Un nou fenomen: „facultatea“ de pe internet

Un nou fenomen: „facultatea“ de pe internet

Universitarii spun că învăţământul online nu va înlocui bibliotecile şi amfiteatrele FOTO Reuters

Examene din faţa calculatorului, cursuri prin e-mail, forumuri pentru seminarii şi profesori virtuali, care îşi pot întrerupe discursul în orice moment fără să-şi piardă ideea – acesta este un nou tip de învăţământ în care investesc cele mai mari universităţi din lume.

Ştiri pe aceeaşi temă


Login. Cursul numărul 1. Play. „Salut! Numele meu este Mitchell Duneier şi sunt profesor de sociologie la Universitatea Princeton. Începând din februarie 2013, pentru şapte săptămâni, vă voi preda un curs online numit «Introducere în sociologie». Trăim într-o lume care se schimbă foarte rapid. Pentru a putea dobândi o imagine despre sociologie, trebuie să înţelegem cum să corelăm experienţele individuale cu structuri sociale mai mari, care transcend viaţa unui individ.“ Pause.

Aşa începe unul din cele peste 200 de cursuri pe care platforma online Coursera le pune la dispoziţie, gratuit, studenţilor din întreaga lume. 33 de universităţi de prestigiu, printre care Stanford University, Princeton University, California Institute of Technology, Duke University, John Hopkins University şi University of London au făcut parteneriate cu această „instituţie“ high-tech. Fondatorii Daphne Koller şi Andrew Ng, profesori universitari la Universitatea Stanford, spun că au creat această platformă având convingerea că educaţia este un drept, nu un privilegiu, deci orice student ar trebui să poată să înveţe, chiar dacă nu-şi permite să plătească taxele percepute de universităţi.

Varianta cursurilor compacte deschise pentru online (massive open online course, abreviat „MOOC“) presupune estomparea barierei educaţiei tradiţionale, eliminând nu doar prezenţa obligatorie în sala de clasă, dar şi costurile greu de susţinut. În plus, poate dezvolta competenţele în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi, mai mult decât atât, pot fi programate în funcţie de programul personal.
 

 

Codul de „onoare“ al studentului la distanţă

Pentru a asigura corectitudinea, toţi studenţii care participă la oricare dintre cursurile noastre online trebuie să respecte următorul cod de conduită:
1. Mă voi înregistra cu un singur cont.
2. Temele, testele şi examenele vor fi propria mea muncă (exceptând sarcinile care permit în mod explicit colaborarea).
3. Nu voi face publice soluţiile la teme, teste sau examene. Acestea includ atât soluţiile scrise de mine, precum şi cele oficiale furnizate de personalul de curs.
4. Nu voi apela la/nu mă voi angaja în orice alte activităţi care ar putea îmbunătăţi rezultatele mele în mod necinstit sau le-ar putea îmbunătăţi sau răni pe ale altora.

La finalul cursurilor, participanţii sunt evaluaţi tot pe internet, în urma unui examen final. Studenţii platformei Coursera pot primi, la cerere, o „Scrisoare de absolvire“, însă echipa care administrează platforma recomandă ca această scrisoare să nu substituie un curs similar de la o instituţie acreditată.

Cele mai bune cursuri, gratis
La începutul anului trecut, o femeie a murit şi alte 20 de persoane au fost grav rănite, în îmbulzeala creată de cei peste 5.000 de studenţi care voiau să se înscrie pe locurile limitate de la Universitatea din Johannesburg, Africa de Sud. Femeia a murit încercând să-i ofere fiului său o şansă la o viaţă mai bună.

„Cu ajutorul Coursera, luăm cele mai bune cursuri de la cele mai bune universităţi, pentru a le oferi, gratis, studenţilor din toată lumea“, spune Daphne Koller într-una dintre conferinţele TED (n.r. – Technology, Entertainment and Design), având drept motivaţie tragedia de pe continentul african.

Lansare mai bună decât Facebook sau Twitter
În primele patru luni de la lansarea Coursera, numărul studenţilor înscrişi ajungea deja la un milion şi, cu o medie de 70.000 de noi utilizatori în fiecare săptămână, astăzi, platforma are două milioane de studenţi – o lansare care depăşeşte orice reţea revoluţionară de socializare.

Deocamdată, atât finanţatorii, cât şi cei doi profesori urmăresc popularizarea proiectului şi acumularea unui conţinut valoros, pe care universităţile îl vor putea folosi, sub licenţa Coursera. În acest fel, platforma poate deveni profitabilă, însă poate dura chiar şi 10 ani până când acest lucru se va întâmpla, spun liderii proiectului. Totuşi, „nu vrem să facem aceeaşi greşeală pe care au făcut-o ziarele: să oferim gratis produsul nostru pentru prea mult timp“, avertizează Peter Lange, rector al Duke University şi partener al Coursera, citat de publicaţia „The New York Times“.

Universităţile investesc în internet
Deşi este lider în domeniul educaţiei online, Coursera este concurată de ofertele individuale ale universităţilor, care investesc tot mai mulţi bani în astfel de proiecte. Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology au cheltuit 30 de milioane de dolari cu platforma comună edX, iar alţi trei profesori de la Universitatea Stanford au avut nevoie de 15 milioane de dolari pentru a crea platforma Udacity. Alte site-uri, precum udemy.com, reunesc mai multe cursuri, pe care le pun la dispoziţie contracost, de la 9 la 450 de dolari.

Play. „Vom începe cu câteva dintre întrebările esenţiale în această disciplină: cum de este posibilă ordinea socială? Cum sunt construite, din punct de vedere social, lucrurile pe care noi le considerăm naturale?  Cum trăim astăzi? Poate un individ să facă diferenţa?“ Pause.

În fiecare săptămână, două sesiuni de cursuri. O prelegere de 50 de minute, cu referinţe către cărţile din bibliografie accesibile gratuit pe internet, şi o conferinţă online, în care, alături de opt studenţi, printre care şi studenţi de la Universitatea Princeton, profesorul Mitchell Duneier va discuta despre anumite aspecte ale prelegerii. Şi, dacă veţi pierde acest seminar, îl veţi putea vedea oricând, pe aceeaşi platformă. Stop.

Un supliment pentru cursurile tradiţionale

Cursurile compacte deschise pentru online „sunt un mod complementar de a oferi educaţie universitară în anumite domenii, pentru anumite discipline care pot fi uşor standardizate şi accesate de un număr mare de cursanţi. În niciun caz nu este un substitut pentru forma de predare, de învăţare în universităţile de tip comprehensiv-multidisciplinar clasice“, explică profesorul universitar Vasile Işan, rector al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.

Confuzie cu învăţământul la distanţă
Vasile Işan subliniază că universităţile care au implementat deja acest model de cursuri folosesc tehnologiile informaţionale ca suport pentru a oferi educaţie, şi nu ca o alternativă. „Dacă ne referim însă la universităţile care sunt specializate pe învăţământul la distanţă – care nu sunt universităţi propriu-zise, ci mai degrabă instituţii de educaţie online –, cum ar fi «Open University», care au sute de mii de studenţi, atunci e altă discuţie. Aceste universităţi folosesc tehnologia informaţională ca o alternativă la modul obişnuit de învăţare. Nu trebuie să facem confuzie între cele două tipuri“, subliniază profesorul. Astfel, continuă acesta, universităţile care îşi doresc să întărească modelul educaţional prin cercetarea efectuată de profesori şi să stimuleze mai mult activitatea de cercetare nu prea recurg la tehnologii informaţionale ca alternativă la predarea în amfiteatru.

Cum ar arăta educaţia online în România
Profesorul Pavel Năstase (foto), rectorul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, vorbeşte despre dificultatea pe care ar putea-o întâmpina universităţile româneşti dacă vor dori să participe la astfel de proiecte.

„Noi, dacă am vrea să avem cursanţi din alte locuri, ar trebui să facem cursurile tot în engleză, precum platforma Coursera. Pentru asta, trebuie să stăpâneşti foarte bine materiile, trebuie să ai experienţă de predare la forma cu frecvenţă de aproape 10 ani. Abia apoi poţi participa ca profesor.“

Un alt tip de educaţie
de Anca Vancu
student pe platforma Coursera


Despre cursurile online am aflat vara trecută. După o sesiune de examene în care am învăţat mai mult cu noduri în gât, nemulţumită de conceptele învechite prezentate chiar şi în ediţiile adăugite şi revizuite, platforma online coursera.org venea ca un duş cald peste răceala din amfiteatrele ASE-ului. Faptul că puteam să am acces la nişte cursuri gratuite, să învăţ de la profesori de la universităţi prestigioase, să gust dintr-o altfel de perspectivă educaţională, nu mă lăsa indiferentă.

Mi-am ales, din mulţimea de teme prezentate, „Introducere în sociologie“, susţinută de profesorul Mitchell Duneier de la Universitatea Princeton din SUA. Să înţeleg şi să aflu mai multe despre societate, despre mine şi relaţiile mele cu cei din jur – aşa suna descrierea şi mi-a plăcut. Primul lucru pe care l-am observat la această platformă a fost că oamenii te informează permanent despre seminarii, examene, noutăţi cu precizia unui ceas elveţian. Te ţin prins, astfel încât să nu vrei să „lipseşti“ de la vreun curs.

Timp de şase săptămâni, cursurile sub forma unor videoclipuri filmate, discuţiile cu studenţi din toată lumea pe forumuri au ţinut locul multor seminarii vii din timpul facultăţii. Iar modul de predare m-a apropiat şi mai mult de aceste cursuri – mereu conectate cu situaţii din viaţa reală. Iar la final, te alegi cu o listă de recomandări bibliografice, disponibile şi ele pe platformă. Cred că este un alt tip de educaţie, diferită faţă de sistemul de învăţământ cu care eram obişnuită. Şi care este doar la un click distanţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările