La "Restauration Roumaine" sau înapoi la capitalismul tradiţional

Un restaurant cu specific românesc din Bruxelles serveşte o mostră de spirit antreprenorial Puţini români din cei plecaţi la muncă în Europa au descoperit avantajele afacerilor "la

Un restaurant cu specific românesc din Bruxelles serveşte o mostră de spirit antreprenorial

Puţini români din cei plecaţi la muncă în Europa au descoperit avantajele afacerilor "la vedere". Maramureşeanul Sorin Pop face afaceri în construcţii şi restaurante, cu gândul la "banii care se pot face în ţară".

Din jeepul Nissan tip papuc de 40.000 de euro, parcat la colţul străzii, coboară un tip în salopetă albastră de şantier, cu o flanelă pe care scrie "entrepreneur". Se duce hotărât spre o intrare pe care scrie "Restauration Roumaine". Ridică obloanele şi intră în micul restaurant. Aduce din spate găleată şi un mop şi se apucă să şteargă podeaua, apoi trotuarul din faţă vitrinei. (La două zile şterge şi vitrina) Duce gunoiul, mai aranjează mesele, mai schimbă un bec...

Din ritual nu lipseşte montarea grătarului de la intrare, scos pe timpul nopţii ca să nu-l fure. Uneori, când pică un muşteriu matinal, mai face şi o cafea sau încălzeşte ciorba. Apoi, pleacă în treaba lui, fie cu jeepul, fie cu o dubiţă Mercedes. Acesta este tabloul rondului de dimineaţă al maramureşeanului Sorin Pop, 29 de ani, antreprenor-seperel belgian cu specific românesc.

De la şcoala vieţii la şcoala afacerilor

Şeful SPRL Pop (echivalentul belgian al SRL-ului) se ocupă de fapt de "tous travaux de batiment", adică de la renovare până la plafoane false. De restaurant se ocupă, practic, soţia sa. "Restaurantul l-am pus pe numele soţiei, că sunt taxe mai mici ca persoană fizică autorizată şi ai TVA mai mic la comerţ".

Hotărât lucru, Sorin are şcoala afacerilor în sânge. Mai întâi a avut şcoala vieţii. Plecat de la 17 ani în străinătate, a trecut de la munca la negru prin multe capitale europene, prin expulzări, a trecut înot din Polonia în Germania… În Belgia, a început, ca mai toţi românii, "la canal", locul unde aştepţi să primeşti o muncă temporară la negru. Apoi, a intrat într-o firmă mare de construcţii, iar de cinci ani şi-a deschis afacere la vedere, un SPRL cu număr de TVA, cum are fiecare independent de pe aici.

Prinsese rostul afacerilor. "Nu m-am băgat în contracte mari, că trebuie să ai relaţii. Lucrez, în general, pentru particulari, orice în afară de electrică şi instalaţii". Are propriile utilaje, dar cel mai de preţ "activ" al lui îl reprezintă informaţiile cu locurile unde se găsesc cele mai ieftine materiale. "Aici nu e ca în România, să te înţelegi cu omu' (clientu'). De la început faci un deviz detaliat, iar clientul face apoi o comparaţie cu alte devize".

Ca să conducă afacerea, a făcut un curs special de antreprenori în construcţii. Lucrează cu opt români, dar nu pe post de salariaţi, ci ca un fel de asociaţi, pentru că aşa sunt taxele mai mici. "Şi aici plăteşti la taxe, de nu ştii cum te cheamă", spune Sorin. Clienţii îi vin prin recomandare şi îi merge bine. În trimestrul patru al anului trecut, a făcut socoteala şi a înregistrat câştiguri de peste 20.000 de euro.

Trecerea la nivelul superior a venit doar după ce a început să lucreze cu banca. Dacă nu lucrezi curent cu o bancă, nu te poţi duce să ceri un împrumut. Iar aici rentează să te împrumuţi, că sunt creditele foarte ieftine. Şi-a luat un apartament cu curte într-un cartier bun din Bruxelles, maşini.

Învingătorul de la Waterloo

Nu a fost însă chiar uşor să ia credit pentru restaurant, că pentru că "banca, în general, nu dă bani pentru un fond de comerţ". Anul trecut, a pus ochii pe spaţiul de pe străduţa Gretry, colţ cu unul din bulevardele centrale, un fel de Magheru. L-a costat numai 129.000 de euro, pentru că înainte aici fuseră tot felul de afaceri care nu mergeau. A mai investit apoi vreo 30.000 de euro în renovare şi dotare. "Tot ce e aici e românesc - ştergare, farfurii, mese, până şi uşa de la intrare am adus-o de la Baia Mare, cu Nissanu', că a fost mai ieftin".

"Restauration Roumaine" (un joc de cuvinte care aminteşte şi de restaurare şi de mâncare), al treilea sau al patrulea restaurant cu specific românesc din Bruxelles, a fost deschis în septembrie anul trecut şi, încet-încet, a început să fie cunoscut. Şi-a adus şi bucătar bun, din ţară, de la Iaşi. "Vin români, că doar lucrează mulţi aici, apoi sunt funcţionarii de la ambasadă, Comunitate (adică instituţiile europene), delegaţii. Dar avem şi străini, că sunt preţuri bune. În general, în weekend e plin".

O ciorbă tradiţională costă 5,5 euro, iar un ciolan "cât farfuria", 16 euro. Se gândeşte la o formulă ca să extindă numărul de locuri; acum are 12 mese clasice şi i-a spus cineva că ar fi mai bine să ia mese cu un picior pe mijloc, să intre mai mulţi clienţi. "O să mă duc la Waterloo, că acolo e un târg unde se scot la vânzare mesele de la restaurantele care au dat faliment".

Dar nu soluţiile de improvizare sunt specialitatea lui Sorin. Lângă restaurantul românesc este unul mult mai mare, tip fast-food. "Uite, aşa ceva mă gândesc că ar merge". A găsit deja un spaţiu. Apoi se gândeşte şi la un chioşc într-unul din locurile cu mare vad. " Fornetti, mici, nu ştiu încă… dar sunt mulţi turişti şi, cum vor simţi mirosul, imediat o să cumpere".

M-aş întoarce şi mâine acasă, dar îmi mai trebuie bani să pornesc o afacere. În România creditele sunt scumpe
Sorin Pop,
patron în Belgia

500.000 de euro pentru afaceri în România

Ca toţi românii plecaţi la muncă afară, şi maramureşeanul Sorin Pop şi-a pus banii să lucreze în imobiliarele de acasă. Şi-a cumpărat trei apartamente în Baia Mare, a făcut o casă la ţară. Are însă proiecte mult mai inventive. Se gândeşte la o afacere cu maşini de spălat "la comun" (o afacere populară în Vest), să aducă o cafea portugheză care nu se găseşte în România…, dar cel mai mult mizează pe o afacere cu închiriat schele pentru renovări, că au început să se facă multe renovări, cel puţin în zona Maramureşului. Apoi, vrea să-şi deschidă o pensiune, chiar un han, că a auzit că o să se facă autostradă pe la Baia Mare.

"Eu m-aş întoarce şi mâine în ţară. Dar zic că fără un stoc de vreo 500.000 de euro, nu poţi să te apuci de afaceri. Vreau să am banii mei, să nu depind de bănci, că în România creditele sunt scumpe".