Prof. Rodica Ţălnariu, director al C.N. „Andrei Şaguna”, a subliniat în cuvântul de deschidere a evenimentului festiv: „[…] la sfârşit de secol XVIII eforturile deosebite şi stăruinţa medicului cărturar patriot Ioan Molnar Piuariu pe lângă Curtea de la Viena, pentru legiferarea învăţământului românesc ortodox, sunt încununate de succes. La 15 martie 1786, Împăratul Iosif al II-lea semnează decretul cu nr. 2676 prin care dispunea înfiinţarea de şcoli româneşti ortodoxe în localităţile mai mari şi îl numeşte pe Dimitrie Eustatievici director (inspector) al şcolilor româneşti neunite, printre sarcinile acestuia numărându-se şi aceea de formare a învăţătorilor pentru aceste şcoli. Acest decret oficializează funcţionarea învăţământului pedagogic ortodox, marcând anul de început al şcolii normale de la Sibiu, ca instituţie de stat. Şcoala normală de la Sibiu va creşte şi se va transforma, răspunzând nevoilor comunităţii pentru a cărei propăşire a fost înfiinţată. Îi va influenţa evoluţia de-a lungul istoriei prin contribuţia la dezvoltarea învăţământului în limba română, şi odată cu aceasta, la consolidarea sentimentului de apartenenţă la acelaşi popor român, trăitor în interiorul şi în afara arcului carpatic.”

Răspunzând cu bucurie onorantei invitaţii, pentru care mulţumesc public, cu gratitudine, am decis că tema cea mai relevantă a atelierului nostru nu poate fi, de la mare distanţă, decât una singură: reflecţia asupra unor variante de programe de licenţă pentru profesia didactică. În context, notez iniţiativa remarcabilă a Coaliţiei pentru Educaţie de a facilita dezbaterea publică privind formarea iniţială a profesorilor, impulsionând conversaţia prin audierea publică organizată în 21 aprilie 2016, cu titlul „Masterat didactic sau modul psihopedagogic (I + II): ce tip de formare iniţială va creşte calitatea în sistemul de învăţământ din România?”, demers finalizat printr-un raport lansat în 19 octombrie 2016. Închei descrierea contextului atelierului nostru menţionând obiecţia mea de fond la audierea publică: problema a fost formulată structural incorect/incomplet (modul psihopedagogic sau masterat didactic), excluzând apriori ceea ce eu consider a fi subiectul critic atunci când vine vorba de formarea iniţială a profesorilor, respectiv licenţa pentru profesia didactică, subiect despre care am scris aici.

Zis şi făcut. Am invitat participanţii prezenţi la atelierul nostru interactiv – directori, directori adjuncţi şi profesori ai colegiilor şi liceelor pedagogice care au acceptat invitaţia colegilor sibieni, aproape 40 de profesionişti ai domeniului – să joace rolul rectorilor unor universităţi care, începând cu 1 octombrie 2017, oferă în premieră în România programe de licenţă pentru formarea iniţială a tinerilor interesaţi de profesia didactică, dornici să devină profesori adevăraţi. Au rezultat 5 astfel de oferte, pe care, cu acordul coechipierilor mei de lucru, le fac publice acum. Partea mea de contribuţie, pe lângă facilitarea conversaţiei, a revenit la stabilirea unui set minimal de parametri iniţiali, şi anume:

  • Principiul de lucru: sine qua non – pentru timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie, am solicitat includerea în oferte a ceea ce nu are voie să lipsească din pregătirea tinerilor, de-a lungul întregii licenţe, pentru a discuta de un program de studii serios, riguros;
     
  • Viziunea: absolvenţii programelor de licenţă oferite sunt capabili să educe copiii cultivându-le valori de secol XXI, într-o şcoală care să le folosească (adică, în care să nu-şi piardă timpul aiurea nici elevii, nici profesorii) şi să le placă (adică, în care să se simtă bine, pur şi simplu, şi elevii şi profesorii)
     
  • Polarităţi de gestionat; managementul polarităţilor este critic în orice context de învăţare serios, drept pentru care, dintre toate aspectele tehnice de proiectare curriculară, am invitat universităţile să aibă în vedere în mod expres această zonă
     

Iată ofertele prezentate de cele 5 „universităţi” constituite ad-hoc.

Prima „universitate”

A doua „universitate”

A treia „universitate”

A patra „universitate”

A cincea „universitate”

De bună seamă, „profanul” în această întreprindere sunt eu. Eu sunt doar Însoţitorul, drept pentru care îmi rezerv dreptul de a nu comenta ofertele de mai sus, cu o singură excepţie de fond: în toate aş adăuga, sine qua non, elemente de teorie şi practică aprofundată de analiză tranzacţională aplicată, domeniu pe care îl consider deosebit de puternic – şi în sens pozitiv, când ştiu să îl folosesc cu măiestrie; şi în sens negativ, când nu ştiu să îl folosesc – în instrumentarul unui profesor de excepţie.

Vă invit să studiaţi cele cinci oferte şi să daţi feedback. Aşa cum am menţionat de fiecare dată când am pus în discuţia publică proiecte ale Şcolii pe bune (variate de arhitecturi curriculare, modele de carieră didactică etc.), reiterez invitaţia respectuoasă de a evita formulări neadecvate de genul „nu e bine aşa; au greşit” etc., înlocuindu-le cu feedback negativ constructiv, din gama „nu sunt de acord cu a, b, c, din motivele x, y, z” (specifice / cuantificabile / măsurabile), „eu aş fi gândit o ofertă de licenţă pentru profesia didactică aşa: .........”

Vă urez lectură relevantă şi vă transmit un gând bun, cu preţuire.