CA interimar, numit de o lună, urmând ca să fie recrutat “managementul privat” conform legii, cu firme de recrutare independente, ca să fie ales un CA definitiv, pe patru ani.

În mod natural, CA-ul interimar primeşte sarcina să recruteze noul CA. Să facă licitaţie pentru alegerea firmei de recrutare, să decidă criteriile de selecţie, să intervieveze candidaţii, să decidă câştigătorii.

Sigur, toţi membrii CA-ului interimar, fără excepţie, au candidat pentru noul CA. Criteriile de selecţie au fost simple: obligatoriu să mai fi făcut parte dintr-un CA, chiar dacă interimar, minimum o lună şi jumătate (sic! cel puţin 45 de zile!) în companii cu exact acelaşi obiect de activitate, cu cel puţin atâtea mii de angajaţi şi cu o cifră de afaceri mai mare de. Doar dacă Dacia şi-ar fi suplimentat obiectul de activitate pe o perioadă de 45 de zile şi ai fi fost în CA-ul lor, te-ai fi calificat.

Aşadar, problema criteriilor de admisibilitate fiind rezolvată, s-a trecut la intervievarea celor şapte candidaţi rămaşi în cursă. S-a format un comitet de selecţie format din cei şapte membri ai CA-ului interimar. Au pus o masă lungă de consiliu, şapte scaune. Secretarele au adus pixuri şi hârtie, cafea, fursecuri. În faţă, un scăunel cu o măsuţă mică. Într-un colţ Lenuţa făcea procesul verbal al şedinţei.

S-a făcut linişte. Începem? Da, hai să începem! O luăm de la stânga la dreapta, începi tu primul? Da, hai să-i dăm drumul!

Şi se ridică primul din stânga, iese pe uşă, după care intră şi se aşază pe scăunel, cu nişte hârtii în faţă. O voce groasă şi severă dinspre masa lungă: Numele dumneavoastră? Cutare. Aşa, comisia a luat act de candidatura dumneavoastră şi a constatat că îndeplineşte toate criteriile. Lenuţo, notezi tot, da? … zice vocea, îndreptându-se către colţ. Aşaaa, să mergem mai departe. Ce şcoală aţi făcut? Aţi mai lucrat în domeniu? … … Mai are cineva din comisie întrebări? Vocea groasă se uită în stânga, se uită în dreapta şi constată că nu mai erau întrebări. Dumneavoastră aveţi întrebări? Nu, nu am. Lenuţo, notează că nimeni nu mai are întrebări şi ceva de adăugat! Vă mulţumim! Mulţumesc şi eu!

Omul de pe scăunel îşi strânge hârtiile de pe masă mică, zâmbeşte şi iese pe uşă. Apoi intră şi se aşază la masa lungă, pe primul scaun din stânga. Cel de pe al doilea scaun din stânga se ridică, iese pe uşă, după care intră şi se aşază pe scăunel şi îşi pune hârtiile pe măsuţă. O voce groasă şi severă dinspre masa lungă: Numele dumneavoastră? Aşa, comisia a luat act de candidatura dumneavoastră şi a constatat că îndeplineşte toate criteriile. Lenuţo, notezi tot, da? … zice vocea, îndreptându-se către colţ. Aşaaa, să mergem mai departe. Ce şcoală aţi făcut? Aţi mai lucrat în domeniu? … … Mai are cineva din comisie întrebări? Vocea groasă se uită în stânga, se uită în dreapta şi constată că nu mai erau întrebări. Dumneavoastră aveţi întrebări? Nu, nu am. Lenuţo, notează că nimeni nu mai are întrebări şi ceva de adăugat! Vă mulţumim! Mulţumesc şi eu!

Şi tot aşa, de încă cinci ori. Cel mai interesant mi s-a părut că ieşeau pe uşă şi apoi intrau imediat la loc, deşi puteau să se scoale de pe scaunul de la masa lungă şi să se aşeze direct pe scăunelul de la masa mică. Dar nu, ieşeau afară pe uşă şi apoi intrau la loc! Probabil că Lenuţa trebuia să fie foarte riguroasă în redactarea procesului verbal: “Candidatul a intrat pe uşă, a închis-o, s-a aşezat, a scos dosarul şi l-a pus pe măsuţă!…”

După o dezbatere de cinci minute, toţi cei şapte candidaţi au fost declaraţi admişi, urmând să semneze contractele de mandat şi sa-şi preia rolurile definitive în CA în zilele următoare.