Sînt şi şefi frustraţi. Ba chiar frustraţi rău de tot. Că soţia ta e aşa şi pe dincolo şi-i fată deşteaptă, că stai în nu ştiu ce cartier, ba mai şi vii uneori cu taxiul, că ai nişte discuşi de un milion bucata în acvariu şi ceva hărţi originale de‑acu’ 100 de ani pe pereţi la birou. „Auzi tu, la birou!” Ba poate şi pentru treningul Adibas, chiar dacă ei nu ştiu că este modelul anului 2003, atunci chiar au nimerit ăia ceva mişto. Şi nu prea au cum să „ţi‑o tragă”, calificativul pe ultimii cinşpe ani îl ai ok, pentru că „la muncă” îţi închizi sonorul, bagi cuminte capul în calculator şi‑ţi vezi de treabă. Ba mai şi saluţi politicos pe toată lumea de la portar pînă la liftierul personal al şefului cel mare.

Adevăru‑i că, dacă te‑ar fi văzut şi cu pălăria aia nouă de cowboy din piele de cangur, pe stradă, bineînţeles că nu îndrăzneşti să te arăţi aşa venind la slujbă, garantat că îţi făceau un referat pentru încheierea urgentă a contractului de muncă. Poate chiar cu litera „i”.

Dar tu nu te superi pe viaţă şi nici nu te arunci de pe primul bloc cu douăştrei de etaje ieşit în cale nici cînd Ăl’ de Sus, prieten cu tine şi cu studentul cela, Darwin, le mai serveşte uneori cîte‑un motiv pentru o faptă „bună”, cît să‑şi merite locul în cer. Ăla înăbuşitor, cazan şi multă smoală, aşa că le aruncă sub nas pleaşca unei răzbunări: ai nevoie de o caracterizare, de ceva. Poate vrei să te angajezi chebăbar la şaormăria Dristor sau chiar achizitor‑şef la un centru de colectare a protezelor dentare uzate. Ori vreun caz mai nefericit, în care treaba e necesară în folosul unei instanţe superioare; dar, vai! tot instanţă. Poate că te judecă un complet cu greutate pentru că ai pus piuneze sub fundul unei pisici, tot grase, dar ocrotite. Omul îşi freacă mîinile îţi trînteşte ceva fain pe ţidula ştampilată trimisă recomandat, ceva atît de drăgăstos, încît pînă şi ăia de la Parchet şi‑ar freca mîinile, ba chiar ar scoate şi cătuşele de la magazie; apoi le‑ar lustrui cu o cîrpă moale, recomandabil molton, pentru a le reda strălucirea, pasager pierdută. Nu ştiu dacă n‑ar merge şi nişte vaselină...

      Da’ eu vă iert pe toţi, frate, şi... La mulţi ani de Sîn’ Andrei!

La mulţi ani, Andreea!

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional “Vasile Voiculescu”, 2015.

Citiţi şi:

- Cronica unei cărţi în curs de apariţie
- De Sîn' Andrei