O afacere românească în Alpii elveţieni

În inima Alpilor, Aneta Keller-Voicescu şi soţul său conduc o fermă „bio“ şi organizează petreceri româneşti pentru bancherii din Zürich. O româncă şi un elveţian şi-au construit o afacere de succes în domeniul agriculturii ecologice.

Treisprezece clopote de diferite mărimi atârnă în sala de festivităţi a Anetei Keller-Voicescu, aliniate precum puştile într-un rastel. În iernile aspre din Alpi, acestea se prind, pentru siguranţă, de gâtul bovinelor de la ferma sa din Maurer, un orăşel de lângă Zürich.

Sunt treisprezece din întâmplare, nu din superstiţie, pentru că Aneta nu crede în superstiţii: „Lucrez cu natura, care te învaţă că viaţa are un curs firesc, în care nu este loc de superstiţii". Firesc.

La fel ca şi trecerea Anetei, în urmă cu 12 ani, de la trupa de varieté a Teatrului de Revistă Constantin Tănase la... agricultura „bio" şi la petrecerile româneşti organizate pentru oamenii de afaceri şi bancherii elveţieni. Sala în care atârnă cele treisprezece clopote a fost cândva un şopron construit de soţul său, Albi, pentru a-şi adăposti tractoarele şi utilajele agricole.

DISTRACŢIE ROMÂNEASCĂ

Urmele de ulei şi vopsea încă se mai disting pe cimentul podelei. Asta nu l-a deranjat câtuşi de puţin pe doctorul din Zürich care, cu doar o seară în urmă, şi-a adunat prietenii pentru a aniversa împlinirea vârstei de 50 de ani în „şopronul" Anetei. S-a distrat de minune, cu muzică de petrecere, fripturi din carne de vită „bio" şi ţuică aromată. B

Businessul cu petreceri, nunţi şi aniversări merge din plin. Chiar dacă elveţienii par „nişte mici roboţei", cum spune Aneta, şi ei simt nevoia să se destindă, ba chiar să se dezlănţuie prin dans, mâncare şi voie bună.

Distracţia pe care Aneta şi Albi o „livrează" în fiecare seară de sâmbătă le aduce în cont aproape 8.000 de euro pe lună şi le completează veniturile obţinute din agricultură. „Este greu să trăieşti dintr-o singură activitate, trebuie să ştii să faci de toate", explică Aneta. Pe lângă fermă şi petreceri, soţul său, Albi, mai câştigă bani din întreţinerea terenurilor de golf şi din serviciile de instructor de vânătoare.

În cea mai mare parte a timpului, însă, cei doi sunt fermieri bio, certificaţi de statul elveţian. „Românca şi elveţianul", cum sunt cunoscuţi în comunitatea din Maurer, deţin 18 hectare de pământ - şi încă patru în arendă - pe care cresc nu mai puţin de 50 de vite „bio". Dacă un kilogram de carne de vită costă, în Zürich, circa 60 de euro, un kilogram de vită „bio" poate ajunge şi la o sută de euro.

Elveţienii sunt adepţii sintagmei „puţin, dar bun". Până la kilogramul de o sută de euro se întinde, însă, un drum lung şi anevoios. Viţelul se cumpără cu 2.000 de euro, se creşte un an şi jumătate, după care se vinde cu 5.000-6.000 de euro.

AGRICULTURĂ elveţiană

În acel an şi jumătate, fiecare din cele 50 de bovine necesită o grijă la fel de atentă precum cea acordată unui copil. Este o grijă care nu cunoaşte noţiuni precum „concediu" sau „zi liberă". „La ora opt dimineaţa, ai deja patru ore de muncă la activ", povesteşte Aneta.
Pentru fermierii din Alpi, agricultura nu este doar un business, ci un mod de viaţă.

Chiar dacă ai avea suficienţi bani în cont pentru a-ţi construi cea mai modernă fermă, n-ai putea să cumperi nicio palmă de pământ fără patalamaua de agronom. „Aici nu poţi să spui «Eu vreau să mă fac ţăran pentru că m-a învăţat mama cum se pune ceapa»", explică românca plină de umor.

SUBVENŢII DE LA STAT

Statul elveţian subvenţionează fermierii în funcţie de tipul de agricultură pe care îl practică, iar cea mai consistentă sumă se îndreaptă către ţăranii ,,bio": 900 de euro pe hectar, anual. Fiecare euro este însoţit, însă, de obligaţii stricte.

'La fermă, la ora opt dimineaţa ai deja patru ore de muncă la activ.'
Aneta Keller-Voicescu
proprietară de fermă „bio"