Primăvara aceasta se împlinesc 6 ani de când, la recomandarea şi după demersurile organizaţiilor din Coaliţia pentru Universităţi Curate (CUC), drepturile studenţilor sunt prevăzute şi recunoscute de un Statut al studentului aprobat la nivel naţional (prin OMECTS nr. 3666/2012), aplicarea lui fiind obligatorie în toate universităţile din România. Anual, ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) publică un raport naţional privind respectarea prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului, aşa cum tehnic este denumit

Statutul studentului, document de sinteză ce reflectă perspectiva organizaţiilor studenţeşti asupra implementării şi respectării drepturilor studenţilor din universităţile din România. Raportul pentru anul universitar 2016-2017 cuprinde răspunsuri ai reprezentanţilor studenţilor din 18 universităţi de stat ce funcţionează în 12 centre universitare: Alba-Iulia, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Oradea, Petroşani, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara).

Concluzia generală a raportului ANOSR:

Deşi se observă anumite progrese în respectarea drepturilor studenţilor în universităţile din România, mai sunt încă multe capitole unde e nevoie de îmbunătăţiri.

Citind comunicatul, am devenit curios şi am ajuns să răsfoiesc toate cele 34 de pagini ale raportului şi, cu pixul în mână, mi-am dat seamă de un paradox pe care îl voi explica şi demonstra în rândurile de mai jos.

După decizia ministrului Valentin Popa al Educaţiei de reducere a zeci de locuri bugetate din cele mai prestigioase universităţi din România, catalogată chiar şi de membrii comunităţii noastre drept un atac ce pare a fi o subminare a culturii democratice, universităţile din Consorţiul Universitarea (Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai in Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi) s-au declarat persecutate politic şi au adoptat diverse forme de grevă japoneză. Câţiva studenţi au venit şi ei alături. Pe bună dreptate, căci decizia ministrului afectează în cea mai mare măsură, ce să vezi, tocmai acele universităţi ai căror rectori nu au semnat scrisoarea de susţinere a candidaturii sale la funcţia de ministru.

Au tot dreptul să se declare persecutate politic, nu asta am de gând să comentez, ci să fac totuşi o paralelă între discursurile acestor rectori şi situaţia din universităţile lor. Sigur că da, sunt cele mai performante, au tradiţie, rezultate şi aspectele pozitive sunt destule în ceea ce le priveşte, dar din punct de vedere administrativ se confruntă cu nişte balauri de care studenţii se tot plâng pe la colţuri, prin senatele universitare şi în consiliile facultăţilor, dar şi în raportul publicat de ANOSR.

Întorcându-mă la raport, linia roşie a documentului este una destul de clară şi, din păcate, este scoasă în faţă mai deloc în comunicatul de presă al ANOSR şi poate prea sumar în capitolul referitor la percepţia generală a studenţilor la nivel naţional: că cele mai prestigioase universităţi din România, alea care se declară şocate de tăierea unor locuri bugetate şi se plâng peste tot cât de tare le persecută politic ministrul Valentin Popa (pe bună dreptate, repet din nou), nu respectă o mulţime dintre drepturile studenţilor. Aşadar, să le trecem în revistă:
     
  • nu oferă locuri la buget garantate pentru candidaţii proveniţi din medii dezavantajate socioeconomic sau marginalizate din punct de vedere social, inclusiv absolvenţilor liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori: UBB, UVT;
  • nu dispun de grupuri sanitare special adaptate nevoilor persoanelor cu handicap locomotor în proximitatea spaţiilor de studii: UB, UBB;
  • nu au rampe de acces şi lifturi pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii pentru toate spaţiile de studiu: UBB, UB, UAIC;
  • nu oferă metode alternative de predare şi examinare şi resurse educaţionale adaptate pentru studenţii cu deficienţe de vedere: UBB, UVT;
  • nu este respectată gratuitatea eliberării actelor de studiu şi a celor ce atestă statutul de student: UBB, UAIC;
  • contractele de studii suferă modificări în timpul anului universitar: UB;
  • serviciile medicale pentru studenţi sunt greu accesibile: UB;
  • studenţii nu beneficiază la toate cursurile de suport de curs gratuit, de minimum 5 pagini, în format fizic sau electronic: UB, UBB (cu accent pe UB - studenţii reclamă că dispun doar de o mică parte din materialele didactice de care au nevoie)
  • cadrele didactice nu transmit informaţii complete despre fişa disciplinei către studenţi: UB;
  • modalităţile de evaluare şi examinare a studenţilor se modifică pe parcursul semestrului fără acordul acestora: UB, UBB;
  • nu există un ghid al studentului în toate facultăţile: UB, UBB;
  • procesul de echivalare a studiilor efectuate în mobilitate este dificil: UB, UBB;
  • universitatea nu asigură, prin parteneriate proprii, locuri de practică pentru cel puţin 30% dintre studenţi: UB, UAIC;
  • procesul educaţional zilnic depăşeşte durata maximă de 8 ore: UB, UBB;
  • participarea studenţilor la evaluarea cadrelor didactice este foarte mică: UB, UBB, UVT, UAIC;
  • implicarea studenţilor în revizuirea periodică a planurilor de învăţământ este foarte mică: UB, UBB, UVT;
  • studenţii nu sunt informaţi cu privire la procedura de contestare a notelor: UB, UBB;
  • studenţii au de suferit după ce contestă notele primite: UB, UBB, UAIC;
  • nu acordă credite transferabile pentru activităţile de voluntariat: UB, UAIC;
  • nepublicarea deciziilor structurilor de conducere ale instituţiilor de învăţământ pe site: UB, UAIC;
  • existenţa unor cazuri de discriminare: UB;
  • intervenţii ale cadrelor didactice în alegerea reprezentanţilor studenţilor: UB, UBB;
  • asociaţiile studenţeşti legal constituite nu au delegaţi de drept în structurile de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior: UB, UAIC;
  • nu acordă subvenţie de cazare studenţilor care nu locuiesc într-un cămin studenţesc al instituţiei: UVT, UAIC.

Toate, dar absolut toate concluziile de mai sus sunt extrase din raportul ANOSR. Cât despre politizare, ponderea persoanelor cu funcţie de conducere care au candidat şi/sau vor candida pentru funcţii politice este tot mai mare în toate cele 4 universităţi care se simt "persecutate politic": UAIC, UB, UBB şi UVT.

Aştept cu interes o poziţie a rectorilor persecutaţi politic cu privire la felul în care persecută drepturile studenţilor, dar şi o reacţie şi mai ales demersuri din partea asociaţiilor studenţeşti care inconştient, purtaţi de val, pun carul înaintea boilor, adică răfuielile politice înaintea drepturilor lor.

Felicitări ANOSR pentru demers şi, trebuie să o spun în acest context, pentru imparţialitate!

Cristian Ghingheş

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe romaniacurata.ro