Ce riscuri planează asupra României: dezechilibrele macroeconomice şi cadrul legislativ incert şi impredictibil

Tensionarea echilibrelor macroeconomice interne, cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar şi deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente sunt cele mai mari riscuri care planează asupra stabilităţii financiare a României.

Concluziile au fost trase de Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice, reunite sub umbrela Comitetului Naţional de Supraveghere Macroprudenţială (CNSM).

Primele trei riscuri identificate de aceste instituţii sunt evaluate ca riscuri sistemice ridicate, primele două fiind cu perspectivă de creştere, iar cel de-al treilea fiind constant. Următoarele riscuri identificate sunt structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a celui bugetar şi riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental. Cele două riscuri din urmă sunt estimate la o intensitate moderată, respectiv redusă.

„După înregistrarea uneia dintre cele mai ridicate rate de creştere economică în 2017 (7 la sută), probabilitatea unei majorări a gradului de supraîncălzire a economiei româneşti s-a diminuat pe parcursul anului 2018, dar riscul privind tensionarea echilibrelor macroeconomice a continuat să se manifeste. Creşterea economică a fost de 4,1 la sută în anul 2018, dar a rămas mai ridicată comparativ cu media Uniunii Europene şi a zonei euro (+2, respectiv +1,9 la sută). În schimb, prognozele de creştere pentru 2019 şi, respectiv, 2020 au fost revizuite în scădere”, arată CNSM.

Potrivit instituţiei, structura creşterii economice rămâne însă suboptimală. Contribuţia principală, deşi în scădere, este asigurată de consum (+3,9 la sută), urmată de variaţia stocurilor, în timp ce rolul investiţiilor a redevenit negativ comparativ cu 2017. „În acest context, este necesară o evoluţie mai echilibrată a creşterii economice pe principalele componente, alături de politici care să conducă la o creştere sutenabilă a PIB potenţial şi la o utilizare îmbunătăţită a factorilor de producţie”, recomandă CNSM.

Instituţia susţine că evoluţiile de pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit în cursul anului 2018, dar se menţin vulnerabilităţi structurale precum inegalităţile dintre regiuni, fenomenul emigraţiei sau abandonul şcolar. Rata şomajului a scăzut, atingând minimul ultimilor 10 ani în luna martie 2019 (3,8 la sută, date ajustate sezonier), iar gradul de ocupare (pentru persoane cu vârste între 20 şi 64 de ani) a ajuns la 69,9 la sută în anul 2018 (de la 68,8 la sută în 2017). Totodată, evoluţii pozitive s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte productivitatea orară a muncii, în creştere cu 3,8 la sută faţă de anul 2017, poziţionând România pe locul doi ca evoluţie în Uniunea Europeană (după Polonia) şi semnificativ peste media europeană (+0,7 la sută).

„O vulnerabilitate structurală importantă pentru piaţa muncii vizează problema demografică, fiind generată atât de declinul natural al populaţiei, cât şi de fenomenul emigraţiei. În anul 2017, sporul natural al populaţiei a fost de -3,1 la sută, iar populaţia îmbătrânită (peste 65 de ani) reprezenta 30 la sută din totalul populaţiei României. În plus, rata emigraţiei raportată la total populaţie şi la forţa de muncă a României a consemnat creşteri importante în 2017, atingând nivelul de 14 la sută, respectiv 37 la sută. Totodată, potrivit unui studiu Eurostat20, România a avut cel mai ridicat nivel de emigraţie din UE în rândul persoanelor cu vârste între 20 şi 64 de ani, care trăiesc în state ale spaţiului comunitar (19,7 la sută în anul 2017), în creştere cu 12,3 puncte procentuale faţă de 2007. Deşi la nivel agregat indicele compozit de incluziune socială21 a înregistrat o îmbunătăţire importantă în anul 2017, acesta indică faptul că disparităţile regionale se menţin în continuare ridicate”, mai arată CNSM.

Îngrijorătoare este evoluţia deficitelor gemene (deficitul fiscal şi cel de cont curent), cu un posibil impact negativ asupra stabilităţii financiare pe termen mediu, subliniază instituţia. Dinamica anuală a deficitului de cont curent în PIB s-a deteriorat în anul 2018. Comparativ cu ţările din regiune, România prezintă cea mai ridicată valoare a deficitului de cont curent raportat la PIB (4,5 la sută în luna decembrie 2018), fapt ce poate semnala pierderi de competitivitate externă a economiei româneşti. În ceea ce priveşte deficitul structural, acesta a depăşit în mod semnificativ ţinta asumată pe termen mediu22 (de 1 la sută), fiind de 3,3 la sută din PIB în anul 2018 şi este previzionat de Comisia Europeană la 4,8 la sută pentru 2020, în creştere faţă de 3,6 la sută pentru 2019, pe fondul majorării cheltuielilor sociale. La aceste evoluţii se adaugă şi riscul asociat structurii şi costului finanţării deficitului de cont curent şi a celui bugetar. În cazul deficitului de cont curent, se remarcă o scădere a gradului de acoperire a deficitului cu fluxuri stabile şi care nu contribuie la creşterea datoriei externe (de tipul investiţiilor directe şi al fondurilor europene de natura transferurilor de capital).

Riscul asociat evoluţiei pieţei imobiliare este în scădere, pe fondul temperării evoluţiei preţurilor rezidenţiale în cursul anului 2018, ca urmare a reducerii cererii, dar şi a activităţii sectoarelor construcţii şi imobiliar.