Dar Valentin Popa nu lasă linişte în urma sa şi nu e vorba aici nici despre scandalul cu manualele, nici despre locurile tăiate discreţionar la marile universităţi. 
 
Cântecul de lebădă al ministrului Valentin Popa nu putea fi decât o decizie care să ciopârţească educaţia, şi aşa greu încercată. 
 
Despre ce este vorba? Printr-un ordin de ministru semnat în ultimele ceasuri petrecute la Ministerul Educaţiei, Valentin Popa obligă inspectoratele judeţene şi directorii de şcoli să taie în orb posturi. 
 
Cu alte cuvinte, s-a ajuns la fundul sacului, bugetul începe să pârâie din toate încheieturile, aşa că guvernul profesoarei de tehnice Viorica Dăncilă taie posturi de profesori, rearanjează norme şi catedre, pentru că nu mai sunt bani. Prea mult a curs cu lapte şi miere peste România, la muncă cu noi, tovarăşi!  
 
Inspectorilor şcolari li s-a trasat o sarcină clară, au fost chemaţi la minister acu ceva timp şi li s-a pus pe masă tema. Peste 4.000 de posturi, ţipă sindicatele din educaţie, sunt tăiate din pix printr-un ordin obscur semnat în 1 octombrie 2018, nepublicat încă în Monitorul Oficial, cu o anexă secretă şi despre care ai sentimentul că e ţinută în cele mai bine păzite seifuri. 
 
Valentin Popa spunea ieri că nu e nimic nou, că inspectoratele ştiau. Numai că a uitat să spună de ce a emis acest ordin la 1 octombrie, când anul şcolar începe la 1 septembrie, iar încadrările profesorilor se fac cu mult înainte. Spre comparaţie, ordinul ministrului Pavel Năstase, care fixa resursa umană din preuniversitar, a fost semnat în 12 iunie 2017. Între iunie şi octombrie sunt vreo trei luni distanţă, oare ce-o fi făcut ministerul în tot intervalul acesta? Munca de resurse umane în preuniversitar este una dintre cele mai complexe pe care le-am văzut: un post nu e totuna cu un om, norma didactică înseamnă un număr de ore care se însumează pe statul de plată al unui profesor, iar disciplina nu e totuna cu omul de la catedră. 
 
Şi mai e un lucru important, pe care cei din sistemul de educaţie îl ştiu: încadrările pe post se fac de la 1 septembrie, iar acest ordin venit după o lună ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte plata profesorilor pentru luna septembrie. Se dă un exemplu: eşti director, ţi s-a spus de la inspectorat că trebuie să reduci X norme în şcoala ta şi tu constaţi că ai Y profesori la care trebuie să renunţi ca să te încadrezi. Hârtia semnată de ministru zice că normele se raportează la anul şcolar 2018- 2019, deci de la 1 septembrie, numai că ea este emisă la 1 octombrie. Şi atunci tu, director, stai şi te întrebi: cum plăteşti oamenii pe luna septembrie, când ordinul din octombrie al lui Valentin Popa spune că oamenii aceia nu ar fi trebuit să fie încadraţi la tine în şcoală? Pe ce bază legală vor fi plătiţi? Îşi vor primi oamenii aceştia, oare, salariile?
 
Învăţământul preuniversitar freamătă în acest moment. Directorii şi inspectorii sunt bulversaţi, pentru că trebuie să taie ca un contabil şi pentru că întorc pe dos cancelariile şi cursurile. Iar dacă nu execută, ştiu că pot fi daţi afară. E instituită omerta în şcoli şi inspectorate, nimeni nu vorbeşte deschis despre asta, pentru că frica de autoritate şi de „şefi“ e mai puternică acum decât oricând. Întreg preuniversitarul este dominat de această frică de a vorbi liber, de a critica, de a ieşi din rând. La ce vă duce cu gândul?     
 
În tot timpul acesta, ministerul tace, pentru că s-a asigurat că vocea profesorilor nu se poate auzi. Doar un sindicat mai strigă, singuratic, din când în când. Iar ministrul interimar Rovana Plumb e la Bruxelles ca să o flancheze pe profesoara de tehnice Viorica Dăncilă în Parlamentul European, în timp ce aceasta se răţoieşte ţanţoş la partenerii europeni.
 
„Şşş, faceţi linişte! Vorbeşte doamna“, se aude din spate. În liniştea clasei, doamna rosteşte, aproape silabisind: „Românii iubesc acest guvern PSD-ALDE“. 
 
Tăcerea de după e înfricoşătoare. În tăcere se taie posturi, se fac manuale, se împart discreţionar funcţii, se fură. În tăcerea asta, în şcoli încă mai răzbat râsetele copiilor. Pentru ei şi pentru viitorul lor, tăcerea noastră, a adulţilor, nu este o opţiune.