Țara care a vrut să crească durata săptămânii de lucru, dar s-a lovit de o revoltă din partea tinerei generații

Săptămâna de lucru mai scurtă pentru a spori sănătatea mintală și productivitatea angajaților ar putea să aibă succes în unele locuri din lume, dar cel puțin o țară pare să fi ratat nota, relatează CNN.

Sud-coreenii au lucrat în medie 1.915 ore în 2021, Foto: Arhivă Adevărul

Potrivit sursei citate, Guvernul sud-coreean a fost nevoit săptămâna aceasta să regândească un plan care ar fi ridicat plafonul orelor de lucru la 69 pe săptămână, de la limita actuală de 52, după ce a stârnit o reacție în rândul milenialilor și al angajaților tineri din generația Z.

Lucrătorii din economia centrală din Asia de Est se confruntă deja cu unele dintre cele mai lungi programe din lume – ocupând locul al patrulea după Mexic, Costa Rica și Chile în 2021, conform OCDE.

Cu toate acestea, Guvernul a susținut planul de creștere a plafonului în urma presiunii exercitate de grupurile de afaceri care căutau o creștere a productivității – până când s-a confruntat cu o opoziție puternică din partea tinerei generații și a sindicatelor.

Secretarul superior al președintelui sud-coreean Yoon Suk Yeol a declarat miercuri că Guvernul va lua o nouă „direcție” după ce a ascultat opinia publică și a declarat că s-a angajat să protejeze drepturile și interesele milenialilor, generației Z și lucrătorilor nesindicali.

Deficit de forță de muncă

Datele CNN arată că majorarea plafonului a fost văzută ca o modalitate de a aborda deficitul de forță de muncă cu care se confruntă țara din cauza ratei sale de fertilitate în scădere, care este cea mai scăzută din lume, și a populației îmbătrânite.

Dar mișcarea a fost criticată pe scară largă de critici care au susținut că strângerea șurubului asupra muncitorilor ar înrăutăți lucrurile; experții menționează frecvent cultura muncii exigentă a țării și deziluzia crescândă în rândul generațiilor mai tinere ca factori determinanți ai problemelor sale demografice.

Abia în 2018, din cauza cererii populare, țara a redus limita de la 68 de ore pe săptămână la actualele 52 – o mișcare care a primit la acea vreme un sprijin copleșitor în Adunarea Națională.

Săptămâna de lucru - 40 de ore plus 12 ore de ore suplimentare

Legea actuală limitează săptămâna de lucru la 40 de ore plus până la 12 ore de ore suplimentare compensate – deși, în realitate, spun criticii, mulți lucrători sunt sub presiune să lucreze mai mult.

„Propunerea nu are niciun sens... și este atât de departe de ceea ce își doresc de fapt muncitorii”, a spus Jung Junsik, 25 de ani, un student universitar din capitala Seul, care a adăugat că, chiar și cu întoarcerea Guvernului, mulți muncitori ar fi în continuare sub presiune să lucreze peste maximul legal.

„Propriul meu tată lucrează excesiv în fiecare săptămână și nu există o graniță între muncă și viață”, a spus el. „Din păcate, acest lucru este destul de comun pe piața muncii. Inspectorii de muncă nu pot supraveghea fiecare loc de muncă 24/7. Oamenii vor (rămâne) vulnerabili la munca suplimentară mortală.”, a adăugat acesta.

Potrivit OCDE, sud-coreenii au lucrat în medie 1.915 ore în 2021, mult peste media OCDE de 1.716 și media americană de 1.767.

Programele lungi – alături de nivelurile ridicate de educație și creșterea numărului de femei care intră pe piața muncii – au fost odată creditate pe scară largă ca au alimentat creșterea economică remarcabilă a țării după războiul din Coreea din anii 1950, când a trecut de la a fi o economie săracă la una dintre cele mai bogate din lume.

Cu toate acestea, criticii spun că reversul acestor ore lungi poate fi văzut în mod clar în zeci de cazuri de „gwarosa” – „moarte prin suprasolicitare” – în care oamenii epuizați suferă atacuri de cord, accidente industriale sau au parte de o viață lipsită de somn.

Haein Shim, purtătoarea de cuvânt a grupului feminist Haeil din Seul, a declarat că succesul economic al țării a avut un preț, iar propunerea de a prelungi programul de lucru reflectă „reticența guvernului de a recunoaște realitățile societății sud-coreene”.

Țara cu cea mai mare rată de sinucidere

Ea a spus că „izolarea și lipsa comunității care rezultă din orele lungi de muncă și zilele intense de lucru” fac deja probleme multor lucrători și „orele de lucru nebunești vor exacerba și mai mult provocările cu care se confruntă femeile coreene”.

Pe lângă cazurile de gwarosa, țara are și cea mai mare rată de sinucidere dintre țările dezvoltate, potrivit datelor Oficiului Național de Statistică, a subliniat ea.

„Este crucial pentru Guvern (și companii) să abordeze problemele stringente care afectează deja vieți”, a spus Shim. „Nevoia de sprijin și un echilibru sănătos între muncă și viață nu poate fi trecută cu vederea dacă dorim să asigurăm bunăstarea persoanelor cu realitatea celei mai mari rate de sinucidere din OCDE.”

În 2017, cu un an înainte ca guvernul să reducă plafonul programului de lucru, sute de oameni au murit din cauza suprasolicitarii, potrivit datelor guvernamentale. Chiar și atunci când limita a fost redusă la 52 de ore, cazurile de „gwarosa” au continuat să facă titluri. În 2020, sindicatele au declarat că 14 lucrători din livrări au murit din cauza suprasolicitarii, sacrificându-și sănătatea mintală și bunăstarea pentru a menține țara în funcțiune în perioada de vârf a pandemiei de Covid-19.