Evoluţia a fost una lentă, începând cu anul 2009. Modificări şi completări semnificative au intervenit la finele anului 2015, cu aplicabilitate din ianuarie 2016, evoluţie ce a culminat cu punerea consumatorului, fie el persoană fizică sau persoană juridică (asociaţie de proprietari), în situaţia de a fi obligat să-şi monteze detector de gaze şi în situaţia de a realiza schema izometrică a instalaţiei de utilizare.

Aceste modificări şi completări au pus consumatorii pe de o parte în faţa faptului împlinit, de a nu putea beneficia de livrarea de gaze în situaţia în care din diverse motive furnizarea a fost temporar întreruptă (avarii, revizii, apariţie de pierderi pe instalaţie etc), reluarea putând fi condiţionată (sau este condiţionată) de montarea acestor detectoare, iar pe de altă parte, consumatorii trebuie să suporte costuri atât pentru aparatul în sine (detector), cât şi pentru realizarea proiectului (în situaţia în care nu există).

Actele normative avute în vedere

În anexă, la Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze natural, publicat în Monitorul Oficial nr.255bis din 16.04.2009 la art.8.3 alin. 2, se prevede că: „Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4 ) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi”.

În completarea celor de mai sus, a fost emis Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 179/2015 privind aprobarea Procedurii privind verificările şi reviziile tehnice ale instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, publicat în  Monitorul Oficial nr. 969 din 28.12.2015 în care la articolul 8 se prevede că: “(2) În situaţia în care, în urma verificării sau a reviziei tehnice a instalaţiei de utilizare, OE constată că nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei de utilizare, clientul final are obligaţia să facă toate demersurile necesare pentru îndeplinirea acestor condiţii, inclusiv prin montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi.

(3) În situaţia în care, în urma verificării sau a reviziei tehnice a instalaţiei de utilizare, operatorul economic constată că nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei comune de utilizare, clientul final/clienţii finali are/au obligaţia să facă toate demersurile necesare pentru îndeplinirea acestor condiţii, inclusiv prin montarea de detectoare automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, dotate cu sisteme de semnalizare optică sau alarmare acustică la atingerea concentraţiilor periculoase şi cu comanda închiderii automate a alimentării cu gaze naturale”.

Termenele la care au loc verificările şi reviziile instalaţiilor

Verificările şi reviziile tehnice fac parte din operaţiile de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi se efectuează în conformitate cu prevederile procedurii menţionată în Ordinul 179/2015, astfel:

 Verificarea tehnică a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale se realizează:

a) periodic, la maximum 2 ani;

b) la cererea clientului final.

Revizia tehnică a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale se realizează:

a) periodic, la maximum 10 ani;

b) după întreruperea utilizării instalaţiei de utilizare pentru o perioadă de timp mai mare de 6 luni;

c) după orice eveniment care ar fi putut afecta instalaţia de utilizare;

d) la cererea clientului final.

Verificarea tehnică a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, precum şi reviziile tehnice ale instalaţiei de utilizare, sunt obligatorii pentru toţi clienţii finali.

Obligaţiile, suplimentare, pentru clientul final

Clientul final are obligaţia să pună la dispoziţia operatorului economic documentaţia tehnică ce a stat la baza execuţiei instalaţiei de utilizare, avizată de către operatorul de sistem sau de către un verificator de proiecte atestat, după caz.

În cazul în care clientul final nu deţine documentaţia tehnică, acesta are obligaţia să solicite, direct sau prin intermediul operatorului economic, o copie a acesteia de la operatorul de sistem sau de la operatorul economic autorizat A.N.R.E care a executat instalaţia de utilizare.

În situaţia prevăzută mai sus, dacă operatorul de sistem sau operatorul economic autorizat A.N.R.E care a executat instalaţia de utilizare nu deţine documentaţia tehnică, dar tipul şi debitul nominal al aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi puse în funcţiune până la data intrării în vigoare a prezentei proceduri corespund cu cele din notificarea transmisă de furnizorul de gaze naturale, clientul final are obligaţia să reconstituie, prin intermediul unui operator economic care deţine autorizaţie A.N.R.E pentru proiectarea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza unui contract de prestări servicii, următoarele documente:

a) releveul construcţiei pe care se trasează instalaţia de utilizare;

b) schema izometrică a instalaţiei de utilizare;

c)memoriul tehnic cu privire la respectarea condiţiilor tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiei de utilizare.

În situaţia în care clientul final nu deţine documentaţia tehnică, dacă operatorul de sistem sau operatorul economic autorizat A.N.R.E care a executat instalaţia de utilizare nu deţine documentaţia tehnică, iar tipul şi debitul nominal al aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi nu corespund cu cele din notificarea transmisă de furnizorul de gaze naturale, clientul final are obligaţia să întocmească, prin intermediul unui operator economic care deţine autorizaţie A.N.R.E pentru proiectarea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza unui contract de prestări servicii, documentaţia tehnică, în conformitate cu prevederile Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E nr. 5/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

În situaţia în care clientul final deţine documentaţia necesara, tipul şi debitul nominal al aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi corespund cu cele din notificarea transmisă de furnizorul de gaze naturale, dar nu corespund cu cele constatate la locul de consum, clientul final are obligaţia să procedeze în conformitate cu una dintre următoarele variante:

a) să întocmească, prin intermediul unui operator economic care deţine autorizaţie A.N.R.E pentru proiectarea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza unui contract de prestări servicii, documentaţia tehnică privind modificările survenite, în conformitate cu prevederile Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E nr. 5/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

b) să dezafecteze tronsonul/tronsoanele din instalaţia de utilizare executat/executate fără forme legale, prin intermediul unui operator economic, în baza unui contract de prestări servicii.

Clientul final are obligaţia să prezinte documente din care:

a) să rezulte că a fost efectuată curăţarea şi verificarea coşurilor şi canalelor de evacuare a gazelor de ardere de către operatori economici autorizaţi, cu maximum 6 luni înainte de data verificării sau reviziei tehnice a instalaţiei de utilizare;

b) să rezulte efectuarea în termen a verificării tehnice periodice a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi.

Reglementare contradictorie ce lasă loc la interpretări

Din menţiunile făcute mai sus se desprind două moduri în care legiuitorul a înţeles să formuleze o aceeaşi obligaţie impusă în sarcina clientului final, astfel: în Ordinul 5/2009 se face trimitere la “Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze” iar in Ordinul 179/2015 se face trimitere la “În situaţia în care, în urma verificării sau a reviziei tehnice a instalaţiei de utilizare, operatorul economic constată că nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei comune de utilizare, clientul final/clienţii finali are/au obligaţia să facă toate demersurile necesare pentru îndeplinirea acestor condiţii, inclusiv prin montarea de detectoare automate de gaze”

Folosirea termenului de “inclusiv” în noua reglementare, este nefericită şi duce la o interpretare în sensul că, operaţiunile pe care le realizează clientul final în vederea îndeplinirii condiţiilor tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei pot fi duse până la montarea unor astfel de detectoare.

Întrebarea care se pune, în aceste condiţii este: Cine decide dacă se ajunge la “inclusiv” montarea de detectoare?

Un posibil răspuns rezidă din obligaţiile operatorului acreditat A.N.R.E care realizează verificarea sau revizia şi care constatând că instalaţia nu corespunde, “POATE” merge până acolo încât să solicite “INCLUSIV” montarea de detectoare automate de gaze, pentru a acorda avizul necesar funcţionarii instalaţiei şi evident pentru a putea beneficia de furnizarea de gaze naturale.

Astfel de lacune pot naşte o dispută între consumatorul final care consideră că “inclusiv” montarea de detectoare este o operaţiune dusă la extreme, excesivă şi operatorul economic (prestatorul) care consideră că o astfel de măsură se impune (în condiţiile în care acesta şi nu altul realizează activitatea de montare a detectorului, ceea ce presupune cost cu aparatul şi manopera aferentă).

Ce ne facem în situaţia în care pentru aceeaşi lucrare, un prestator consideră că trebuie “inclusiv” montate detectoare de gaze, iar un altul consideră că alte operaţiuni sunt suficiente pentru ca instalaţia să fie exploatată în siguranţă.  

Impactul asupra asociaţiilor de proprietari şi asupra proprietarilor

Raportat strict la menţiunile de mai sus, prin coroborarea textelor de lege, se pot trage următoarele concluzii:

- în situaţia în care imobilul a suportat modificări faţă de proiectul iniţial – modificare fiind considerată şi montarea de geamuri tip termopan - este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi;

- în situaţia în care blocul a fost reabilitat, adică au fost montate geamuri de tip termopan, devine aplicabilă regula de mai sus;

- în situaţia în care asociaţia de proprietari nu deţine planul de alimentare/distribuţie, adică nu deţine documentaţia tehnică, are obligaţia să reconstituie, prin intermediul unui operator economic care deţine autorizaţie A.N.R.E, următoarele documente: releveul construcţiei pe care se trasează instalaţia de utilizare; schema izometrică a instalaţiei de utilizare; memoriul tehnic cu privire la respectarea condiţiilor tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiei de utilizare, acte care presupun un cost, ce va fi resimţit de fiecare proprietar din bloc.

În condiţiile în care marea majoritate a asociaţiilor de proprietari nu deţin documentaţia solicitată, se va ajunge în situaţia de a reconstitui acele documente cu costul aferent pentru că altfel asociaţia nu va putea obţine autorizaţia necesară pentru a putea beneficia de furnizarea gazelor naturale.

Importanţa şi marea noutate introdusă prin articolul 7 din Ordinul 197/2015

Acest articol priveşte şi se referă la asociaţiile de proprietari şi procedura de urmat în vederea realizării lucrărilor de verificare şi revizie pe de o parte iar pe de altă parte introduce un element de noutate cu privire la repartizarea costurilor aferente remedierii defectelor de pe părţile comune.

Astfel, în cadrul alineatului 10 al articolului 7 se prevede că cheltuielile aferente remedierii defectelor sunt suportate de către toţi clienţii finali deserviţi de instalaţia comună de utilizare”. Prin urmare, acest alineat nu face decât să întărească dispoziţiile din Normele 1588/2007 de aplicare a Legii 230/2007, care la articolul 32 alineatul 3 arată că “niciun proprietar de apartament sau de spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă nu va fi exceptat de la obligaţia de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunţării la folosirea unei părţi din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spaţiului cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă ori în alte situaţii.”

Prin urmare, concluzia care se trage este aceea că, în situaţia în care asociaţia de proprietari suportă un cost cu remedierea unor defecţiuni la instalaţia comună de alimentare cu gaze naturale, acesta (costul) va fi recuperat în listele de întreţinere de la toţi proprietarii, proporţional cu cota indiviză deţinută, costul fiind repartizat şi celor care au montate centrale de apartament.

În situaţia în care o instalaţie de utilizare deserveşte mai mulţi clienţi finali, aceştia pot hotărî să efectueze, la aceeaşi dată, verificarea sau revizia tehnică a instalaţiei comune de utilizare în condiţiile stabilite de comun acord.

De menţionat şi de reţinut faptul că, data nu poate depăşi prima dată scadentă a verificării sau a reviziei tehnice periodice a instalaţiei de utilizare, notificată unuia dintre clienţii finali deserviţi de către instalaţia comună de utilizare.

Verificarea sau revizia tehnică a instalaţiei comune de utilizare a gazelor naturale, se realizează în baza documentaţiei tehnice care cuprinde în întregime instalaţia comună de utilizare. În cazul în care nu se regăseşte documentaţia tehnică, aceasta se poate reconstitui conform prevederilor articolului 6 din Ordin.

Răspunderea organelor de conducere

Cele menţionate în prezentul material trebuie tratate cu mare atenţie şi cu simţ de răspundere de către organele de conducere ale asociaţiilor de proprietari (preşedinte şi membrii comitetului executiv) în condiţiile în care este evident că aceste instalaţii trebuie să se prezinte într-o perfectă stare de funcţionare însă presupune şi un cost atât cu privire la activitatea de verificare cât şi cu privire la activitatea de refacere (dacă nu există) a documentaţiei tehnice.

În fuga după costuri mici şi diminuarea cheltuielilor, de multe ori preşedintele şi comitetul iau decizii fără să aibă în vedere răspunderea pe care o poartă, răspundere care poate fi atât civilă cât şi de natură penală. Preşedintele este persoana care angajează asociaţia în relaţiile cu terţii, deci este persoana care negociază, alege, semnează şi recepţionează lucrarea. Într-un astfel de caz ca şi cel detaliat în materialul de faţă, preşedintele ar trebui să pună în discuţia comitetului luarea unei decizii şi discutarea ofertelor, raportat concret la situaţia blocului, CONVOCÂND MAI APOI ADUNAREA GENERALĂ în vederea supunerii la vot a direcţiilor de urmat în vederea realizării lucrărilor astfel încât siguranţa tuturor să fie prioritară.

În cazul în care preşedintele decide de unul singur, îşi asumă o mare responsabilitate. Astfel, la nivelul asociaţiei este imperios necesar să existe o reală şi serioasă selecţie de oferte. Legea 230/2007 face trimitere la solidaritatea răspunderii şi priveşte comitetul adică ŞI preşedintele, administratorul şi cenzorul asociaţiei.

Elocventa este retinerea unei instante de judecata (Tribunalul Bucuresti) care arata ca:

„Tribunalul retine ca pozitia intimatei parate (Asociatia de Proprietari) este in acord cu ratiunea reglementarii, Asociatia de Proprietari, prin Presedinte in calitate de reprezentant al proprietarilor unui condominium neputand sa actioneze discretionar in dezacord cu interesele locatarilor din imobil, ci numai conform intereselor acestora”.

Răspunderea administratorului

În condiţiile în care Legea 230/2007 prevede că administratorul are obligaţia de a prezenta oferte în vederea realizării intervenţiilor în imobil, acesta poate fi parte în procedura de realizare a verificărilor şi reviziilor analizate de prezentul material şi deci are o responsabilitate. De foarte multe ori, atât preşedintele cât şi administratorul au acea atitudine de indiferenţă sau de eliminare a unor posibile riscuri şi corelativ răspunderi faţă de deciziile luate, fapt dovedit a fi eronat în situaţia în care se întâmplă ceva.

Sunt mult prea multe asociaţii în care administratorul ia deciziile într-un mod unilateral, fapt care într-o astfel de situaţie îi atrage răspunderea directă şi proprie pentru angajarea unor lucrări în numele şi pe seama asociaţiei. Nu mai pomenim că a dispus pe banii proprietarilor, fără transparenţă şi fără o reală negociere.

Prin urmare aceste persoane (administratori) care decid în numele asociaţiei vor şi răspunde personal (sau în solidar, funcţie de situaţie) de posibilele prejudicii cauzate.

Răspunderea operatorului

Aici aspectele sunt ceva mai complicate, deoarece operatorul economic/prestatorul are tot interesul în a realiza operaţiunea cea mai costisitoare, deci cea care presupune o manoperă mai mare rezultatul fiind un profit mai mare, având ca şi argument siguranţa instalaţiei şi răspunderea pe care o poartă faţă de operaţiunea efectuată.

În condiţiile în care legislaţia aşa cum aceasta a fost menţionată în prezentul material, lasă loc de interpretări şi decizia finală aparţine acestui operator, înclinăm în a crede că decizia operatorului va fi în sensul montării “inclusiv” de detectoare de gaze. Aceste detectoare presupun un cost şi o manoperă, prevederea legală fiind acoperitoare iar avizarea stă în “pixul” operatorului.

Pe de altă parte, în situaţia în care lucrarea este efectuată de către operator fără simţ de răspundere doar pentru a mai încasa o sumă de bani, acesta îşi asumă un mare risc prin posibilitatea producerii unei tragedii, riscând să-şi piardă şi acreditarea. Prin urmare, aceşti operatori autorizaţi trebuie să aibă o judecată echilibrată, funcţie de fiecare caz în parte şi să nu fie mânaţi de dorinţa de a realiza un profit cât mai mare.      

Răspunderea proprietarului

În situaţia în care imobilul (blocul) este supus activităţii de verificare şi/sau revizie a instalaţiei de alimentare şi distribuţie cu gaze naturale, proprietarii trebuie să înţeleagă că accesul în apartamentul acestora este obligatoriu.

Orice fel de atitudine de obstrucţinare a accesului pe de o parte pune în pericol acel proprietar dar şi vecinii iar pe de altă parte atrage răspunderea directa şi personală a acestuia dacă un eveniment nefericit are loc iar cauza a fost determinată ca fiind instalaţia din respectivul apartament.

Operatorul va realiza în baza contractului reveniri succesive în cadrul blocului în vederea realizării activităţilor de verificare, însă în situaţia în care nu se permite accesul într-un apartament, se încheie un proces verbal în care se menţionează acest aspect, moment de la care răspunderea privind instalaţia din acel apartament se transmite către proprietar, operatorul fiind descărcat de responsabilitate.

Şi aici proprietarii trebuie să cântărească foarte bine ce aleg şi cum aleg în cadrul adunărilor generale, astfel încât această problemă a verificării şi reviziei să nu fie redusă la costul operaţiunii ci privită în ansamblul său.