INTERVIU EXCLUSIV Matthias Jabs, chitaristul Scorpions: „Există încă multe ţări în care muzica noastră nu e permisă“

INTERVIU EXCLUSIV Matthias Jabs, chitaristul Scorpions: „Există încă multe ţări în care muzica noastră nu e permisă“

Matthias Jabs FOTO Guliver/Getty Images

Chitaristul trupei germane Scorpions, Matthias Jabs (62 de ani), a acordat un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul“ în care a declarat că el şi colegii săi încearcă să transmită mesaje pozitive prin muzică, însă încă se lovesc de zidurile ridicate de unii conducători, cum s-a întâmplat şi „în România, în zilele lui Ceauşescu“.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“: Cum a fost să cântaţi din nou pentru publicul român?

Matthias Jabs: Sunt fericit să fiu din nou în România. Am susţinut numeroase show-uri în România în ultimii 25 de ani. Prima dată când am cântat aici a fost pe stadion (Stadionul Dinamo – n.r.) în 1993, după care am revenit de multe ori în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din România, Sibiu de exemplu. Publicul este grozav, românii iubesc Scorpions şi noi îi iubim pe ei. Mereu suntem încântaţi să revenim.

Ai crescut în Germania de după Al Doilea Război Mondial. Cum îţi imaginai că va fi lumea peste 50 de ani, te-ai gândit vreodată că vei trăi tot într-o lume plină de conflicte?

Sigur că toţi aveam speranţe mari că va fi pace, dar cred că nu sunt singurul om care a ajuns la concluzia că pacea mondială este o iluzie. Pace mondială nu va exista niciodată pentru că tu şi cu mine avem conflicte interioare, ai conflicte cu partenerul de viaţă, cu fratele tău, cu familia ta. Apoi, du-te într-un oraş mare, du-te în altă ţară, cu o limbă diferită, cu o cultură diferită, cu o religie diferită, şi atunci Iadul se dezlănţuie, în special în ceea ce priveşte religia. Uitaţi de pacea mondială, nu va exista aşa ceva vreodată. E trist, dar trebuie să recunosc că nu există o asemenea posibilitate.

Ai fost implicat în multe campanii sociale şi multe dintre piesele trupei Scorpions au mesaje sociale. Ce crezi că ar trebui să se întâmple pentru a avea o lume mai bună?

Trebuie să încercăm, nu trebuie să ne oprim din a încerca, din a transmite mesaje importante, care să ajungă la oamenii din întreaga lume prin muzică. Noi încercăm să transmitem mesaje pozitive, dar încă există foarte multe colţuri ale lumii în care muzica noastră nici măcar nu poate fi ascultată, pentru că nu este permisă. Şi în România, în zilele lui Ceauşescu, exista această problemă. Încă sunt ţări în care cetăţenii nu au acces liber la internet, la muzică, se pun restricţii de acest fel asupra oamenilor.

Există multe ţări în care nu aţi susţinut concerte?

Am cântat în Serbia recent, trebuia să cântăm la sfârşitul anului trecut şi în sfârşit am făcut-o acum, pentru prima dată. La fel s-a întâmplat şi în Slovenia. Vom cânta în Australia, unde am mai cântat o singură dată, vom cânta în Noua Zeelandă. Am cântat în China. Sigur că sunt şi multe ţări în care nu am cântat, dar cred că am cântat în aproape 80 de ţări până acum. Cred că suntem în fruntea topului trupelor care au cântat în cele mai multe ţări din lume. Sperăm să cucerim şi continentul african într-o zi, dar am îndoieli. Am cântat în Maroc, Tunisia, Egipt, dar sunt multe locuri în care încă nu am ajuns.

Interviu realizat de Vasile Racoviţan

Veţi cânta în Australia, dar în deschiderea unei alte trupe. Cum vă simţiţi să nu mai fiţi cap de afiş după atâţia ani?

Îmi trezeşte amintiri de acum 35 de ani. E adorabil. (Râde) I-am avut pe Def Leppard în deschiderea concertului nostru din SUA, din 1980, şi încă suntem buni prieteni. Nu e o problemă. Def Leppard a avut o prezenţă constantă în Australia în ultimii ani, noi nu am mai fost acolo. Nu luaţi niciodată Scorpions drept trupă de sprijin, veţi muri! Def Leppard, voi ştiţi. (Râde) Oricum, suntem buni prieteni, iar noi suntem invitaţi foarte speciali, de fapt. Biletele pentru primele show-uri s-au epuizat încă din primele zile.

În ceea ce priveşte viitorul, plănuiţi să lansaţi piese noi, să faceţi un turneu?

Ar fi nişte idei fantastice, trebuie să vorbesc cu colegii mei despre ele. Dar avem planuri până la finalul acestui an, pe urmă nu avem niciun plan, deci nu ştiu sigur ce va fi.

Şi tu, şi Klaus Meine aveţi o tradiţie, purtaţi şepci pe scenă. Nu v-a fost vreodată teamă că le veţi pierde în timpul concertului?

Nu, dar Klaus are 70 de ani, eu am 62. La un moment dat începi să-ţi pierzi părul, e inevitabil, de aceea folosim un substituent, dar oricum şepcile dau foarte bine pe scenă.

Aveţi câteva cântece nelipsite din concerte, cum ar fi „Make It Real“. Mereu îl cântaţi, iar în spate rulează un videoclip în care apare steagul ţării în care cântaţi. Ce e aşa de special la această piesă?

Ar putea fi şi un alt cântec, acesta nu e atât de special, dar e vorba mai mult de ideea de a-i saluta pe fanii din ţara în care concertăm, de a face un gest frumos pentru ei, e un fel de a ne scoate pălăria în faţa lor, pentru că mereu ne sunt alături în număr mare, iar lor se pare că le-a plăcut foarte mult acest gest. Dar ar putea fi în timpul oricărei alte piese, doar să fie a doua, deci am putea schimba setlistul.

Apropo de acest aspect, mulţi fani aşteaptă să-l schimbaţi. Aveţi în plan?

Ar trebui să vorbiţi cu solistul nostru, eu pot cânta orice. Dar el, având 70 de ani, are anumite restricţii cu privire la vechile piese, unele au note foarte înalte pe care e dificil acum să le mai atingă, iar acest lucru este valabil pentru orice alt cântăreţ de vârsta lui. Dacă ne amintim de cântecele noastre de la începutul anilor ’80 sunt nişte chestii brutale, sună fantastic, dar nimeni, inclusiv Klaus al nostru, nu mai poate reproduce acele piese după 40 de ani de turnee şi 150 de concerte pe an. Nu se poate. Ştiu că fanii noştri merită totul, dar trebuie să găsim o cale de mijloc, să facem un compromis. Setlistul nu poate fi lista cu dorinţe a tuturor, el trebuie să fie format din hiturile noastre, piesele de top, doar că excludem câteva care nu mai pot suna la fel de bine live. Pe de altă parte, fanii AC/DC primesc acelaşi setlist de 20 de ani. (Râde) Noi suntem mai flexibili totuşi.

Dar există o piesă pe lista ta de dorinţe, pe care îţi face plăcere să o cânţi mereu?

Da, dar o cântăm doar în SUA, pentru că acolo e într-adevăr un hit faţă de alte ţări, iubesc „No One Like You“, e una dintre piesele mele preferate, dacă nu chiar cea mai bună. Are un solo de chitară foarte bun. E una dintre preferatele mele.

Veţi avea un show special în Atena. Ce pregătiţi?

Nimic, nu ştiu. (Râde) Vom cânta cu o orchestră naţională, vom cânta pe Stadionul Olimpic, este spectaculos, are o capacitate de 100.000 de oameni. Suntem prima trupă rock care va cânta acolo, e important motivul pentru care cântăm acolo, pentru care a fost invitată o orchestră naţională, mă faceţi să vă dezvălui secretul, are de-a face cu politica, dar nu spun mai multe.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: