Trăim mai bine sau mai rău decât acum 20 de ani? Ce spun românii despre prețurile apartamentelor versus salarii

Acum 20 de ani, un apartament era un vis îndepărtat pentru majoritatea, în condițiile unor salarii mici, iar astăzi, deși veniturile au crescut semnificativ, prețurile locuințelor au crescut și ele în același ritm — sau chiar mai rapid. Rezultatul? Tot mai mulți români spun că „nu le ajung banii” și că accesul la o locuință este mai dificil ca niciodată. Între progresul de pe hârtie și presiunea din viața reală rămâne aceeași întrebare incomodă: trăim mai bine sau doar mai scump?

Mulți români spun că nu le ajung banii nici pentru traiul de zi cu zi. Foto 123 RF

„Chiar așa rău este cu prețurile la locuințe sau avem noi memorie selectivă și inflationary lifestyle?

Din câte țin eu minte, cam prin 2005, un apartament cu 2 camere în bloc comunist la mine în oraș (oraș mic spre mediu) era cam 20.000€-25.000€, dar la salarii de 750-800 de lei, deci tot nu era foarte ușor de achiziționat în mod normal un apartament. Pe lângă asta, toți trăiam mult mai prost, mulți stăteau trei zile pe o ciorbă reîncălzită, mulți nu aveau mașini, acuma totuși s-a ajuns la un nivel mai decent, cel puțin în nivelul urban.

Pe atunci erau salarii mult mai mici, au fost și momente gen 2008, când era mult mai rău decât acuma dar toată lumea din jurul meu îmi zice că atunci era mai bine. Deși eram copil, chiar nu tin minte să fie atunci mult mai bine, dacă e să comparăm prețurile de atunci cu salariile de atunci”, a scris un internaut pe o pagină de socializare.

Îndemnându-i pe cititori să-și expună părerea, acesta a punctat că i se pare că lucrurile s-au schimbat mult în ultimii 20 de ani, pentru că acum cei mai mulți români au un stil de viață mai costisitor ca atunci, „de la ciorbă reîncălzită la mâncare comandată”, dar și că inegalitatea chiar a crescut: „Acum sunt familii mai ales în provincie care cresc doi copiii cu venit de 8-9000 de lei, dar în București sau alte orașe mari sunt oameni de 25 de ani cu venituri de 2500€, dar prețuri mult mai mari la orice în jur. Da, clar, au fost momente mai bune, ca prin 2015-2019 când România era stabilă macroeconomic și era putere mai mare de cumpărare”.

Încercând să răspundă provocării, o parte dintre utilizatori susțin că percepția „era mai bine înainte” este adesea influențată de memorie selectivă și de obișnuința oamenilor de a uita dificultățile trecutului. În acest sens, un comentator a subliniat că oamenii se adaptează rapid la creșterea nivelului de trai și tind să considere normal noul standard, dar reacționează mult mai puternic atunci când acesta scade. Din această perspectivă, nemulțumirea actuală ar reflecta mai degrabă fluctuații recente decât o deteriorare structurală pe termen lung.

Alți participanți au adus în discuție anii 2000–2006, amintind că, deși prețurile locuințelor păreau mai mici în termeni nominali (de exemplu, apartamente de 20.000–25.000 de euro în orașe mici și medii), salariile erau de asemenea foarte reduse, iar accesul la bunuri și servicii era mult mai limitat. În practică, spun aceștia, viața cotidiană era adesea caracterizată de lipsuri, consum redus și infrastructură precară: locuințe fără îmbunătățiri moderne, transport dificil, consum alimentar modest și puține posibilități de recreere.

„În 2008 nici suc nu ceream, că era scump”

Un alt punct important a fost ideea că România trăiește astăzi un „inflaționary lifestyle”, în care cheltuielile au crescut nu doar din cauza prețurilor, ci și din cauza schimbării obiceiurilor de consum. Dacă în trecut oamenii își limitau cheltuielile la strictul necesar, astăzi consumul include livrări de mâncare, cafele zilnice, abonamente, mașini și vacanțe, ceea ce schimbă percepția asupra costului vieții.

„Simt că acum sunt mandatory ieșirile în oraș, comandatul de mâncare acasă, shopping de diverse categorii sau călătoriile. Nu e un lucru rău, dar aveam o discuție cu un prieten care îmi zicea că nu reușește să strângă niciun ban. Păi sigur că nu reușești cu un lifestyle similar. Să cheltui bani ne pricepem toți.

În 2008 eram copil, dar îmi amintesc că ne afectase așa rău criza încât ai mei calculau proviziile de mâncare pe x timp. Eram copil și nici suc nu ceream că mă gândeam că sigur e scump și n-avem bani.

Cum zicea cineva mai sus, și eu cred că ne obișnuim repede cu binele și uităm la fel de repede cum era cu răul. Chiar și cu instabilitatea economică cred că e încă ok la noi. Prețurile imobiliarelor sunt cu satelitul, dar e important să ne raportăm mereu la bugetul nostru și să ne amintim că nu toți trebuie să stăm în centrul orașului. Că și asta e o problemă, cum adică nu îmi permit să locuiesc la guvern? Probabil că nici acum 10-15 ani nu iți permiteai, există zone scumpe pentru că locația dă prețul de multe ori. Dacă n-ar conta locația, prețurile n-ar fi sus, oamenii nu și ar dori toți în același loc etc”, a scris un alt participant la discuție.

Pe de altă parte, mai mulți utilizatori au atras atenția asupra creșterii inegalităților și asupra diferențelor mari între mediul urban și rural sau între categorii sociale. Exemplele au variat de la familii cu venituri de 8.000–9.000 de lei care trăiesc confortabil în provincie, până la persoane din orașe mari cu venituri de 2.500 de euro care resimt totuși presiune financiară din cauza prețurilor ridicate ale locuințelor și costurilor urbane.

Au crescut salariile, dar prețurile apartamentelor s-au majorat și mai mult

Discuția despre imobiliare este una centrală. Mulți au remarcat că, deși salariile au crescut semnificativ față de anii 2000, prețul locuințelor a crescut într-un ritm chiar mai accelerat în marile orașe. Exemplele din Cluj sau București arată diferențe majore: de la apartamente de 60.000–70.000 de euro în anii 2010–2015, la 150.000–200.000 de euro pentru proprietăți similare în prezent, în timp ce ratele și costurile de acces au crescut proporțional sau chiar mai mult.

Unii utilizatori au argumentat însă că raportul salariu–preț locuință nu este neapărat mai rău decât în trecut, susținând că salariile medii au crescut de câteva ori, iar puterea de cumpărare generală este mai mare decât în 2005. În același timp, alții au contrazis această idee, afirmând că, deși veniturile au crescut, costurile esențiale (mâncare, energie, locuințe) au avansat într-un ritm mai rapid, reducând presiunea reală resimțită de populație.

Alți internauți au avansat ideea că România se află într-o poziție intermediară: clar peste nivelul de trai din anii 2000, dar cu o presiune mai mare decât în perioada 2015–2019, considerată de mulți ca o „fereastră de stabilitate și creștere”. În plus, mulți utilizatori au subliniat că inflația recentă a afectat mai puternic categoriile cu venituri mici și medii, unde ponderea cheltuielilor esențiale este mult mai mare.

„Eu așa zic, că prețurile la locuințe au crescut mai mult decât media prețurilor și decât salariile. Îmi amintesc când puteai cumpăra garsonieră în București cu 10-12.000 de dolari și salariul meu era pe la 4-500 lei. După care a început creștere prețurilor, am cumpărat ani mai târziu cu 40.000 euro”, a scris un  internaut.

Cât era salariul mediu net în 2006

În ce privește salariul mediu net lunar, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în 2006 acesta era de 826 de lei net lunar în luna ianuarie, ajungând în decembrie 2006 la 1.099 lei net lunar.

Cât costă apartamentele în 2026

O ultimă analiză de piață arată că la nivelul apartamentelor cu două camere, diferențele dintre orașe și dintre locuințele noi și vechi devin foarte clare atunci când sunt raportate la pragul de 110.000 de euro. 

Conform analizei, pe segmentul locuințelor noi, sub acest nivel se situează Iași (97.656 euro), Sibiu (101.816 euro), Oradea (102.804 euro), Timișoara (105.820 euro), București (107.536 euro), Craiova (108.264 euro) și Constanța (108.680 euro), în timp ce Brașov (119.912 euro) și Cluj-Napoca (169.624 euro) depășesc pragul de 110.000 de euro. 

În cazul apartamentelor vechi, șase dintre orașele analizate se mențin sub prețul de 110.000 euro, respectiv Oradea (93.756 euro), Timișoara (100.568 euro), Sibiu (101.036 euro), Iași (102.700 euro), Craiova (108.888 euro) și Constanța (109.304 euro), în timp ce Brașov (121.888 euro), București (135.928 euro) și Cluj-Napoca (169.832 euro) se poziționează peste acest prag. Cele mai ridicate valori se regăsesc în Cluj-Napoca, indiferent de tipul locuinței, în timp ce Oradea și Iași rămân cele mai ieftine piețe pe segmentul locuințelor vechi, respectiv noi.