TM2021: Universitatea de Vest este un partener foarte important al proiectului Timişoara 2021 - Capitală Europeană a Culturii. În contextul actual, cel al stării de urgenţe şi al restricţiilor impuse de autorităţi, cum vedeţi derularea acestui proiect? Dar după ce restricţiile se vor relaxa? Ce planuri mai pot fi puse în practică şi în ce mod?
 
Contextul actual, dificil dar şi provocator deopotrivă, impune o reorientare a paradigmei de comunicare şi implicare culturală. Flexibilitatea în gândire şi adaptabilitatea de care a dat dovadă UVT în trecutul recent au fost un bun "exerciţiu" pentru provocările de acum. Sintagma pe care o folosim des este "să transformăm provocările în oportunităţi".
 
Societatea, în ansamblu, îşi vede în această perioadă complet schimbate tiparele relaţiilor sociale şi patternurile funcţionale. Ceea ce era o obişnuinţă în viaţa socială, până la criza coronavirusului COVID19, acum nu mai este la fel, iar această stare de neobişnuită paralizie a societăţii şi a activităţilor sociale îşi pune amprenta pe tot ce facem, inclusiv pe tendinţele şi reacţiile noastre individuale, ca şi pe cele psihosociale, la nivel de comunitate, mai ales.
 
Universitatea de Vest este membru fondator al asociaţiei care gestionează calendarul pregătitor şi planul de acţiune pentru anul european al Capitalei Culturale 2021, pentru care Timişoara a fost desemnată să joace acest rol, de centru urban cultural al Europei, alături de oraşele Novi Sad din Serbia şi Elefsina, din Grecia. Referindu-mă în mod concret la proiectul Timişoara 2021 şi la parteneriatul asociaţiei cu UVT, acest parteneriat se va profila şi mai bine după această perioadă, căci experienţele ce necesită schimbări majore nu fac altceva decât să întărească relaţiile trainice, dezvoltate prin gândire creativă. Sunt deja mulţi colegi din domeniile vocaţionale ale UVT – arte, muzică, teatru, ştiinţe umaniste şi nu numai -, care au identificat soluţii utile, prin care tot ce definim generic „cultură” nu doar să supravieţuiască, dar şi să prindă noi aripi, noi idei, noi contexte de
exprimare.
 
Sunt convins că vom profita din plin de transferul conţinutului în zona digitală, virtuală, iar cultura este un domeniu care se pretează la astfel de practici. Suntem pregătiţi pentru a reorienta, a regândi proiectele pentru mediul online, dar oricând putem reveni şi la practicile culturale nemediate digital. Putem susţine sau reprograma aproape orice proiecte, singurul lucru care nu poate fi recuperat este timpul.
 
Din păcate, se aud acum voci sceptice, care afirmă că nu vom avea timp să organizăm totul pentru ca sărbătoarea culturală de la Timişoara să fie pe măsura aşteptărilor. Peste şapte luni vom intra în 2021, după ce întreaga lume a trecut prin luni întregi de izolare, carantină, chiar fenomene de panică generate de valul de îmbolnăviri şi decese. Probabil că restricţiile în circulaţie şi regulile de izolare vor fi ridicate la începutul acestei veri, dar, cu siguranţă, foarte multe dintre obişnuinţele de dinainte de criză nu vor mai putea fi reluate.
 
Consider că este foarte important ca Timişoara să se consulte cu responsabilii implicaţi în programarea anului capitalei europene culturale, din oraşele partenere Novi Sad şi Elefsina, să evalueze în ce măsură este afectat sectorul cultural în 2020 şi care sunt consecinţele pentru 2021.
 
TM2021: Cum ar trebui să decurgă mai departe pregătirea pentru Timişoara 2021 din perspectiva parteneriatului cu Universitatea de Vest?
 
Universitatea de Vest are un conţinut cultural puternic consolidat prin domeniile diverse pe care le dezvoltă în zona educaţiei şi a cercetării. Mai mult, prin structură, beneficiază şi de o componentă interdisciplinară care nu trebuie neglijată. Totuşi istoria ne-a arătat că relaţionarea, networkingul este fertil în dezvoltarea de proiecte complexe astfel că susţinem colaborarea cu parteneri de calitate.
 
Cred că Timişoara este un pilon cultural al Europei Centrale şi de Est, mai ales prin talentele vii care se află în comunitatea academică din cele patru universităţi publice ale oraşului, care grupează peste 35 de mii de studenţi şi aproape 5 mii de angajaţi, cadre didactice şi personal de servicii suport, cu un buget total anual al celor patru universităţi situat în jurul a jumătate de miliard de lei.
 
Pregătirea anului capitalei culturale e bine să cuprindă, în topul primelor măsuri strategice, mai ales implicarea oraşului universitar în ansamblul activităţilor majore din care va rezulta sărbătoarea anului cultural european. Universitarii timişoreni nu sunt doar individualităţi cu talent recunoscut la nivel internaţional, dar sunt obişnuiţi şi să gestioneze, prin echipe de proiect, mari programe directoare, evenimente majore în plan internaţional. 
 
Acum un an, UVT a găzduit, pentru prima data în România, dar şi pentru Timişoara, un format al Conferinţei de dialog educaţional Europa – China, în care s-au întâlnit universitari din 17 ţări. La fel, UVT a găzduit cea mai recentă ediţie a Conferinţei „Diaspora în Cercetarea Ştiinţifică şi Învăţământul Superior din România”, organizată sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, la care au participat cele mai strălucite minţi româneşti, aflate pe cele cinci continente, peste 600 de români, cercetători şi dascăli din întreaga lume.
 
Ştiu că şi celelalte trei universităţi publice timişorene au reuşit să producă evenimente de talie internaţională de anvergură, congrese, competiţii, proiecte prin care au dovedit competitivitate internaţională. De asemenea, organizaţiile studenţeşti din Timişoara sunt conectate la reţeaua asociativă a studenţilor europeni, o resursă semnificativă ce poate fi activată în anul capitalei culturale europene Timişoara 2021.
 
Avem toate motivele să credem că implicarea mediului universitar timişorean în cadrul proiectului Timişoara 2021 se află printre cele mai importante măsuri strategice, necesare pentru relansarea proiectului Timişoara 2021.
 
O componentă care nu pare prioritară la prima vedere, fiind eclipsată de parteneriatul direct Asociaţie – UVT prin membrii comunităţii noastre academice, este cea de relaţionare a UVT cu steakholderii şi cu partenerii noştri, naţionali şi internaţionali. Paleta largă de colaboratori ai UVT va permite accesul şi contribuţia acestora netă la programul cultural al anului 2021. Desigur, mă aştept ca Asociaţia, prin conducerea şi membrii acesteia, să sesizeze potenţialul enorm pe care îl are UVT şi să profite de el, având în acest sens toată deschiderea şi proactivitatea noastră.
 
TM2021: Se vorbeşte despre o posibilă decalare a anului în care Timişoara va fi capitală europeană a culturii. Credeţi că o extindere a perioadei de pregătire a oraşului pentru acest moment este benefică?
 
După cum ştim, oraşul şi chiar majoritatea structurilor culturale încă nu au o strategie şi un program cultural punctual, care să se adreseze strict doar pentru acest an calendaristic, 2021. Metaforic, şi nu numai, Timişoara nu va deveni capitală culturală doar pentru 2021, Timişoara devine, prin instituţiile responsabile, dar şi prin fiecare dintre noi, un oraş cultural pe termen lung.
 
Şi totuşi, cred că extinderea perioadei de pregătire ne va conduce doar la încetinirea preocupărilor pentru un bun calendar cultural al anului european şi poate chiar să genereze neîncredere în reuşita acestui proiect strategic pentru România.
 
Motivaţia amânării cu un an a programului capitalei europene a culturii în Timişoara poate să ţină de întregul proces al restricţiilor ce au intervenit din cauza pandemiei. Merită să privim, însă, cu mai multă atenţie şi să înţelegem profunzimea acestui proces de reaşezare a societăţii, datorat unei normale reduceri a contactelor sociale nemediate. De ce ar fi oportun să ne retragem tactic, amânând programul din 2021 pentru 2022, când nu avem, de fapt, nicio garanţie că regulile de izolare şi limitare drastică a
evenimentelor cu participare numeroasă se vor relaxa pentru 2022?
 
Poate că ar fi mai înţelept să privim apropierea anului 2021, în noile condiţii de risc epidemiologic, ca pe o mare provocare şi să întoarcem în beneficiul nostru percepţia nefavorabilă asupra noilor condiţii aşteptate pentru 2021, să încercăm să privim întreaga situaţie ca pe o mare oportunitate. Dacă vom găsi resursele de a transfera în digital şi online mare parte din programul capitalei culturale europene din 2021, nu văd de ce ar trebui să amânăm programul pentru 2022. Infrastructura tehnică digitală este foarte bună în Timişoara, am mai avea nevoie doar de un palier soft-power, de formarea unei echipe de experţi care să producă migrarea spre digital a unui program atât de amplu, cel al anului cultural Timişoara 2021.
 
Un colectiv de experţi în tehnologiile viitorului, din UVT şi din celelalte universităţi publice ale Timişoarei, alături de nuclee de expertiză din companiile locale, are şanse reale să-şi aducă contribuţia la un proiect de mare performanţă, prin care, alături de mişcarea culturală din comunitatea noastră, să reuşim împreună impunerea unui alt fel de program al capitalei culturale, o primă ediţie a „Noii Capitale Culturale Europene Digitale”, în 2021.
 
Un astfel de proiect, invovator, poate promova unitatea cetăţenilor din toată Europa, în ciuda faptului că prezenţa turistică în Timişoara anului cultural european nu s-ar mai ridica la cotele aşteptate, de peste un milion de vizitatori, o corecţie ce a intervenit deja prin reducerea drastică a prognozelor din partea industriei turismului. Europenii se vor conecta în proiecte culturale digitale la o altă scară, însă, mult mai amplă, cu siguranţă.
 
Proiectul „Timişoara 2021 – Noua Capitală Culturală Europeană Digitală”, poate fi un răspuns integrativ pe care Europa şi-l va asuma în faţa provocărilor globale, induse prin criza epidemiologică şi consecinţele sale pe termen lung. Seva şi esenţa acestui oraş sunt date de mediul academic, inovaţia şi dezvoltarea sunt generate şi asigurate de studenţi, cercetători şi de mediul antreprenorial, iar răspunsul Timişoarei la aceste provocări globale, ca oraş cultural şi universitar, va deveni chiar un răspuns al întregii Europe.
 
TM2021: Proiectul Timişoara 2021 este unul extrem de important nu doar pentru oraşul desemnat capitală europeană a culturii, ci şi pentru România şi Europa. În termeni de imagine, care credeţi că va fi
câştigul pentru Universitatea de Vest, rezultat în urma parteneriatului cu Asociaţia Timişoara 2021? În ce mod doriţi să capitalizaţi această imagine?
 
Importanţa acestui proiect este capitală, iar câştigul este unul de conţinut şi nu de imagine. Universitatea de Vest va fi cu siguranţă unul dintre principalii actori de pe scena publică timişoreană în anul 2021. Vom contribui, atât prin evenimente cultural-artistice organizate în parteneriat cu Asociaţia Timişoara 2021 şi cu celelalte instituţii de cultură din oraş sau din ţară, cât şi prin evenimente academice şi ştiinţifice, la îmbogăţirea programului Capitală Culturală Europeană.
 
Aş mai evidenţia un element care este, deopotrivă, un câştig al UVT, dar mai ales al oraşului. În anul 2021 vom fi primii organizatori, aici, în Timişoara, ai unei serii de evenimente ştiinţifice şi academice de primă talie internaţională, (conferinţe, workshopuri, congrese etc.), multe câştigate în competiţie cu alte centre universitare din Europa şi din întreaga lume, pe care le promovăm în conjuncţie cu proiectul Timişoara 2021. 
 
Spre exemplu, în perioada 18-21 noiembrie 2021, UVT va fi gazda, în premieră pentru România, a celei mai mari conferinţe anuale europene în domeniul asigurării calităţii învăţământului universitar - The European Quality Assurance Forum (EQAF). Acesta va fi un eveniment de referinţă pentru mediul academic din România şi din Europa, ce va reuni peste 500 de experţi în domeniu din întreaga lume. UVT va avea ocazia să facă schimb de bune practici cu reprezentanţi ai instituţiilor europene şi ai altor universităţi internaţionale, cele mai bune exemple aduse fiind promovate în întreg mediul universitar din România. Astfel, 500 de reputaţi specialişti din toată Europa vor descoperi splendoarea unui oraş aflat în efervescenţă culturală.
 
Nu în ultimul rând, creşterea vizibilităţii noastre, prin vizibilitatea oraşului şi prin participarea UVT la activarea programului Timişoara 2021, oferă şi un suport real pentru noi în identificarea şi concretizarea de parteneri europeni, universităţi, centre de cercetare, municipalităţi sau consorţii de companii, alături de care să reuşim accesarea de linii de finanţare, pentru cercetare şi proiecte academice şi culturale pe termen lung.
 
TM2021: Domnule rector, principala temă care ne preocupă în această perioadă este pandemia de coronavirus şi implicaţiile acesteia în toate sectoarele de activitate. În ceea ce priveşte mediul universitar şi, în speţă, Universitatea de Vest, care este impactul pandemiei şi al blocajului determinat de aceasta?
 
Orice situaţie de criză, indiferent de natura ei, afectează ritmul vieţii cu care suntem obişnuiţi şi reclamă răspunsuri adaptative complexe. În condiţiile în care situaţia pe care o traversăm, de criză, s-a instalat brusc şi este caracterizată în continuare prin incertitudine, adaptarea se realizează din mers. Dacă stresul este legat de o problemă bine definită, în schimb reacţia la stres ia forme diferite. Pandemia a forţat furnizorii de educaţie, printre care se numără şi universităţile, să treacă de la educaţia tradiţională, cea realizată faţă în faţă, la educaţia prin mijloace online, să restructureze programul de lucru al departamentelor administrative, să ia o serie de măsuri protective.
 
UVT a reacţionat rapid şi inteligent la această criză, fiind condusă de două principii: protejarea comunităţii academice (studenţi, cadre didactice, personal administrativ şi de suport) şi menţinerea calităţii actului educaţional la standarde înalte. Impactul pandemiei a fost moderat practic de măsurile protective şi de deciziile pe care le luăm în mod responsabil în această perioadă. Preocuparea noastră nu este legată doar de prezent, ci şi de viitor, nu numai de studenţii care urmează programele noastre de studii, ci şi de candidaţii care intenţionează să devină studenţi ai UVT. Nu în ultimul rând, bazată pe un parteneriat de încredere şi de profesionalism dezvoltat de-a lungul timpului, UVT susţine şi profesorii din mediul preuniversitar. Toate aceste aspecte figurau pe agenda priorităţilor universităţii noastre, doar că această criză a accelerat ritmul adoptării lor.
 
În concret, chiar în ziua în care Ministerul Educaţiei şi Cercetării a anunţat suspendarea cursurilor, la UVT am luat măsuri şi am transmis colegilor o abordare clară în acest sens, şi anume: activităţile didactice trec în regim online, se respectă întocmai orarul stabilit pentru semestrul al doilea şi fiecare activitate organizată în regim online respectă durata de timp specifică activităţii didactice respective. 
 
Pentru gestionarea procesului didactic a fost recomandată utilizarea platformei de e-learning Moodle sau aplicaţia Google Classroom, iar pentru derularea online a cursurilor şi a seminariilor a fost propusă organizarea de videoconferinţe utilizând aplicaţia Google Meet. În sprijinul cadrelor didactice şi al studenţilor au fost puse la dispoziţie echipe pentru suport tehnic sau logistic, tutoriale şi cursuri. Prin Centrul de Dezvoltare Academică (CDA) al UVT a fost derulat un studiu menit să identifice practicile didactice adoptate de către colegi, nevoile pe care le au în această perioadă şi percepţia lor asupra eficienţei procesului. Studiul ne arată că efortul depus de colegi pentru a transpune totul în online este resimţit ca dublu faţă de situaţia normală, dar, totodată, a indicat şi un nivel ridicat de optimism în ceea ce priveşte încheierea fără probleme a anului universitar. 
 
Concluzionând, la UVT aveam şi până la declanşarea crizei epidemiologice o infrastructură digitală de nivel ridicat, pentru a face educaţie online. Aceasta, dublată de mobilizarea exemplară a colegilor, ne-a creat un avantaj, iar criza nu ne-a afectat semnificativ procesul de învăţământ. Este drept însă că şi studenţii ne transmit o percepţie clară asupra primirii mai multor sarcini faţă de obicei, că muncesc mai mult. Deci, efortul, cum era şi firesc, este comun, al cadrelor didactice şi al studenţilor.
 
TM2021: Cert este că ne vedem obligaţi să ne adaptăm pentru a face faţă acestei schimbări complexe şi majore, mai ales printr-un tranzit dinspre clasic spre modern, dinspre offline spre online. Cum s-a adaptat Universitatea de Vest în acest context nou?
 
Adaptarea a vizat mai multe planuri. În ceea ce priveşte planul educaţional propriu-zis, prin platformele online pe care le-a dezvoltat de-a lungul ultimilor ani, dedicate colaborării educaţionale în mediul virtual,
prin valorificarea expertizei colegilor în scopul instruirii comunităţii în accesarea şi manipularea resurselor educaţionale deschise, UVT a reuşit să facă o tranziţie foarte puţin afectată de stres, de la educaţia faţă în faţă la educaţia online. UVT dispune de o infrastructură de e-learning performantă, aşadar nu ne-a fost dificil să translatăm activitatea didactică în mediul online. Am luat decizii concrete în acest sens, încă din 11 martie şi, cu toate că eforturile au fost semnificative, colegii le-au adoptat rapid.
 
Cu toţii am înţeles că nu ne putem lăsa pradă situaţiei şi că anul universitar trebuie să meargă înainte, indiferent de eforturile necesare. Din acest punct de vedere, profit de ocazie şi le transmit tuturor colegilor şi studenţilor din UVT felicitări pentru modul în care s-au adaptat. Este însă adevărat că nici cele mai performante platforme aflate azi pe piaţa educaţională online nu sunt capabile să asigure condiţii similare cu o clasă reală. Clasele virtuale nu vor putea niciodată înlocui clasa reală, o pot cel mult completa, dar nu substitui. 
 
Din acest punct de vedere, colegii ne-au transmis că resimt în mare măsură lipsa comunicării directe cu studenţii, că aspectele de consiliere şi feedback individual nu sunt la fel de eficiente ca atunci când activitatea se desfăşura faţă în faţă. Ca să vă ofer şi câteva cifre şi date concrete, pentru managementul grupului de studenţi şi al materialelor didactice, peste jumătate din respondenţi utilizează Google Classroom (51,6%) şi 34% platforma Moodle de e-learning a UVT. 
 
Pentru facilitarea interacţiunii în timp real cu studenţii, conform orarului UVT, sunt folosite Google Meet/Hangouts, BigBlueButton, Zoom, WhatsApp şi Skype. Între acestea, soluţia Google Meet/Hangouts propusă de UVT este cea mai utilizată, 86,1% dintre colegi declarând utilizarea curentă a acestei aplicaţii.
 
In ceea ce priveşte planul susţinerii emoţionale a comunităţii, universitatea noastră fiind interesată de sănătatea comunităţii universitare şi de menţinerea unei stări de bine a membrilor săi, a foat diversificată oferta privind consilierea studenţilor şi suportul psihologic pentru colegii care resimt nevoia de sprijin în această perioada. Pentru a da doar câteva exemple: este vorba despre activităţile online coordonate de Centru pentru Consiliere şi Orientare în Cariere, care oferă studenţilor spaţiu de exprimare a preocupărilor lor din aceasta perioadă şi care, totodată, îi învaţă cum să facă faţă stresului. 
 
Am iniţiat comunicarea Pastilelor de Psihologie, mesaje săptămânale care abordează teme de interes. De asemenea, este de menţionat contribuţia colegilor de la Litere, care participă cu selectarea unor cărţi sau filme adresate comunităţii etc. În acest context, am constatat cu bucurie faptul că UVT este realmente o comunitate de spirit, care ştie să strângă rândurile în momente dificile, prin intensificarea comunicării între cadrele didactice care împărtăşesc preocupări, gânduri, soluţii, temeri şi speranţe legate de această perioadă.
 
TM2021: Cum evaluaţi această schimbare, această adaptare? Există aspecte pozitive, există aspecte negative? Credeţi că se schimbă şi conceptele, principiile şi normele după care funcţionează sistemul de învăţământ superior sau doar modul lor de aplicare?
 
O schimbare în învăţământul românesc era necesară de multă vreme, pentru a se reaşeza fundamentul educaţiei şi pentru a ne adapta la provocările acestui secol. De cele mai multe ori, crizele duc la schimbare, dar e important ca această schimbare să fie în beneficiul societăţii şi să fie sustenabilă. Cred că nu numai modul de aplicare a principiilor şi normelor după care se conduce învăţământul va suferi schimbări, ci şi viziunea de ansamblu asupra viitorului educaţiei româneşti, responsabilitatea actorilor sociali şi chiar valorile care stau la baza comportamentului didactic.
 
De pildă, pornind de la referinţa pe care am făcut-o anterior, cu toţii cunoaştem importanţa feedbackului în monitorizarea progresului în învăţare şi în creşterea auto-eficienţei, iar această perioadă, iată, pare
propice consolidării unei culturi a feedbackului care parcă lipseşte, în general, în educaţia din România, sau se dovedeşte a fi o reacţie conjuncturală. S-a tras un semnal de alarmă – este momentul ca profesorii de la orice nivel să înţeleagă că doar a nota un rezultat al învăţării nu reprezintă un feedback, nu avansează în niciun fel cunoaşterea elevului sau a studentului, nu este generatoare de insight-uri care să asigure formarea, nu numai informarea educabililor.
 
În definitiv, o bibliotecă conţine mult mai multă cunoaştere decât un sistem cognitiv. Şi totuşi, de ce apreciază relaţia cu cadrul didactic, dacă beneficiarii educaţiei ar putea să îşi ia informaţia din alte surse? Tocmai pentru aspectul formativ de care vorbeam mai înainte.
 
Dacă mă refer acum la prima parte a întrebării, este dificil să pui în balanţă, după doar şase săptămâni de experimentare, aspectele pozitive şi cele negative ale schimbărilor. Într-un cadru general al discuţiei, aspectele pozitive se referă la deschiderea perspectivei de înţelegere şi acceptare a faptului că educaţia poate fi realizată şi utilizând mijloacele online. Ne aşteptăm ca profesorii, pe baza propriei experienţe de predare, să integreze de acum înainte tehnologia în eficientizarea conţinuturilor şi a modului de prezentare a acestora. Ne aşteptăm, de asemenea, ca această remaniere comportamentală să fie una sustenabilă, care nu ţine doar de această perioadă, tocmai deoarece s-a plecat de la comportament spre atitudine şi nu invers.
 
Un alt aspect pozitiv pe care l-am constatat a fost faptul că oamenii, în această perioadă, probabil având timp de reflectare, au învăţat noi deprinderi, noi competenţe, s-au deschis practic către cunoaştere şi către auto-dezvoltare. Aspectele la care încă mai lucrăm, pentru a le optimiza, sunt legate de desfăşurarea online a anumitor activităţi didactice specifice, cum sunt practica de specialitate sau laboratoarele, care prin excelenţă sunt activităţi de tip faţă în faţă.
 
Un alt element, pe care am putea să îl încadrăm la efecte negative, ţine de timpul mare petrecut de studenţi în faţa calculatorului, în scopuri didactice. Dintr-o anume perspectivă, cum spuneam anterior, se resimte masiv lipsa comunicării directe şi se depune un efort dublu pentru a crea situaţii educaţionale în care studenţii să aibă o interacţiune reală atât între ei, cât şi cu profesorul. Totodată, se pare că dincolo de faptul că au fost învăţate şi utilizate numeroase aplicaţii TIC noi, colegii au simţit un efect important şi din perspectiva dezvoltării creativităţii didactice. Cred însă că este exagerat să ne gândim la schimbări fundamentale în funcţionarea (de ansamblu sau din perspectivă didactică) a sistemului de învăţământ
superior. 
 
Aşa cum am subliniat anterior, învăţământul online are limitele lui, care, pentru moment, sunt mult prea mari ca să poată substitui învăţământul faţă în faţă. Totuşi, cred că această perioadă a fost un bun prilej pentru dezvoltarea competenţelor TIC specifice educaţiei online, atât pentru studenţi, cât şi pentru cadrele didactice. Astfel, mă aştept ca după revenirea la abordarea faţă în faţă, inserţia de aplicaţii şi aspecte specifice educaţiei online să fie mai mare în comparaţie cu perioada precedentă crizei. Cu alte cuvinte mă aştept la o deschide mai mare spre ceea ce literatura numeşte blended learning.
 
TM2021: Consideraţi că ar fi un moment oportun pentru o schimbare majoră în organizarea învăţământului universitar? De pildă, există o idee despre cele patru universităţi din Timişoara, despre unificarea lor conform unui model gen Oxford. Cât de fezabil este acest proiect?
 
Consider că în această perioadă, pentru a creşte şansa de acces a tuturor tinerilor la educaţie şi pentru ca învăţarea de către cadrele didactice a modului de utilizare a formatului online al educaţiei să se propage în reţeaua universitară cât mai rapid (indiferent de specializarea unei universităţi, căci actul didactic rămâne acelaşi), ar fi oportună nu o unire formală/oficială a celor patru universităţi într-una singură, ci aducerea împreună a resurselor de competenţe, de expertiză, a celor financiare, care să ţintească susţinerea studenţilor dezavantajaţi, de pildă. 
 
Mai importantă în opinia mea, pentru această perioadă, ar fi deschiderea de mare anvergură a universităţilor către mediul economic, social, către populaţie, pentru a ne arata solidaritatea şi a veni – toate cele patru universităţi – cu soluţii concrete la probleme punctuale specifice acestei perioade. Acum, mai mult decât oricând, este vremea să ne arătam spiritul civic, iar aici, într-adevăr, unirea forţelor celor patru instituţii mari de educaţie poate aduce plus valoare.
 
Oportunităţile de acest tip, chiar ideea unei fuziuni, sunt date mai ales de contextul global, nu neapărat de această criză. Competiţia mondială între universităţi, într-o societate a cunoaşterii, este cea care trebuie să ne determine să ne unim, nu o criză gen Covid19. Este foarte greu ca o universitate care gestionează un număr mic de domenii de studiu, care nu îmbină domeniile fundamentale cu ingineria, medicina, domeniile agronomice şi cele vocaţionale, să poată vreodată să viseze a intra în mod individual într-o competiţie mondială în care avem concurenţi precum Oxford, ca în exemplul dumneavoastră. 
 
Unind forţele am avea alte şanse. Practica fuziunilor între universităţi este cunoscută de ani buni de zile. Sunt unele ţări în care numeroase decizii de fuziune între universităţi s-au impus centralizat, cum ar fi cazul Franţei, spre exemplu. Dacă urmărim clasamentele internaţionale ale universităţilor, ne va fi uşor să vedem salturi importante ale universităţilor după fuziune. Aşadar, o astfel de perspectivă este o oportunitate pe care o avem în faţa noastră de mult timp şi la care ar fi bine să reflectăm serios, pentru a putea să jucăm şi să acţionăm la scară globală.
 
TM2021: Revenind la subiectul privind pandemia, credeţi că vom ieşi mai întăriţi ca ţară, dar şi la nivel de oraş, din această situaţie? Sau, dimpotrivă, ne vom confrunta cu o criză care va adânci şi mai mult problemele de la nivelul societăţii?
 
Nu putem privi univoc lucrurile. Vor exista avantaje şi dezavantaje. Iată, procesul de digitalizare a administraţiei este puternic accelerat de pandemie, lucru care ne va face viaţa mai uşoară. De asemenea, instituţii majore din întreaga lume şi-au deschis porţile digitale şi avem astfel acces simplu şi facil la valori mondiale perene.
 
Bineînţeles, ne vom confrunta şi cu părţi negative cum ar fi regresul financiar şi economic, renunţarea la anumite cutume dar, per ansamblu, consider că umanitatea va ieşi întărită din această experienţă.
 
Este foarte greu să anticipezi comportamentul oamenilor – dacă ne uitam la studiile interculturale care arată că România are o cultura mai degrabă colectivistă, atunci vom fi înclinaţi să presupunem că spiritul non-individualist va câştiga iar oamenii îşi vor relua cursul cunoscut al interacţiunilor şi relaţiilor interumane şi vor recupera relativ repede savoarea comunicării directe. Această reacţie se va obţine, însă, nu doar pe baza colectivismului pe care îl invocam anterior, ci doar dacă incertitudinea se va risipi sau vor exista mijloace care să le dea oamenilor sentimentul că pot controla o posibilă situaţie viitoare de risc epidemiologic.
 
Pentru ca aceste lucruri să aibă loc şi pentru ca acest comportament să se manifeste, este nevoie, însă, de un ghidaj de la nivel de ţară, de încrederea oamenilor în faptul că autorităţile se preocupă de soarta lor, că se iau deciziile corecte. Din păcate, în această perioadă, au cam lipsit consultările cu principalii actori locali – economici, academici, culturali – care să pună pe masă un plan de lucru coerent şi totodată flexibil, util nu numai pentru escaladarea situaţiei prezente, dar mai ales pentru a pregăti perioada de după ridicarea restricţiilor.
 
Să nu scăpăm din vedere faptul că Europa are o tradiţie a clivajelor ciclice, agravate mai ales în perioade de dereglementare şi schimbări sociale. Nu putem exclude apariţia periculoaselor curente extremist-naţionaliste, pe fondul unor măsuri de retragere şi de izolare pentru autoprotecţie excesivă, pe care e posibil ca unele statele componente ale UE le adopte. În acest sens, unitatea europeană merită apărată chiar la Bruxelles, acolo unde vor fi adoptate măsurile post-criză ale UE, în care viziunea necesară este una a unităţii şi acoperirii echilibrate a vulnerabilităţilor economice şi sociale post-epidemiologice.
 
Din fericire, Europa, ca realitate politică şi economică, a dezvoltat şi ancore ale unităţii, la care Timişoara a participat, mai ales atunci când a dat semnalul schimbării politice din România, în decembrie 1989. Oraşul nostru poate să fie din nou purtător de simboluri ale unităţii europene, chiar prin programul Timişoara 2021, prin care să realizăm o Nouă Capitală Europeană Culturală Digitală. Ar fi o premieră de succes pentru comunitatea noastră şi pentru România, ca şi pentru UVT, de asemenea.
 
Aşadar, da, credinţa mea este că vom ieşi mai întăriţi după această perioadă, cu o condiţie: ca să ne consultăm permanent, să comunicăm, să decidem împreună, să ne forţăm limitele pentru a ieşi din paradigma de gândire clasică şi din deciziile aleatorii, cu mai mult curaj pentru viitor.