Este posibil ca, din cauza scenariului prea complicat şi întortocheat, această nouă producţie a studiourilor Walt Disney să nu aibă succesul preconizat şi meritat. Este păcat, mai ales că principala categorie de public căreia i se adresează sunt copiii şi adolescenţii, ca în cazul oricărui alt film Disney. Este păcat pentru că, pe lângă faptul că „Tomorrowland“ evocă spiritul de aventură, umorul şi acţiunea alertă care au făcut faima marilor filme Disney dintr-o îndepărtată acum epocă de aur (mă refer la peliculele cu actori, live-action, precum celebrele „Chitty Chitty Bang Bang“, „Mary Poppins“ sau „Nici un moment de plictiseală“, toate trei cu uitatul acum Dick Van Dyke, actor care va împlini 90 de ani la sfârşitul anului acesta), el are şi un mesaj de avertizare cum nu se poate mai potrivit pentru cei care vor constitui, totuşi, viitorul planetei. Prin urmare, este posibil ca filmul să rateze la box-office nu numai pentru încâlceala care face acţiunea greu comprehensibilă, ci şi pentru filozofia destul de grea aferentă poveştii, despre care vom vorbi însă la timpul potrivit.

De la autorul lui „Ratatouille“

Este destul de dificil de a descrie ceea ce se întâmplă în „Tomorrowland“ într-un mod succint şi coerent, în orice caz fără a dezvălui multiplele întorsături de situaţie, iar sinopsisurile existente înaintea lansării filmului nu fac de altfel decât să-l bage pe cel interesat şi mai rău în ceaţă. Trebuie spus că regizorul Brad Bird este şi coautor atât al scenariului, cât şi al poveştii inspiratoare.

Brad Bird nu este totuşi oricine, el a devenit celebru, în calitate de regizor de animaţie, ca autor al marilor succese Pixar „The Incredibles“ / „Incredibilii“ (2004) şi „Ratatouille“ (2007). Bird s-a mai exersat în filmul live-action odată cu „Misiune: Imposibilă – Ghost Protocol“ (2011), cu un succes relativ, dar este mult mai interesant ce face acum cu acest „Tomorrowland“, care, în pofida – sau tocmai datorită – insuccesului pe care-l estimez la public, e posibil ca în viitor să devină un film-cult.

De ce iubim SF-ul

Aparent, filmul începe ca un tipic elogiu adus mentalităţii optimiste americăneşti, bazată pe procesul tehnologic şi pe credinţa că e posibil, cu efort, să schimbi lumea de unul singur. Pe măsură însă ce acţiunea se complexifică şi iţele devin din ce în ce mai greu de strâns laolaltă, povestea devine şi mai alertă şi capătă valenţe noi. Pe lângă evocarea filmelor clasice Disney despre care vorbeam, avem şi elemente zdravene de comedie şi parodie (mai ales la seria „Terminator“), precum şi aluzii pentru supercunoscători (Hugo Gernsback se prezintă unul dintre personajele episodice, care se dovedeşte a fi robot).

Mai toate elementele narative care fac farmecul science-fictionului şi unicitatea poveştilor aparţinând acestui gen sunt, măcar pe scurt, prinse în scenariu: umanizarea fiinţelor artificiale (roboţi, androizi, spuneţi-le cum vreţi), ba chiar o impresionantă poveste de dragoste peste ani între un muritor şi o fetiţă din regnul artificial care-şi păstrează aparenţa în timp (numai că aici Luceafărul se stinge, din dragoste pentru muritor şi muritori, depăşindu-şi astfel condiţia nonumană), jocul cu planurile temporale, portalul spre altă dimensiune etc. etc. Se reţine interpretarea copilului Raffey Cassidy în rolul fascinantei Athena, tânără actriţă care e posibil să aibă un frumos viitor.

Undeva, cândva

Dar ce este până la urmă Tomorrowland? Este un loc aflat în nu se ştie ce spaţiu şi timp (sau în altă dimensiune, nu se-nţelege prea exact), pus la cale la un moment dat de minţile luminate ale planetei, aşa-numiţii Ultra (printre primii Ultra s-au aflat Jules Verne, inginerul Eiffel, Edison şi Tesla!), pentru a fi dat ca model şi exemplu nouă, oamenilor de rând. Lucrurile însă au evoluat prost, iar eroii trebuie acum să se reîntoarcă în Tomorrowland pentru a salva nu lumea aceea, ci lumea noastră.

Aşa cum spuneam, filmul lui Bird are un complex mesaj filozofic – ecologist, anticapitalist, nu contează cum îl numim – care în realitate e la modă în producţiile mainstream cel puţin de la „Avatar“ încoace, dar nu ştiu cu cât efect. De fapt, discursul unuia din personajele principale (doar aparent negativ) tocmai asta spune: le-am indus oamenilor ideea sfârşitului iminent al lumii pentru a-i avertiza, dar ei au ambalat-o frumos şi au transformat-o într-o sursă de divertisment.

Info

Tomorrowland: Lumea de dincolo de mâine / Tomorrowland (SUA, 2015)
Regia: Brad Bird
Cu: George Clooney, Hugh Laurie, Britt Robertson, Raffey Cassidy

3 stele