Recompartimentarea casei, ieftină dar anevoiasă

Recompartimentarea casei, ieftină dar anevoiasă

Pentru a avea un număr mai mare de camere nu este necesară schimbarea locuinţei. O variantă mai ieftină este recompartimentarea. Dezavantajul însă este faptul că obţinerea autorizaţiilor durează destul de mult.

Expertiza tehnică, cea mai importantă

Primul pas în recompartimentarea unui spaţiu, indiferent că este vorba despre un apartament cu câteva camere, o garsonieră sau o locuinţă de tip vilă, este modificarea poziţiei sau dimensiunilor unor pereţi, respectiv demolarea sau  adăugarea unora noi. Obţinerea unei autorizaţii de construire este în general simplă, dacă facem abstracţie de timpul necesar fiecărui pas în acest proces. Mai întâi trebuie contactat un specialist, în acest caz un arhitect autorizat.

Primul pas va fi obţinerea unui certificat de urbanism, în care descriem ce modificări avem de gând să facem. În baza acestuia, se va realiza o expertiză tehnică, care va confirma faptul că modificările nu afectează clădirea din punct de vedere structural. Această expertiză, împreună cu celelate avize solicitate de certificatul de urbanism (avizul proiectantului inţial al clădirii, avizul de la Inspecţia de Stat în Constructii sau aviz de la salubritate), împreună cu proiectul de autorizare care conţine toate modificările, desenate şi ştampilate de către un architect autorizat, se depun la primăria sectorului în care este localizată clădirea. Astfel, se obţine autorizaţia de construire.

Extrem de importantă este însă şi abordarea din punct de vedere structural, pentru că în cazul unui apartament aflat într-o clădire veche, modificările pot afecta siguranţa întregii clădiri. Din punct de vedere al spaţiului pe care vrem să-l obţinem, în principiu recurgem la varianta recompartimentării pentru a ajunge la o mai bună împărţire a spaţiului, atât din punct de vedere al utilizării funcţionale cât şi din punct de vedere al dimensiunii şi numărului de camere.

Ina Cocioba,arhitect City Project

Gips-cartonul, recomandat

În cazul în care se doreşte compartimentarea unui spaţiu existent în vederea obţinerii a două sau mai multe camere trebuie ţinut cont de mai multe aspecte. Suprafaţa camerei rezultate va trebui să fie de minimum 20 de metri pătraţi, se va avea în vedere existenţa suprafeţelor vitrate (ferestre) atât pentru camera nouă cât şi pentru camera veche.  Se va lua în considerare posibilitatea folosirii elementelor de încălzire existente sau, după caz, amplasarea suplimentară de calorifere. În orice caz, instalaţia electrică va trebui modificată şi adaptată noilor cerinţe.

Ca recomandare generală, pentru a fi cât mai uşor, rapid şi ieftin de executat se va folosi gips-cartonul pe structură metalică de 75 sau 100 de milimetri, cu fonoizolaţie de spumă poliuretanică sau vată minerală. Poziţia pereţilor noi se va stabili împreună cu un arhitect astfel încât accesul în cameră, fluxul de circulaţie şi funcţionalităţile uşilor apartamentului să nu fie modificate foarte mult faţă de soluţia iniţială. Se va ţine cont şi de preţuri. Gips-cartonul pe structură metalică ajunge la 18-22 de euro pe metru pătrat  de material şi aproximativ 8-10 euro pe metru pătrat costă manopera.

De asemenea, se va avea în vedere şi montajul caloriferelor suplimentare. Pentru celelalte materiale, precum vopseaua lavabilă sau caloriferele, preţurile acestea variază în funcţie de calitatea dorită. Ca ultimă recomandare, se va acorda o atenţie deosebită la montajul pereţilor pentru a nu afecta instalaţiile existente precum încălzire prin pardoseală sau circuite electrice din pereţi.

Razvan Niculescu-Aron,  administrator Solaron

Identificare corectă a spaţiului

Există foarte puţine locuinţe, raportate la numărul total, care pot fi recompartimentate cu scopul de a mări numărul camerelor. De obicei, apartamentele cu suprafeţe generoase sunt pretabile unei astfel de operaţii cu foarte multe condiţionări de circulaţii, lumină naturală şi instalaţii. Cumpărătorii doresc o locuinţă funcţională care să le satisfacă nevoile minime. Pentru casele noi, diferenţa de preţ nu este foarte mare.

Există foarte multe restricţii şi este destul de greu de recompartimentat o locuinţă chiar şi pentru imobilele aflate în construcţie. De obicei, dezvoltatorii evită astfel de situaţii pentru a nu se angrena în discuţii care pot întârzia lucrarea în ansamblul ei. Pentru imobilele deja construite, posibilităţile de recompartimentare sunt limitate de suprafaţă, lumină, instalaţii, pereţi care reprezintă o parte importantă din structura de rezistenţă a imobilului, dar şi de autorizarea modificărilor propuse.

În general, acest proces este unul costisitor pentru dezvoltator, anevoios şi riscant. Sunt imobile, în a căror structură de compartimentare este integrată structura de rezistenţă, care fac aproape imposibilă modificarea distribuţiei suprafeţei prin mărirea numărului de camere. Recomandăm celor care îşi caută o locuinţă să identifice corect nevoia de spaţiu, privind şi in viitor. Achiziţia casei trebuie făcută în baza unei analize comparative riguroase între opţiunile similare disponibile în piaţă, selectate în funcţie de nevoile şi dorinţele personale.

Cei care au deja o locuinţă care nu mai răspunde nevoilor lor, se află într-o situaţie ceva mai complicată. Este obligatoriu să apeleze la un arhitect care să găsească posibilităţile pentru recompartimentare, dacă acestea există.

Viorel Croitoru,managing partner Real Time