expunere directă în faţa unor oameni care de multe ori trec linia îngăduinţei sau a bunului-simţ. Delia, una dintre cele mai mari artiste din România, povesteşte cum a învăţat să facă faţă acestui val de judecăţi din social media şi, mai ales, cum să fie mai tolerantă cu ea însăşi în momentele dificile.

Pe Delia Matache (39 de ani) o cunoaştem încă din anii ’90, pe vremea când era doar o puştoaică şi făcea parte din formaţia N&D. În 20 de ani, ea a avut o evoluţie spectaculoasă, dar, mai presus de orice, şi-a lăsat liberă şi nealterată partea artistică. A dovedit că studiul muzicii şi nonconformismul dau rezultate surprinzătoare: spectacolele-concept ale sale din ultimii ani nu doar că sunt originale, dar sunt o experienţă artistică inedită pentru oricine.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Delia povesteşte că atunci când îi este mai greu, încearcă să se întoarcă la copilărie, la „corcoduşele verzi furate din copaci“. Ea spune, de asemenea, cum se raportează la preconcepţiile promovate pe social media – idei nocive legate de greutatea corporală, rolul femeii în societate sau orientarea sexuală. Nu a scăpat nici cel mai recent eveniment: coverul piesei „Bella Ciao“, de pe coloana sonoră a serialului-fenomen marca Netflix „La Casa de Papel“, cover cântat pe scena de la UNTOLD, alături de celebrul DJ Steve Aoki.

Dincolo de pasiune şi de talent, ai studiat muzica de mică – Liceul „Dinu Lipatti“ şi apoi Conservatorul. Având în vedere că tot în această perioadă ţi-ai făcut debutul, cum percepeai diferenţa dintre culisele muzicii comerciale şi munca din spatele celei clasice? Ce te-a motivat să continui cu Conservatorul? Acum, peste timp, consideri că anii de studiu au adus un plus muzicii tale actuale?

Cred că a fost cea mai bună decizie să studiez la „Lipatti“ şi la Conservator. Toată această experienţă m-a ajutat să înţeleg muzica în profunzime şi, în plus, am învăţat să cânt la instrumente, ceea ce este esenţial pentru mine. Simt că studiul temeinic şi aprofundat al muzicii a contribuit mult la dezvoltarea mea ca artist.

Ai început să fii cunoscută încă din adolescenţă. Cum ţi-a influenţat acest lucru viaţa?

A fost totul ca un rollercoaster! Şi clar că nu conştientizam 100% ceea ce mi se întâmpla, nu era chiar cea mai matură vârstă. Dar m-am bucurat de fiecare etapă, nu m-am luat niciodată prea în serios, am trăit şi trăiesc fiecare perioadă din cariera mea la intensitate maximă, să „make the most out of it“ (n.r. – să profit de tot la maximum). A fost o perioadă fericită – practic, îmi îndeplineam visul de a fi pe scenă de devreme şi era important pentru mine.

Ce fel de adolescentă erai?

Nici cea mai rebelă, nici cea mai cuminte. Dar odată cu începerea carierei de artist în formaţia N&D, am înţeles că trebuie şi pot să fiu mai independentă şi că nu mai sunt un copil care trebuie să asculte 100% de părinţi, că îmi pot lua singură deciziile.

Povesteşte-ne puţin, te rog, despre Delia dinainte de a intra în lumina reflectoarelor – Delia cea mică, despre care (poate) cânţi în piesa „Cine m-a făcut om mare“.

Delia cea mică era un copil care iubea muzica, un copil energic, jucăuş, creativ. M-am bucurat cât am putut de mult de copilărie, a fost o perioadă frumoasă, cu o energie aparte la care îmi doresc să mă întorc de fiecare dată când simt că nu mai vreau să fiu adult, că e prea greu să ne luăm atât de mult în serios ca adulţi. De altfel, eu şi acum simt că am 18 ani. Nu mai mult (râde).

Spuneai că una dintre marile plăceri ale vieţii tale este mâncarea. Care este gustul copilăriei?

Orez cu lapte, corcoduşe verzi furate din copaci.

Sportul, parte firească a vieţii

Cu toate că ai arătat de multe ori pasiunea pentru bucătăria românească – care, ştim bine, nu este chiar una dintre cele mai bune din punct de vedere nutriţional – promovezi indirect un stil de viaţă sănătos şi activ. Este sportul o pasiune? O necesitate? Sau doar ceva care ajută la menţinerea unui echilibru şi a nu te abţine de la mâncarea favorită?

Pentru mine, sportul a devenit o parte integrată firesc în viaţa mea. Fie că ies la alergat, fie că mă antrenez acasă sau merg pe munte (mai ales să merg pe munte), fac sport aproape zilnic. Şi merg mult pe jos atunci când călătoresc cu Răzvan peste tot în lume. Sportul mă ajută, mă relaxează, mă echilibrează, mai ales că de multe ori programul meu este alert şi intens. Nu pot să spun că fac sport să pot să mă bucur de mâncarea favorită, mă bucur oricum de ea, nu obişnuiesc să ţin diete.

Cum priveşti mişcarea ultimilor ani de body positivity?

Cred că este important să te simţi bine în propria piele, în egală măsură, trebuie să ai grijă de sănătatea ta şi despre kilogramele în plus să discuţi cu un medic sau cu un nutriţionist. Nu este vorba doar despre partea estetică atunci când vorbim de kilogramele în plus. Dar cu siguranţă sunt împotriva bullyingului persoanelor cu kilograme în plus, shamingului pe care îl primesc din partea celor care se cred în măsură să comenteze.

„Am învăţat să fiu tolerantă cu mine însămi“

Cum ai ajuns să fii ok fiind tu însăţi atunci când apari în faţa a mii de spectatori, mai ales într-o societate în care mulţi oameni nu ezită să comenteze şi să critice gratuit orice?

De multe ori nu îmi pasă ce spun ceilalţi, nu citesc ştirile care apar despre mine – când mai aflu lucruri care se scriu despre mine, de regulă primesc link-urile de la oamenii din jurul meu. Mai citesc comentariile pe social media de la postările mele şi le mai răspund celor care îmi scriu. Dar în rest, de atâta timp de când sunt artist, m-am obişnuit cu expunerea. Nu spun însă că e normal să fii criticat doar pentru că eşti persoană publică şi că ni se spune adesea să ne asumăm acest rol, acest statut. Da, ni-l asumăm ca artişti, ca performeri, dar nu ca oameni care trebuie să dea explicaţii şi să se justifice pentru orice lucru pe care îl fac.

Ce ţi-a fost cel mai greu să accepţi la tine însăţi?

Nu cred că am avut ceva de acceptat cu greu la mine. Pur şi simplu, am învăţat în timp să mă accept aşa cum sunt, să fiu tolerantă cu mine însămi, să fiu blândă cu mine în zilele în care chiar nu le pot face pe toate. Cred că o relaţie bună cu tine însuţi stă la baza unei vieţi echilibrate.

Interzis şabloanelor!

Eşti pasionată de călătorii – preferi muntele şi destinaţiile exotice, pe când alţii preferă city break-uri în marile oraşe. De ce?

Îmi plac şi city break-urile în marile oraşe, dar în ultima perioadă îmi place mult să merg pe munte, este o experienţă extraordinară, mă bucură, mă umple de adrenalină, de fericire. Este o senzaţie unică!

Într-una dintre vacanţe ai fost în Japonia, în sate uitate de lume, experimentând şi viaţa la un templu budist. Ţi-ar plăcea să trăieşti acolo? Sau, în ce altă ţară, altă cultură ţi-ar fi plăcut să trăieşti?

Tot ce ţine de Asia este fascinant, îmi place mult şi de fiecare dată îmi place să mă întorc acolo, să vizitez, să explorez.

Spuneai că îţi doreşti să fii mamă, dar că lumea în care trăim este una nesigură pentru un copil nevinovat. Cum ar arăta pentru tine societatea ideală, dar posibilă?

O societate mai puţin agresivă, cu mai puţină răutate, mai puţin bullying.

Ce părere ai despre această mentalitate conform căreia eşti un om împlinit doar dacă ai copil sau că este de datoria oricărei femei, a oricărui cuplu să aibă moştenitor?

Fiecare îşi construieşte viaţa după cum simte, nu ar trebui vreodată să iei decizii de viaţă în funcţie de mentalitatea unuia sau altuia. Şi nici nu ar trebui să fie relevant pentru ceilalţi dacă şi cum are celălalt viaţa împlinită. Nu trăim viaţa după şabloane, suntem foarte diferiţi şi ceea ce înseamnă împlinirea pentru mine nu înseamnă şi pentru celălalt.

Sprijini Asociaţia ACCEPT România şi ai participat la campania lor #comeoutwithme; ai citit în mod public mesajele unor persoane din comunitatea LGBTQIA+ prin care îşi mărturiseau orientarea sexuală. Ce crezi că ar putea face persoanele publice din România pentru a sprijini mai mult această comunitate astfel încât să devină acceptată de societate?

Nu sunt în măsură să spun ce ar trebui să facă persoanele publice din România, de regulă mă concentrez pe ce pot face eu şi fac. Dar sper ca persoanele din comunitatea LGBTQIA+ să fie din ce în ce mai susţinute şi acceptate pentru a se putea bucura de o viaţă cu mai puţină suferinţă, depresie, sentiment de respingere sau de evitare, de bullying.

Jurat X Factor

Deşi este un talent show, din faţa ecranului pare că eşti foarte implicată în concursul X Factor şi că îţi iei rolul de mentor în serios. Au existat concurenţi alături de care ai fi vrut să cânţi sau să îi ajuţi în vreun fel în carieră?

Îmi iau rolul în serios şi pentru că înţeleg cât este de important pentru concurenţi acel moment din viaţa şi din cariera lor şi încerc să contribui cu experienţa mea.

Din această postură, având în vedere că an de an vezi aşa mulţi tineri talentaţi, care crezi că este motivul pentru care industria muzicală din România nu îi absoarbe, nu îi promovează şi majoritatea dintre ei dispar după concurs?

Sunt mulţi factori, nu toţi ţin de industrie sau de public, ci şi de alegerile fiecăruia. Sunt totuşi exemple de artişti care au ajuns în atenţia publicului după talent show-uri, precum UDDI, Feli, Liviu Teodorescu şi Nicoleta Nucă.

<strong>„A fost extraordinar pe scena UNTOLD alături de Steve Aoki</strong><strong>“</strong>

Ce te-a făcut să accepţi colaborarea cu Netflix pentru promovarea serialului „La Casa de Papel“?

Faptul că îmi place mult serialul, că mă uitam de dinainte de a primi propunerea colaborării. A fost tare frumos.

Ai văzut serialul? Te identifici sau admiri vreun personaj anume?

Da, am văzut „La Casa de Papel“, este un serial care îmi place mult. Îmi plac Berlin şi Tokyo ca personaje.

De la Centrul Vechi la UNTOLD

La UNTOLD nu a fost prima dată când ai cântat imnul serialului, „Bella Ciao“ – ai mai făcut asta în 2019, în faţa unui public mai mic, în Centrul Vechi din Bucureşti, pe acorduri rock. Cum ai simţit cele două evenimente?

Da, acum doi ani am făcut un special performance în Centrul Vechi, un video care a depăşit 64 de milioane de vizualizări pe YouTube. Prima dată a fost o variantă mai intimă, cu un public mai restrâns, a fost mult mai spontan. La UNTOLD a fost cu mai multă presiune, public numeros, pe stadion şi alături de Steve Aoki.

Şi dacă tot am menţionat cele două abordări muzicale diferite, cât de mult te-ai implicat în transformarea originalului în cover?

M-am implicat şi eu în procesul de producţie al acestui cover, mai ales că eu urma să îl cânt, aşadar trebuia să mi se potrivească.

Peste 4 milioane de vizualizări

Cum a fost colaborarea cu Steve Aoki? Din clipurile de pe social media pare că v-aţi distrat pe cinste.

A fost frumos, a fost un moment intens, cu multă adrenalină. A fost extraordinar să fiu pe scena de la UNTOLD în faţa unui public atât de numeros şi alături de Steve Aoki. El este o persoană relaxată, funny, m-am bucurat să îl cunosc şi să îl întâlnesc.

Cum au fost pregătirile pentru show? Cât au durat? Cât de dificile au fost?

Nu au durat foarte mult, nici nu pot spune că au fost dificile, dar au fost intense, ca să ne asigurăm că momentul iese excelent. Şi sper că aşa a fost! Videoul cu performance-ul nostru a depăşit 4,4 milioane de vizualizări pe YouTube.

Bucuria de a scrie propria muzică

În prima parte a carierei tale, lucrai cu mai mulţi oameni pentru realizarea pieselor. Apoi, ai început să îţi compui singură mare parte a muzicii. Ce te-a făcut să faci această schimbare?

Am simţit că pot să mă exprim ca artist şi astfel şi că pot să cânt despre lucrurile pe care le simt, care îmi plac, pe care le-am trăit. Şi este un sentiment extraordinar, eliberator, mă împlineşte ca artist. Sunt extrem de fericită să pot face acest lucru, să mă exprim prin muzica mea, prin versuri, prin linii melodice, concepte şi stări pe care doar muzica le poate transmite publicului. Piesa lansată de mine acum puţin timp – „Între Noi“ – este una dintre preferatele mele din punct de vedere al versurilor, liniei melodice şi videoclipul este pe sufletul meu.

Spuneai într-un podcast că nu eşti un fan al studiourilor. Atunci, cum îţi compui piesele – atât instrumentalele, cât şi versurile?

Spuneam că nu îmi place să petrec mult timp la studio, dar de regulă lucrez cu Alex Cotoi şi treaba merge foarte repede.

Echipa din spate

În ultimii ani ai organizat nu concerte, ci adevărate performance-uri, precum Acadelia, Psihedelia şi Deliria, aşa cum vedem doar la marii artişti din SUA, în special. Cum ai organizat totul? Ce a presupus realizarea acestor show-uri concept impresionante?

A fost munca unei echipe imense, pregătire cu multe luni înainte, repetiţii, gândit tot show-ul, de la concept, tracklist, invitaţi, scenografie, momente speciale. E o nebunie frumoasă de care mi-e tare dor!

În contextul anului trecut, când internauţii considerau că „artist“ înseamnă doar un om, şi nu o echipă, ne poţi spune, cu aproximaţie, câţi oameni ai în stafful de bază – de la sunetişti până la make-up, producători, PR?

Trupa mea, sunetist, tour manager, booking manager, project manager, manager, PR, endorsement manager. În ceea ce-i priveşte pe producători, songwriteri, make-up artişti, stilişti, hair-stilişti, aici colaborez cu mai multe persoane.

Ai mărturisit într-un podcast recent că pregăteşti un album rock. Cum ţi-a venit inspiraţia pe direcţia asta?

Îmi place rockul, am multe piese care sună rock, multe şi în show-urile live sună rock. Aşadar, este o decizie firească.

Primul artist român cu NFT

De obicei nu prea mergi la emisiuni, poate doar atunci când lansezi ceva. Care este motivul?

Petrec destul de mult timp la filmări pentru cele două show-uri „iUmor“ şi „X Factor“, am şi alte proiecte, campanii, videoclipuri, şedinţe foto, programul este destul de încărcat astfel încât să nu fie timp şi de apariţii TV la emisiuni.

Eşti primul artist din România care a lansat un NFT. Cum ţi-a venit ideea şi cine te-a ajutat să o pui în practică?

Am lansat acest NFT la propunerea lui Răzvan, soţul meu, el este extrem de pasionat de tot ce înseamnă crypto, blockchain, sunt şi eu din ce în ce mai informată şi mai interesată de acest domeniu şi mi-am spus că ar fi un moment bun să aduc partea de NFT în ceea ce fac şi să lansez astfel piesa „Racheta“.