2011, anul în care euro şi-a văzut colapsul cu ochii

Pentru prima dată de la înfiinţarea uniunii monetare, zona euro şi moneda unică au fost în mare pericol în 2011. Summituri peste summituri, strategii, pacte de stabilitate şi sute de miliarde de euro „aruncate“ spre criză nu au reuşit să evite ca 2011 să rămână în istorie ca anul în care zona euro şi-a văzut destrămarea cu ochii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Scenariul este atât de real încât marile grupuri bancare, operatorii turistici şi firmele de consultanţă financiară au început deja să-şi ia măsuri de precauţie. Touroperatorul german TUI poartă negocieri cu hotelierii greci pentru a găsi soluţii de plată în cazul renunţării la euro. Nomura, cel mai mare grup financiar din Japonia, a analizat modalităţile în care statele din uniunea monetară şi-ar achita datoriile în cazul revenirii la monedele naţionale. Marile bănci germane analizează impactul pe care l-ar avea întoarcerea la marcă asupra celei mai mari şi mai performante economii din Uniunea Europeană.

Cum s-a ajuns aici?

Anul acesta, cel mai ambiţios proiect al UE a devenit epicentrul crizei la nivel mondial. Liderii europeni au demonstrat în 2011, mai presus decât orice altceva, că nu sunt dispuşi să ia o decizie înainte ca situaţia să devină cu adevărat critică. Cinci summituri „cruciale" şi cel puţin tot atâtea strategii de stabilizare a economiei europene au ţinut primele pagini ale presei internaţionale în 2011.

Grecii s-au ciocnit în mai multe rânduri cu autorităţile



Însă lista realizărilor se opreşte aici. Nu de puţine ori, întâlnirile de urgenţă erau sintetizate apoi prin mesaje ambigue precum „Trebuie să facem ceva" sau „Avem o strategie suficient de puternică", însă totul rămânea doar la nivel declarativ. Escaladarea crizei datoriilor de stat nu a ţinut cont de „zidurile" de protecţie ridicate de Bruxelles din fonduri şi împrumuturi de urgenţă.

La fix un an de când era „salvată" de urgenţă cu un împrumut de 110 miliarde de euro de la UE şi FMI, Grecia cere iar ajutor pentru evitarea intrării în incapacitate de plată. Liderii europeni, care în urmă cu un an se felicitau pentru maniera în care au evitat extinderea crizei, recunoşteau acum că se aştepteau la acest rezultat. Vara a început sub zodia agenţiilor de evaluare financiară, iar fiecare revizuire de rating, fie el suveran sau acordat grupurilor bancare, avea abilitatea de a trimite instant bursele pe roşu. Niciuna dintre strategiile prezentate nu a fost suficient de puternică, iar liderii europeni au zugrăvit mai degrabă imaginea unei Europe dezbinate, fără o voce puternică, în care  înţelegerile de culise şi dependenţa uriaşă de sectorul bancar sunt literă de lege. Întâlnirile de urgenţă convocate haotic n-au făcut altceva decât să alimenteze temerile.

O nouă faţă a crizei

Una dintre acestea a fost cea de la sfârşitul lunii octombrie, dintre Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy. Doar o jumătate de oră a putut petrece Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, la maternitate, alături de soţia sa, Carla Bruni, şi fetiţa lor nou-născută. Imediat după aceea, liderul de la Paris s-a urcat într-un avion cu destinaţia Frankfurt, unde a fost convocat la o întâlnire de urgenţă cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei.

Tot 2011 a marcat şi anul renunţării la suveranitate, pe mai multe planuri. În primul rând, intervenţia Fondului Monetar Internaţional şi a oficialilor americani în negocierile europenilor a fost una fără precedent. Iar solicitările umile ale europenilor către puternica Asia nu pot fi uitate. Giulio Tremonti, fostul ministru italian de Finanţe, a oferit cel mai bun exemplu: după ce a scris o carte în care ameninţa asupra pericolului reprezentat de creşterea influenţei Chinei în Europa, acesta a rugat Beijingul să împrumute supraîndatoratul stat european. Totodată, ultimul summit UE este bazat pe acordarea unor puteri mai mari Bruxelles-ului în ceea ce priveşte disciplina fiscală.

Click pe foto pentru a vedea cronologia unui dezastru


Jumătate de pas cu jumătate de pas

Anul se sfârşeşte în conformitate cu metodologia „omologată" de liderii europeni, numită de presă „strategia jumătate de pas cu jumătate de pas". Mai multe state se arată deja reticente să respecte angajamentele pe care şi le-au luat la summitul de la 9 decembrie. Două dintre cele trei mari agenţii de evaluare financiară au anunţat că vor începe anul cu revizuiri de ratinguri pentru statele europene. Deocamdată, criza a intrat în vacanţă de Sărbători: nicio decizie nu se va lua înainte de ianuarie, spun oficialii europeni.

5 summituri „cruciale" pentru stabilizarea economiei europene au avut loc în 2011, la nivelul blocului comunitar.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările