Modificările aduse legii insolvenţei. Lista principalelor nereguli semnalate de practicienii în insolvenţă

Un proiect de modificare a Legii Insolvenţei, lansat de Ministerul Finanţelor Publice, ridică semne de întrebare în legătură cu scopul acestor modificări, maniera în care ele au fost concepute şi implementate, precum şi măsura în care sunt sustenabile constituţional, juridic şi economic măsurile avute în vedere.

Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), structura care la nivel naţional reprezintă şi reglementează profesia de practician în insolvenţă, a analizat modificările incluse în proiectul de Ordonanţă de Urgenţă. 

Înainte de expunerea principalelor concluzii ale analizei, trebuie avut în vedere următorul aspect: în elaborarea acestui set de propuneri, iniţiatorul proiectului de ordonanţă nu a consultat asociaţiile profesionale relevante, inclusiv UNPIR. Această consultare este obligatorie, conform Legii Nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, articolul 7, aliniatele (2) şi (3). 

Astfel, potrivit analizei specialiştilor UNPIR, proiectul Ordonanţei de Urgenţă încalcă prevederile constituţionale (existenţa unei situaţii extraordinare, motivată în cuprinsul ordonanţei), nu are în vedere principiile de tratament egalitar al creditorilor în procedura insolvenţei, încalcă prevederile Directivei europene privind acordarea celei de a doua şanse şi nu are atributul clarităţii actului normativ, necesară supremaţiei legilor în România. 

În plus, proiectul face imposibilă verificarea unui posibil conflict de interese, creează posibilitatea unei stări de insolvenţă continuă cu acumulare constantă de datorii, sancţionează practicianul în insolvenţă pentru fapte ce nu-i pot fi imputate şi omite să menţioneze de unde ar fi remunerat evaluatorul la care ar putea apela organul fiscal. 

Principalele concluzii ale analizei UNPIR

1. Proiectul de Ordonanţă de urgenţă încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României, istoria dovedind că o altă încercare de schimbare a legii insolvenţei prin OUG nr. 91/2013 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 447 din 29 octombrie 2013, întrucât încalcă prevederile constituţionale.

În considerentele deciziei, Curtea Constituţională arată la pct. IV că, în materia adoptării ordonanţelor de urgenţă, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, precum şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei, cerinte care nu sunt indeplinite in propunerea de ordonata de urgenta. 

2. Proiectul nu are în vedere şi principiile UNCITRAL, care stabilesc un tratament  egalitar concursual  si unitar în cadrul procedurii insolvenţei, pararelismul procedurii executarii individuale in dispretul procedurii egalitare si concursuale se adanceste. Toti creditorii trebuie sa aiba aceleasi drepturi in cadrul procedurii, cu posibila interventie a legiuitorului in ordinea distribuirii si doar atat. Ori, din conţinutul proiectului se constată un tratament preferenţial al creditorului bugetar, în defavoarea celorlalţi creditori participanţi la procedură. Astfel, se încalcă principiul concursualităţii si unitatii procedurilor de insolvenţă. Prin noul proiect, creditorul bugetar este favorizat, are alte drepturi decat orice alt participant la procedura.

3. Se încalcă Directiva europeană privind acordarea celei de a doua şanse, care  prevede posibilitatea unui debitor de a se reorganiza, dar şi un tratament nediscriminatoriu  al tuturor creditorilor, toţi având aceleaşi drepturi în cadrul procedurii. La nivel european creditorul bugetar este tratat obisnuit nefiind o clasa aparte de creditori.. 

Toate amendamentele sunt făcute  exclusiv în favoarea creditorului fiscal, situaţie ce poate sa fie si este şi neconstituţională raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, cerintele privind legalitatea planului cu privire la creantele incalca prevederile echilibrului pe care trebuie sa il aiba legiuitorul cand reglementeaza. Daca doresc sa instituie proceduri interne cu privire la modalitatea in care vor vota in adunarile creditorilor o vor putea face, interventia in lege in stabilirea a ce este legal sau nu creaza discriminare intre participanti.

4. Ordonanţa nu are atributul clarităţii si calitatii actului normativ cerută de art. 1 din Constituţie, întrucât  cu titlul de exemplu prin amendarea valorii prag ( cea de la care se poate deschide procedura insolventei) a datoriei fiscale la 50% din masa credală se modifică indirect definirea infracţiunii de bancrută. Dovada este, de asemenea, faptul că sancţiunea nedepunerii anumitor acte este nedeschiderea procedurii, deşi conform dispoziţiilor art. 240 din Codul Penal, constituie infracţiune de bancrută simplă neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, situaţie care nu atinge scopul dorit, adică asanarea mediului economic.

5. Cu privire la amendamentul legat de incompatibilitatea practicianului în insolvenţă, în 30 de zile nici nu se întocmeşte tabelul creditorilor, astfel că nu există posibilitatea de a se verifica existenta unui posibil conflict de interese. Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta chiar daca nu exista vatamare desi la conflictul de interese regula trebuie sa fie ca la mandatul dublu, sa vatame si sa poata exista acord daca si creditorii considera ca le profita actul . 

6. Condiţionarea posibilităţii intrării în insolvenţă de existenţa unui cuantum al creanţelor bugetare mai mic de 50% este discriminatorie.  Se poate crea o stare de insolvenţă continuă, debitorul acumulând constant datorii şi să nu aibă obligaţia de a-şi declara insolvenţa. Creează un tratament discriminatoriu în favoarea creanţelor bugetare, obstructioneaza procedurile colective in detrimentul procedurii executionale fiscale care nu pemite reorganizarea si salvarea locurilor de munca, mentinerea unui mediu concurential.  

7. Instituie posibilitatea sancţionării practicianului în insolvenţă pentru neîndeplinirea  unei obligaţii a debitoarei incalca principiul raspunderii personale  – în contextul în care acesteia nu-i este ridicat dreptul de administrare- pentru fapte care nu pot fi imputate practicianului, ci doar subiectului de drept care avea această obligaţie.

8. Instituie posibilitatea organului fiscal de a apela la serviciile unui evaluator, fără a prevedea şi sursa din care va fi dispusă remunerarea acestuia. Nu se poate cerinţă fără onorariu.

UNPIR are 35 filiale la nivel naţional şi aproximativ 3.000 de membri, organizaţi în 1.500 cabinete individuale şi 730 de societăţi.