Visul european al motorului diesel „curat” s-ar putea transforma într-un coşmar

Chiar dacă cel mai recent scandal care implică autoturismele Renault dotate cu motoare diesel este departe de amploarea celui provocat de Volkswagen, acesta nu este un motiv de a subestima gravele deficienţe ale testelor de emisii în Europa, care avantajează clar maşinile alimentate cu motorină.

Investigatorii francezi au percheziţionat birourile companiei Renault, inclusiv pe cele ale celor implicaţi în reglementarea şi certificarea sistemelor de control al motoarelor. Totul a pornit de la testele făcute de un grup independent, ale căror rezultate au demonstrat că nivelul compuşilor cu azot al motoarelor depăşesc chiar şi de 25 de ori nivelul maxim admis de legislaţia UE.

Oxizii de azot, care se regăsesc în mod normal în emisiile motoarelor diesel, sunt încadraţi în clasa substanţelor cancerigene şi sunt componentul principal la formarea smogului. Se încadrează şi în categoria gazelor cu efect de seră, deşi într-o măsură mai mică decât bioxidul de carbon. În 2015, datele Asociaţei Europene a Constructorilor de Automobile arată că peste 60% dintre maşinile noi vândute în UE sunt dotate cu motoare diesel.

Chiar dacă la Renault nu se vor găsi dovezi a unor manipulări voite ca la Volkswagen, în cazul în care maşinile producătorilor francezi au într-adevăr emisii mai mari decât cele ce au fost stabilite în laboratoarele europene, acestea ar trebui eliminate din circulaţie. O asemenea decizie drastică este puţin probabil să fie luată în Europa, subliniază  Bloomberg.

Mai ales că politica europeană este influenţată de puternica industrie auto. Astfel, la insistenţele Germaniei, care este a patra putere mondială în domeniul industriei auto, Parlamentul European încearcă să reducă drastic standardele pentru emisiile de oxizi de azot. Conform acestei propuneri, maşinile vor putea să depăşească plafonul de emisii de oxizi de azot în timpul testelor desfăşurate în trafic normal cu 110% până în ianuarie 2020 şi cu 50% după aceea. Votul final a fost amânat la cererea expresă a organismului europen pentru protecţia mediului, membrii acestei comisii votând aproape în unanimitate pentru respingerea unei asemenea reglementări.

Probabil că scandalul Renault nu va influenţa deciziile politice, mai ales că unul dintre membrii importanţi ai UE, Franţa, deţine 20% din acţiunile producătorului auto. Dar chiar dacă UE, speriată de efectele unor reglementări mai stricte pentru emisii, insistă cu motoare „diesel curate”, unele statele şi municipalităţi din UE s-ar putea să nu urmeze aceeaşi linie.

Însă mult timp Bruxelles-ul nu va mai putea să menţină legislaţia relaxată în privinţa emisiilor auto. Guvernul Germaniei a fost nevoit să respingă o propunere pentru majorarea impozitelor pentru maşinile diesel. Deja mai multe oraşe europene au introdus legislaţie proprie de mediu care se aplică autobuzelor şi flotelor de taxi sau să reducă numărul de maşini din centrele oraşelor. Şi nu trebuie uitat lobby-ul făcut de organizaţiile de mediu.

Una dintre posibilităţile producătorilor auto de a limita emisiile de compuşi de azot ar fi pur şi simplu revenirea la motoarele clasice pe benzină, majorând însă cantitatea de bioxid de carbon, ce-i drept. Ideal ar fi să investească pentru construcţia unor motoare diesel economice, „curate” în mod real. Sau să adopte tehnologia hibridă plus automobile 100% electrice.

În final, spun analiştii de la Bloomberg, decizia de a forţa schimbarea aparţine consumatorilor finali. La urma urmei, în timp ce schimbările climatice provocate de bioxidul de carbon este un concept în mare măsură abstract, efectele compuşilor de azot sunt cât se poate de evidente pentru sănătatea locuitorilor din marile oraşe.

Nu este prima dată când SUA şi Europa au ales direcţii diferite de dezvoltare. La sfârşitul anilor ’60, europeni au mizat pe zborurile supersonice în aviaţia civilă. Aşa a apărut Concorde, rodul cooperării franco-britanice. Din păcate doar şase astfel de avioane au fost construite, din lipsă de cerere.
În replică, americanii de la Boeing au ales reducerea costului pe pasager şi confortul în timpul zborului. Aşa a apărut  JumboJet-ul, care timp de 40 de ani a fost aeronava preferată de toate companiile aeriene pentru zborurile intercontinentale şi care încă se mai află în producţie.
Şi în cazul motorizărilor pentru autoturisme, companiile europene s-ar putea să se afle pe un drum înfundat, dacă nu reuşesc miracolul descoperirii „dieselului curat”.