„Din culisele cinematografiei“. Cum a ratat Sergiu Nicolaescu şansa de a realiza un film de război cu Clint Eastwood

Un film despre viaţa generalului american de origine română George Pomuţ, distins prin fapte de arme deosebite în timpul Războiului Civil, dar şi unul dintre cei care au negociat cu ruşii achiziţionarea Alaskăi, s-a aflat la un moment dat în planul anual al cinematografiei, la finalul anilor ’70, preconizându-se realizarea sa în coproducţie cu un studio de la Hollywood.

Un telex venit pe adresa Studioului Cinematografic Bucureşti în primăvara anului 1978 a agitat apele la Buftea. Prin intermediul unui fost student al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, o firmă americană propunea realizarea unei coproducţii dedicate generalului american de origine română George Pomuţ, distins prin fapte de arme deosebite în timpul Războiului Civil (1861-1865).

Partea americană urma să participe cu patru milioane de dolari, costuri ce ar fi urmat să acopere contractele câtorva vedete de prim-rang de la Hollywood, în frunte cu Clint Eastwood, Jane Fonda şi Kirk Douglas, cel care vizitase anterior România, în 1966, la invitaţia ştabilor cinematografiei autohtone, probabil că şi pelicula necesară, în timp ce partea română ar fi urmat să suporte toate celelalte cheltuieli de producţie.

Clint Eastwood, cel vizat să-l interpreteze pe generalul George Pomuţ, se remarcase până în 1978 datorită rolurilor sale de justiţiar, atât în western-uri, foarte gustate şi de publicul român, cât şi în filmele poliţiste în care a îmbrăcat haina lui „Dirty“ Harry Callahan. El cocheta deja şi cu regia, având la activ deja filme precum „Play Misty for Me“ (1971), „The Outlaw Josey Wales“ (1976) şi „The Gauntlet“ (1977), în toate jucând şi rolul principal. În total, contribuţia românească ar fi presupus un efort financiar de 20 de milioane de lei. Comparativ, „Pentru Patrie“, filmul în două serii dedicat Războiului de Independenţă, realizat de Sergiu Nicolaescu în acea perioadă, a costat 24 de milioane de lei.

Popovici, acuzat că i-a furat subiectul lui Gheorghiu

Atracţia irezistibilă a unei colaborări cu americanii i-a învrăjbit pe cineaştii români. Eugen Mandric, directorul Casei de Filme nr. 3, a încercat să-i ia faţa lui Dumitru Fernoagă, directorul Casei de Filme nr. 5, în calitate de producător, iar Titus Popovici, membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, şi-a exprimat intenţia de a scrie scenariul, deşi subiectul fusese documentat şi pus pe tapet mai întâi de către Mihnea Gheorghiu, la acea oră preşedinte al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Indiferent de numele scenaristului sau al producătorului care urma să aibă câştig de cauză până la urmă, Sergiu Nicolaescu spera să fie numit regizor din partea română. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii păstrează două dosare de urmărire informativă pe numele cineastului Sergiu Nicolaescu. În primul, deschis la 8 februarie 1978, cu numele conspirativ de „Ştefan Nicolau“, există mai multe stenograme ale discuţiilor sale telefonice pe marginea acestui subiect. Până la urmă, filmul nu s-a mai făcut, negocierile împotmolindu-se în privinţa împărţirii drepturilor de difuzare exclusivă. Este însă posibil şi ca „litigiul“ dintre Titus Popovici şi Mihnea Gheorghiu să fi contribuit la acest eşec.

Cine a fost de fapt generalul Pomuţ

George Pomuţ (1818 - 1882) s-a născut la Gyula, pe teritoriul Ungariei de astăzi, însă familia sa era originară din Săcele, pe atunci în comitatul Braşov. George a studiat arta militară la Academia Militară din Viena şi la cea din Saint-Étienne. După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu şi-a deschis un birou de avocatură. La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, George Pomuţ avea 30 ani şi a participat la revoluţia paşoptistă ungară. După înfrângerea mişcării lui Lajos Kossuth, fiind pus sub urmărire de autorităţile austriece, s-a refugiat în Italia, iar de acolo a ajuns, în 1850, la New York. A primit cetăţenia americană în 1855, iar la izbucnirea războiului s-a înrolat în armata unionistă. După război, în semn de recunoştinţă a meritelor sale, preşedintele Andrew Johnson l-a numit consul general al Statelor Unite ale Americii la Petersburg, funcţie pe care a îndeplinit-o până la moarte. Înainte de declanşarea războiului americanii mai negociaseră cu ruşii achiziţionarea Alaskăi. După război, aceste tratative au fost reluate. George Pomuţ a avut un rol important în aceste negocieri, finalizate la 30 martie 1867, când Imperiul Ţarist a dat Alaska pe modica sumă de 7.200.000 de dolari.

În filmele mele, eu am mişcări ale armatei care i-au uimit pe americani. Ba chiar şi pe ruşi. Iar ruşii aveau mai mulţi oameni decât mine, aveau chiar şi câte o divizie. Bine, am avut şi eu o divizie <<de pace>>, cum se spunea, de 5.000 de oameni, la <<Mihai Viteazul>>. Şi ruşii îşi mişcau armatele, dar armatele lor nu se întâlneau niciodată Sergiu Nicolaescu (2012)

„Clint Eastwood este numărul unu în America, vă daţi seama“

18 aprilie 1978, ora 14.29

Cheamă Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, cabinet preşedinte

Sergiu îi spune lui Mihnea Gheorghiu:

S: Am fost astăzi la casa de filme şi am văzut că e trecut „Pomuţ“ în plan, dar e trecut Titus Popovici la scenariu. Aţi renunţat dumneavoastră?
M: Nu, nicio clipă. Păi ce, eu sunt caraghios, fac proiect de scenariu! Asta e a doua oară când se face figura.
S: Aici aveţi o întâietate totală, că eu ştiu când aţi povestit subiectul ăsta prin 1962-1963.
M: Da de când! Păi, i l-am povestit şi lui Titus, dar văd că el de la o vreme are obiceiul ca, dacă i-a povestit unul un subiect, a făcut o piesă, i-a povestit...
S: Tov. Mihnea, să ştiţi că e trecut acolo cu numele lui scenariul, parcă m-a lovit cu ceva în cap! L-am întrebat şi pe Pivniceru, Fernoagă e plecat din Bucureşti, şi mi-a zis: „Da, domnule, e Titus Popovici!“. „Dar cine ţi-a zis că e Titus Popovici?“. „Fernoagă“. Am dat telefon, Fernoagă e plecat în provincie, se întoarce diseară, am vorbit cu Vasilica, care e ajutoarea lui, zice: „Da, e Titus Popovici!“. Cum Titus Popovici, când materialul depus acum două luni...
M: Dar mi l-a cerut, dragă, nu l-am depus!
S: Asta-i culmea! Măgarul ăsta nu numai că vi l-a cerut, ci mi l-a dat şi mie, că de la el îl am eu, şi tot el, cu mâna lui, trece Titus Popovici.
M: O fi vreo eroare.
S: Şi eu sper că-i o eroare.
M: Eu zic aşa, să nu pornim până nu discuţi mata cu el.
S: Eu vorbesc diseară cu el.
M: Atunci ne face pe amândoi caraghioşi. Noi discutăm, îl facem într-o serie-două, unde ne oprim, pentru că eu ce am dat acolo este rezultatul unui dosar de 400 de pagini. Ţi-l pun la dispoziţie într-o zi, când ai să vrei să iei numai subiectul, ţi-l dau şi spui, „după un subiect de Mihnea Gheorghiu“, treaba dumitale, dar avem prioritate, oricum.
S: Eu acum un an de zile, când au venit nişte americani, un băiat fost, plecat de aici, m-a întrebat ce subiect aş putea da.
M: Îl cunosc pe băiatul ăla, fost la IATC, armeanul ăla care vroia să plece în străinătate, am cerut la Securitate: „Lasă, domnule, că ăsta nu ne trădează, o să ajute România“. Şi văd că a şi făcut aşa.
S: Exact, aşa şi este. El a venit acum un an de zile, şi acum un an de zile îmi luase şi mie „Ipu“ (n.r: „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte“), care a ieşit la televiziunea americană, şi a stat de vorbă cu mine şi i-am spus de „Pomuţ“. Omul a plecat în America, iar acum vreo două săptămâni s-a primit un telex din partea unei firme americane, nu reţin care, prin care anunţă că în rolul principal vor să-l pună pe Clint Eastwood, că au în contract pe Jane Fonda, pe Kirk Douglas, încă vreo doi-trei de-ăştia mari, adică vor să facă un film în care bagă patru milioane de dolari, îi costă patru milioane intrarea în această afacere şi Clint Eastwood este numărul unu în America, vă daţi seama. Şi spunea: „Şi dacă regizorul este un român, să i se trimită, mă rog, recomandările, toate care sunt“. Şi ăştia ai noştri au făcut scrisoare de răspuns, şi eu astăzi pic peste ea. În telexul american scria: „Rugăm scenaristul român să vină în America, am pus la dispoziţie 50.000 de dolari pentru scrierea scenariului, să lucreze în Statele Unite cu un scenarist american, după care trecem la realizarea filmului“. Scrisoarea de răspuns făcută de Studio trecea ca scenarist pe Titus Popovici. Întâmplător am dat peste ea, dar noroc că am dat şi mă întreb din ce hotărâre, din ce dispoziţie au făcut treaba asta.
(...)
M: Înseamnă că el trage ca musca la miere, unde vede că e un câştig, nu că-l interesează subiectul.
S: Nu, el ştie subiectul acesta, adică de „Pomuţ“ a auzit prima dată în viaţa lui...
M: Păi de la noi a auzit.
S: Povestit de dumneavoastră şi de mine. Ăsta e adevărul. Iar eu ştiu de „Pomuţ“ de la dumneavoastră, care i l-aţi povestit lui Deutschmeister în faţa mea.
M: Păi sigur.
S: Eu de acolo ştiu.
M: Şi după aia l-am povestit lui Corneliu Mănescu şi el l-a povestit la O.N.U. Şi au râs ăia şi-au comentat şi-au discutat, adică e o chestie care de ani de zile se discută. Ei, în sfârşit! Uite, eu îţi dau ţie altă împuternicire, Sergiu, mie o să-mi fie foarte greu să-mi dea şeful vreodată: „du-te să lucrezi un scenariu în America“, că mă dă cu capul de toţi pereţii, că-mi spune: „dacă eu mă duc în America pentru chestii serioase şi stau patru zile, tu te duci şi stai...“. Dar eu pot să fac altceva, pot să-ţi furnizez un subiect extins şi fă-te din partea noastră scenarist şi regizor pe un subiect de Mihnea Gheorghiu. Şi stai în America cât vrei, să lucrezi cu scenaristul american.

Sergiu este de acord, dar este de părere că dacă ar fi însoţit în America de Mihnea Gheorghiu, chiar dacă acesta ar sta numai două zile, ar fi cu totul altceva, s-ar bucura de alt prestigiu. Mihnea Gheorghiu îi cere ca deocamdată să lămurească „litigiul“ cu Titus Popovici. Sergiu îi promite că până mâine va lămuri problema.

„20 de milioane nu-i mai scoţi!“

19 aprilie 1978, ora 07.30

Sergiu îi spune lui Mitică (n.r. – Dumitru Fernoagă):

S: M-a sunat Mihnea Gheorghiu, a aflat că l-ai trecut în plan pe Popovici.
M: Nu am trecut pe nimenea. Păi, cum să-l trec pe Popovici, ce eşti nebun!
(...)
M: Vreau acum să vorbesc cu Pivniceru, să văd ce răspuns au dat ei.
S: Adică aicea ar trebui să hotărască ministrul, să îl laşi pe ministru să hotărască şi pe regizor şi pe cine-o vrea.
M: Da, dar până la urmă e foarte dificilă chestia cu banii, că ăia dau numai actori şi noi să dăm 20 de milioane.
S: Merită să dai 20 de milioane. Dacă ţi-l dă pe Clint Eastwood merită.
M: Da, dar să ai şi piaţă de unde să scoţi banii.
S: Da, îţi dă piaţă.
M: Nu, nu vor. Vor America ei integral şi toate ţările de limbă engleză.
S: Şi tot îţi scoţi banii.
M: 20 de milioane nu-i mai scoţi.

Mitică îl întreabă pe Sergiu unde va fi după masă. Sergiu va filma la Prefectura Poliţiei, pe stradă. Mitică va trece pe acolo ca să stea de vorbă cu el, acum se duce la Buftea, unde are o şedinţă. Sergiu îl sfătuieşte:

S: Mă, nu băgaţi niciun nume, nu te băga!
M: Cum o să mă bag, ce, sunt nebun?
S: Nu te băga că ăsta era furios, Mihnea vroia să mă ia pe mine de martor, adică ăştia se vor bate serios pe treaba asta, ştii. Păi, nici eu nu mă bag, să ştii.

„Singurul regizor cu statut internaţional“

19 aprilie 1978, ora 20.55. Cheamă Mihnea Gheorghiu

Sergiu doreşte să vorbească cu Mihnea. Manuela răspunde că acesta nu este acasă şi-i spune că a aflat de la Mihnea ce s-a întâmplat. (...) Sergiu pretinde că a vorbit ieri cu Fernoagă. Astăzi a fost o şedinţă în care s-a discutat planul. Ieri, când a vorbit cu Fernoagă, l-a pus la curent cu situaţia scenariului lui Mihnea, iar astăzi Fernoagă, în şedinţă, a atras atenţia asupra adevărului privind acest subiect. Sergiu arată că în planul prezentat astăzi, Mandric a apărut în plan cu „Generalul Pomuţ“, deşi iniţial acesta fusese trecut la Fernoagă. Mandric a susţinut că el are subiectul lui Titus, Hegheduş a spus că el nu se va băga şi va supune problema preşedintelui (n.r: Miu Dobrescu, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste). Sergiu crede că, în această situaţie, Mihnea ar trebui să se adreseze preşedintelui ca să restabilească adevărul şi sunt câteva persoane care pot să-l susţină şi să confirme că subiectul îi aparţine. Printre aceştia va fi şi el şi Fernoagă. Manuela se interesează ce regizor va face filmul pe scenariul lui Titus. Sergiu arată că americanii au lăsat la latidudinea românilor să propună regizorul, iar el a remarcat în ultimul timp că Titus a început să-i facă curte şi când a aflat întreaga poveste a înţeles despre ce e vorba (...) Sergiu spune că acuma contează foarte mult de partea cui va fi el, el fiind singurul regizor cu statut internaţional, iar americanii nu vor discuta cu orice regizor (...)

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 380, vol. 2, f. 14-17)