INTERVIU Andreea Bănică: „În copilărie, meseria mea de bază era hoţia. Furam flori şi varză din curţile vecinilor“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andreea Bănică FOTO TVR
Andreea Bănică FOTO TVR

Cântăreaţa Andreea Bănică (40 de ani) ne-a povestit cum a fost copilăria la malul mării şi ce năzbâtii făcea, care a fost cea mai mare nebunie a adolescenţei, dar şi cum şi-a câştigat primii bani. Vedeta ne-a mai spus şi cum este relaţia cu soţul ei Lucian Mitrea, dar şi cu Sofia şi Noah, copiii celor doi.

Cu o copilărie frumoasă la malul mării, artista Andreea Bănică, considerându-se „o băieţoasă“, a făcut şi multe năzbâtii, precum momentele în care intra în curţile oamenilor pentru a fura flori şi varză sau acela în care a căzut în Lacul Techirghiol îngheţat, prostioare pentru care era pedepsită prin bătaia primită de la tatăl ei.

A urcat pe scenă pentru prima data la vârsta de patru ani şi jumătate, Adrian Păunescu fiind cel care i-a descoperit talentul. Ne-a povestit amuzată că la vârsta de şase ani a făcut primul ei videoclip, însă din cauză că nu avea toţi dinţii, nu a apărut la TV. 

A făcut parte din grupul Exotic, împreună cu Claudia Pătrăşcanu şi Julia Chelaru, după care a înfiinţat trupa Blondy împreună cu Cristina Rus. După aceea, a urmat o carieră solo, câştigând premii la festivaluri ca Romanian Music Awards, Romanian Top Hits, MTV European Music Awards şi Balkan Music Awards.

Andreea Bănică a intrat şi în rolul de prezentatoare, în show-ul „Provocarea starurilor“, difuzat de TVR 1 în fiecare sâmbătă de la ora 21.00. 

Cu o emisiune, concerte şi alte proiecte, Andreea recunoaşte că îi rămâne foarte puţin timp pentru a-i găti soţului, impresarul Lucian Mitrea, cu care are o relaţie de la 16 ani. De asemenea, cântăreaţa mărturiseşte că i-ar plăcea să aibă mai mult timp liber pentru cei doi copii, Sofia (9 ani) şi Noah (2 ani).

„Adevărul“: Cum a fost copilăria la malul mării, în Constanţa? 

Andreea Bănică: Am avut o copilărie superbă la malul mării, nimeni nu a avut o copilărie ca a mea, cu cheia de gât pe plajă, la soare. Eu plecam de acasă în costum de baie. Am stat în Eforie, nu erau foarte multe lucruri de făcut acolo, mai ales toamna şi iarna. Te apucă depresia când pleacă toată lumea de acolo.

Unde îţi petreceai vacanţele? Mergeai la ţară la bunici?

Bunicii mei din partea mamei erau tot în Eforie, iar pe bunicii din partea tatălui foarte puţin i-am prins în viaţă şi eram foarte mică, nu îmi aduc aminte. Dar eu la mare îmi petreceam tot timpul, chiar şi în vacanţe. Aia era vacanţa cea mai frumoasă, când venea vara şi venea lumea acolo, era plin, era frumos, se întâmplau tot felul de lucruri.

Ce fel de copil erai?

Ooo, băieţel. Nu se vede pe mine? Se vede aşa că sunt mai băiat (râde)

image

Andreea Bănică în copilărie FOTO Arhivă personală Andreea Bănică

Ce năzbâtii făceai?

Dar ce nu făceam... Făceam multe. Mă suiam în copaci, cădeam, aveam mereu julituri în genunchi. Tata mereu îmi spunea că dacă nu am grijă de mine şi mă lovesc, când voi fi mare voi avea nişte semne urâte şi a avut dreptate, chiar am pe genunchi semne. Furam flori şi varză din curţile vecinilor, furam mâncare, orice găseam. În primul rând asta făceam, eram hoaţă. Meseria mea de bază era hoţia, de mică m-am descurcat. Treceam calea ferată, deşi nu aveam voie, mă prindea tata şi mă ţinea într-o mamă de bătaie până acasă. Am căzut în Techirghiol când era îngheţat, noroc că m-a scos mama. 

Şi te-au pedepsit părinţii tăi pentru năzbâtii?

Da, mă pedepseau, mâncam bătaie de la tata. Dacă nu eram cuminte, ce să fac...

Dar cu toate astea ai declarat că ai avut o relaţie mai deschisă cu tatăl tău.

Da, am avut o relaţie mult mai deschisă cu tatăl meu chiar dacă mă şi bătea. El îmi explica unele lucruri, de exemplu cum stă treaba după ce împlinesc 18 ani. Aveam nişte conversaţii mai intime, pe care ar fi trebuit să le am cu mama mea, dar el a fost mereu cel care mă sfătuia. 

Şi ce te-a învăţat?

Mi-a spus care e scopul unei femei în viaţă, ce are de făcut. Mi-a zis că nu trebuie să umblu după bărbaţi, pentru că mă stric. Când vedeam că vreun băiat se apropie de mine deveneam sălbatică. Tot de la tata mi-a intrat în cap că trebuie să fiu frumoasă şi să am grijă de mine. Cu siguranţă mi-a insuflat nişte lucruri. 

Din ce ţi-ai câştigat primii bani? 

Vânzând corcoduşe şi flori. La şapte ani, tata mă punea să vând corcoduşe şi flori la Teatrul de Vară. Mamă, îmi era o ruşine... Doamne, cum să vând eu corcoduşe? Făceam buchete de flori, de garoafe cu muşeţel, făceam aranjamente şi le vindeam. Dar aşa am cunoscut artişti mari. Stăteam la teatru, pe un scăunel, şi le vedeam pe Mirabela Dauer, Mădălina Manole, am nişte amintiri foarte mişto. Stăteam pe scăunelul ăla ore în şir şi aşteptam să mă bage în seamă, să îmi dea şi mie autograf, niciodată nu le ceream. Eu aşteptam, eram foarte bine crescută şi încă sunt. Nu mi-a plăcut să deranjez pe nimeni niciodată. 

Povesteşte-mi cea mai mare nebunie a adolesenţei. 

La Costineşti era discoteca aia renumită, Ring, şi tot timpul visam să ajung acolo la distracţie, ca orice adolescent la 15 ani. Eu locuind la Eforie nu aveam mijlocul de transport în comun cum e acum. Şi într-o seară i-am zis tatălui meu că merg la discotecă în Eforie, dar am plecat la Costineşti şi m-am întors dimineaţa. Îmi dăduse ora la care trebuia să mă întorc acasă, am avut o copilărie foarte organizată. Eu de la şapte ani eram în discotecă, mă distram, dar muzica făcea parte din viaţa mea, din pasiune şi tata ştia că fac asta şi că voi face asta. Şi am plecat la Costineşti în noaptea aia, dar am stat cu teamă toată noaptea, ajung, nu ajung acasă, o să afle tata, n-o să afle, cine o să mă dea de gol, numai gânduri negre. Dar am ajuns acasă foarte fericită, nu şi-a dat nimeni seama. Oricum, ca adolescentă eram foarte cuminte, nu prea mă interesau băieţii, nu prea mă uitam după ei, eu voiam distracţie, muzică, să dansez pe mese, nu altceva. Taică-meu a avut încredere în mine.

Deci de mică ţi-ai dorit să devii cântăreaţă.

Da. 

Ţi-a insuflat cineva asta? 

Nu, dar tata a fost lângă mine tot timpul, m-a sprijinit şi a văzut că am talent. M-a ajutat foarte mult, m-a dus peste tot ca să devin cunoscută. La şase ani am făcut primul meu videoclip, dar din cauză că nu aveam toţi dinţii în gură nu au vrut să mi-l dea la TV.

Ai întâmpinat şi alte obstacole de-a lungul carierei? 

Obstacole în viaţa mea au fost foarte multe. Pe la tot felul de festivaluri pe unde participam, toată lumea avea pile, relaţii, aşa se câştigau premiile. Şi pe mine, practic, asta mă dezamăgea pe moment, dar m-a făcut să devin puternică, să fiu ceea ce sunt azi. 

image

Andreea, alături de colegele din Exotic 

Cu şcoala cum te înţelegeai?

O făceam dpentru că trebuia, dar eu aveam în cap doar muzică. Dacă ar fi fost o şcoală de muzică la mine în Eforie, m-aş fi dus acolo. 

Dar te-ai gândit vreodată să faci altceva?

Nu. Făceam pian, făceam canto, asta am făcut de mică. La patru ani şi jumătate asta mi s-a spus că trebuie să fac. Adrian Păunescu m-a descoperit, el m-a dus la Cenaclul Flacăra şi i-a spus tatălui meu că ar trebui să ajung la Bucureşti, dar tatăl meu nu avea cum să plece la Bucureşti cu mine. 

Cu ce se ocupau părinţii?

Tatăl meu era lăcătuş mecanic, ceva de genul, iar mama era contabilă la un spital. 

Şi ce relaţie ai avut cu mama ta? Ai spus că nu aţi fost prea apropiate...

Nu neapărat, mama nu avea foarte mult timp şi nu îşi arăta dragostea atât de mult cum o fac eu, de exemplu, cu copiii mei, cu familia mea. Eu sunt pupăcioasă... Când venea mama de la muncă, alergam după ea în jurul mesei din sufragerie să o pup. Şi ea îmi spunea să mă potolesc, eu nu o făceam şi uneori mă mai altoia, dar de la oboseală, de la stres, îţi dai seama. Pentru ei oboseala era foarte mare, iar eu fiind copil, eram energică, voiam de toate, voiam joacă, să mă bage în seamă, voiam să mă şi pupe. 

Cum te-au afectat comportamentele astea în viaţa de adult?

Păi uită-te la mine. Sunt bine astăzi. Mi-am propus să am grijă de copiii mei cât mai mult, să îi fac să trăiască în armonie, să nu vadă niciodată niciun scandal în casă, nici măcar o ceartă între mine şi Lucian. Eu mă cert cu soţul meu pe WhatsApp. 

Îţi aminteşti cum te-ai simţit prima dată pe scenă?

La vârsta aia ce să conştientizez, nu prea puteam... Eram timidă, timorată, ruşinoasă, dar să ştii că la asta a lucrat taică-meu, să mă dezvolt şi să scap de timiditate. Şi a reuşit. 

Cum s-a format grupul Exotic?

Exotic s-a format în urma participării mele la Festivalul de la Mamaia în '98, unde m-am întâlnit cu Costi Ioniţă, care a înfiinţat ulterior Valahia şi împreună am înfiinţat Exotic. 

Dar Blondy?

În timp ce eram în Exotic, eu am pozat într-o revistă renumită pe atunci (a pozat nud în Playboy, în 2001 - n.red.) şi am înţeles că fetele nu şi-au dorit acest aspect, timp în care, fără să ştiu, şi-au format propria lor trupă, dar au făcut bine la momentul ăla (râde). Cristina (Cristina Rus, fostă componenă Blondy – n.red.) oricum mă sunase între timp şi-mi propusese o colaborare şi, ulterior, când am văzut că fetele au fost aşa supărate, am sunat-o pe Cristina şi am acceptat. Aşa s-a făcut Blondy. 

    

image

Andreea Bănică, alături de Cristina Rus pe când erau Blondy

Şi în ce relaţii te afli acum cu Cristina?

Uite, mai devreme ne-am întâlnit, ne-am pupat. Ce-i drept, nu avem prea mult timp la dispoziţie să ne vedem mai des, cum mi-ar plăcea. Mai vorbesc din când în când cu Claudia (Claudia Pătrăşcanu, fostă membră Exotic – n.red.), cu Julia nu m-am mai văzut de aproape un an. Rar m-am văzut cu ea. Dar eu păstrez o relaţie OK cu ele, consider că toate ne-am maturizat până la vârsta aceasta şi vedem altfel lucrurile acum în viaţă. 

Cum consideri că s-a schimbat industria muzicală? Cum era atunci şi cum este acum?

Wow, atunci eram câţiva, iar acum suntem mulţi. Publicul este din ce în ce mai greu de mulţumit şi trebuie să îţi impui să îi mulţumeşti şi să faci exact aşa cum publicul tău vrea. Acum avem deschidere la informaţie, încercăm să mulţumim oamenii şi să facem să fie cât mai pe placul lor, eu cel puţin aşa fac, deşi eu rămân eu. Nu pot să fiu altfel. 

Există ceva ce nu ai putea cânta?

Nu, pot să cant şi operetă. Chiar voiam şi mi-ar fi plăcut să fac şi operetă, poate că o să facă Sofia, dacă va dori şi îi va plăcea. Ea are talent şi am descoperit nişte chestii foarte mişto la ea, pe care mi-aş fi dorit să le am şi eu.

Cum eşti tu ca mamă?

Perfectă (râde). Nu ştiu, mi-ar plăcea să am şi mai mult timp pentru copiii mei. Când trebuie să plec de acasă, parcă nu vreau să plec, să nu pierd momente… Ştiu că Noah acum e acasă şi face lucruri pe care le vede bona, menajera noastră, iar eu sunt plecată. Mie mi-ar fi plăcut să îl am tot timpul lângă mine, doar că e complicat, nu pot să îi stric programul şi viaţa, să îl car după mine. Copilul trebuie să aibă un program. Sofia e la şcoală, merge la dansuri. Dar e foarte complicat din cauza timpului. 

Ce greşeli încerci să eviţi şi nu vrei să le repeţi din cele ale părinţilor tăi?

Eu am fost genul de om care nu şi-a luat părinţii ca model în viaţă. Am vrut să fiu eu, deşi au avut şi ai mei calităţi, iar tatăl meu m-a învăţat foarte multe lucruri. Eu am vrut să fiu eu, iar copiii mei să aibă personalitatea lor, nu vreau să îi influenţez în niciun fel, ci doar să îi încurajez şi să îi susţin în ceea ce vor să facă. 

Ca soţie cum eşti?

Perfectă (râde)

Ce îl deranjează pe soţul tău, de exemplu? 

N-am timp să stau să îi gătesc, oricum nu cred că şi-ar dori, nu sunt cea mai bună, recunosc, dar dacă trebuie, fac lucruri. 

Ţinând cont că aveţi o relaţie de când aveai tu 16 ani, cum aţi reuşit să menţineţi relaţia?

Nu ştiu, că toată lumea mă întreabă şi chiar nu ştiu ce să zic. Nu ştiu ce să spn. 

image

Andreea Bănică şi soţul ei, Lucian, în adolescenţă FOTO Arhivă personală/Libertatea

Aţi avut şi momente în care aţi simţit că vreţi să cunoşteţi şi pe altcineva?

În viaţa mea n-am avut, el poate a avut gânduri ascunse, l-au mai prins ăştia prin Dorobanţi, că a venit una să îi vândă poşete pentru mine. Nu am simţit niciodată, nu m-a interesat, eu mi-am văzut de meserie, am vrut să fiu o tipă stăpână pe mine, pe picioarele mele, să am cariera mea, să ştiu că am banii mei, să nu depind de nimeni, să nu aştept nimic de la alţii şi m-am obişnuit aşa de mică, de când aveam şapte ani, de când am început să câştig primii bani.

Au fost momente când ai regretat că nu ai putut să fii cu familia pentru carieră?

Da, dar întotdeauna am încercat să le fac pe amândouă. Am avut momente la care am renunţat, au fost şi concerte şi în ultima perioadă am renunţat la mai multe apariţii pentru că nu fac faţă. Încerc să le îmbin, renunţ la unele lucruri pentru mine ca să pot fi lângă ei şi să mă bucur de ei şi mi se pare normal, aşa sunt mamele. Se fac multe sacrificii în orice familie, nu doar în a mea. Fiecare familie face sacrificiile ei, sunt diferite sacrificiile, dar nu o să îmi pară rău vreo clipă. 

Dar ai fost nevoită să lipseşti de la un eveniment în familie?

Nu, nu am avut aşa ceva… S-a întâmplat ca atunci când a murit mama eu să fiu pe scenă. Asta a fost pentru mine… M-a marcat, pentru că nu am fost acolo. Aşa a fost să fie…

Ai continuat concertul?

Păi nu am avut ce să fac, eram pe scenă, nu mi-a spus nimeni, la sfârşit am aflat. Astea au fost momentele urâte din viaţa mea, în rest, am uitat de altele, adică am trecut peste ele. Dacă în viaţa ta este împlinirea, uiţi de anumite lucruri din trecut.

Ce te împlineşte cel mai mult?

Acasă. Familia, viaţa mea, cariera, într-adevăr, pentru că viaţa merge înainte, eu asta fac de ani de zile, fac asta de la patru ani, adică nu e ca şi când m-am apucat de asta acum şi fac o comparaţie. Asta sunt eu, asta fac, este un mod de a trăi. Face parte din viaţa mea, din întregul meu. Aşa am crescut. 

Cum ţi s-a schimbat viaţa de când ai devenit mamă?

Aşa cum am zis, fac sacrificii multe, uneori nu mă văd pe mine pentru a fi cu ei. Uneori n-am timp să mănânc. 

Îţi mai doreşti copii?

Da, dar să mi-i aducă cineva sub bradul de Crăciun. (râde)

Adică nu îţi mai doreşti să dai tu naştere unui copil?

Procesul ăsta… sunt schimbări majore în organismul femeii, nu neapărat vorbind de cele estetice, ci chiar de cele interioare şi eu am trecut prin nişte chestii şi trec şi în momentul ăsta, adică sunt şi repercusiuni. Cine zice că a născut o dată, de două ori şi nu are nimic, o fi vreo norocoasă, dar întotdeauna din cauza dereglărilor hormonale se întâmplă schimbări în organismul unei femei. Deci, astea, pratic, fac parte tot din sacrificii. Te sacrifici pentru a da naştere unui copil şi atunci se întâmplă nişte lucruri, mie deja mi s-au întâmplat, dar nu vreau să vorbesc. 

image

Lucian, Noah, Andreea, Sofia FOTO Arhivă personală/Facebook

    

Eşti un om fericit? 

Foarte. Cea mai fericită. 

Ce te supără în viaţă?

Prostia. Prostia unora mă supără rău de tot. 

Dă-mi nişte exemple.

Sunt prea multe. Suntem diferiţi şi e foarte greu să ne înţelegem unii pe alţii. Sunt diferiţi oamenii. E greu să îi iei ca atare şi să îi mulţumeşti. Mă supără prostia, sunt om, sunt umană, am inimă, trăiesc. 

Dar la ce te referi mai exact? În societate…

Tot ce face pe om să fie prost în societatea în care trăim. Nesimţirea, educaţia pe care nu o au mulţi, sunt multe chestii. 

Ţi-ai dorit vreodată să pleci din ţară?

Îmi doresc să plec din ţară să mă plimb, să văd lumea, nu neapărat să mă stabilesc undeva, dar mi-ar plăcea să stau mai mult într-o ţară în care clima este caldă. Am realizat foarte multe lucruri aici, dacă m-aş muta într-o altă ţară să fac ce? Să o iau de la capăt? Nu are sens. 

Plus că acum eşti şi prezentatoare, la „Provocarea starurilor“. Cum ai ajuns la TVR?

M-au sunat chiar după ce refuzasem un proiect de la o altă televiziune, televiziune în care nu m-am simţit confortabil să mă bag. M-a sunat producătoarea de la TVR şi mi-a spus atât: „Vreau să prezinţi emisinea pe care o produc eu, este o emisiune muzicală“. Când am auzit că e o emisiune muzicală, nu am mai stat pe gânduri, am zis că nu contează unde, când, cu ce e, e vorba că am simţit că e un moment în care pot să fac asta şi, fiind o emisiune muzicală, fac ceea ce mă reprezintă pe mine. 

andreea banica foto tvr

Pentru cei care încă nu ştiu despre ce e vorba, de ce să deschidă televizoarele sâmbăta pe TVR?

În primul rând e vorba despre un concurs care îi ajută pe tineri să ajungă unde îşi doresc, iar probele prin care trec le aduc mai multă experienţă, iar la final există şi un premiu în bani. Pe vremea când participam eu la astfel de concursuri, nu câştigam niciodată 10.000 de euro, cât este premiul nostru de la emisune. Până la urmă, te motivează toate aceste lucruri, te fac să fii mai bun şi să simţi altfel emoţia scenei. Eu îi invit pe cei care au talent şi vor să ajungă cineva, să treacă şi prin această experienţă. Eu am trecut prin foarte multe concursuri de genul ăsta. Înveţi să cânţi muzică românească veche, asculţi muzică românească veche care nu prea se mai ascultă decât în anumite localuri dimineaţa, când oamenii devin nostalgici de la bere. În timpul emisiunii oamenii pot asculta şlagăre, muzică românească veche foarte frumoasă, care pe mine m-a fascinat. Mie îmi place muzica de orice fel, dar mai ales cea românească veche. Eu asta îmi doresc cu emisiunea asta, să transmitem celor mai tineri, celor care vor să urmeze o carieră, că muzica noastră românească este frumoasă, este admirată, este plăcută şi este iubită. De ce să nu o scotem mai mult în evidenţă? Ar fi păcat să o pierdem. 

andreea banica foto tvr
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite