Analiză Impozitul pe clădiri scumpește și materialele de construcții

Impozitul pe clădiri scumpește și materialele de construcții, principalul motiv fiind legat de creșterea cheltuielilor de producție și depozitare, care se transferă în preţul final, se arată într-o analiză de piață.

Impozitul pe clădiri scumpește și materialele de construcții. Foto Facebook

„În ultimele luni, discuţia despre fiscalitate s-a concentrat aproape exclusiv pe impozitul pe profit şi pe modul în care noile reguli vor afecta companiile. Mai puţin discutat este însă faptul că impozitele nu acţionează doar asupra profitului, ci şi asupra structurii de cost a business-urilor, iar acest efect ajunge, în final, în preţurile plătite de consumatori. Un exemplu relevant este impozitul pe clădiri comerciale şi logistice, un cost fix care apasă direct asupra modelelor de business bazate pe spaţii mari, stocuri şi logistică extinsă - exact modelul dominant în retailul de materiale de construcţii", spune acesta.

Potrivit sursei citate, pentru clădirile comerciale şi logistice mari, impozitul se calculează ca procent din valoarea impozabilă a construcţiei, cu cote stabilite la nivel local. În practică, pentru spaţii evaluate la zeci de milioane de euro, acest impozit anual poate ajunge la zeci de mii sau chiar peste 150.000-200.000 de euro per unitate, în funcţie de oraş şi de nivelul de taxare.

Privit izolat, raportat la cifra de afaceri, acest cost poate părea marginal. Impactul real apare însă atunci când este raportat la marja comercială, mai ales în retailul de volum, unde impozitul pe clădire poate ajunge să reprezinte între 0,3% şi 0,7% din adaosul comercial, apropiindu-se în unele cazuri de 1%.

Costurile se transferă în prețul plătit de consumatori

Aceste costuri nu dispar şi nu rămân la nivel contabil - ele sunt transferate mai departe, în preţul final al materialelor de construcţii, subliniază Răileanu.

„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanţul - de la producţie la retail - ele nu dispar, ci se transferă în preţ. De aceea vedem o presiune structurală, nu conjuncturală, asupra preţurilor. Acest context creează o oportunitate clară pentru modele de business care funcţionează ca platforme şi reduc dependenţa de spaţii fizice mari şi de lanţuri logistice costisitoare", arată fondatorul Depozit Virtual.

Răileanu precizează că modelul actual al distribuţiei de materiale de construcţii a fost gândit într-o perioadă în care spaţiile fizice erau mai ieftine, impozitele pe clădiri aveau un impact redus, stocurile mari erau considerate un avantaj. Astăzi, acest model devine tot mai costisitor. Sunt mii de metri pătraţi de depozite care nu adaugă valoare materialului, dar adaugă costuri fixe: impozite, utilităţi, întreţinere, personal şi logistică internă. Toate aceste costuri sunt incluse, direct sau indirect, în preţul final.

Pentru clientul final - fie că este vorba despre o persoană care îşi construieşte o casă sau despre un dezvoltator - diferenţa nu se vede în calitatea materialului, ci în preţul plătit. Materialul este acelaşi, dar drumul până la şantier este mai lung şi mai scump. În acest context, impozitul pe clădiri nu face decât să accelereze o realitate deja existentă: lanţurile logistice lungi devin din ce în ce mai greu de susţinut.

„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt mii de metri pătraţi de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. În momentul în care aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preţ. Asta explică de ce materialele se scumpesc chiar şi atunci când producţia nu se schimbă. Industria materialelor de construcţii va fi nevoită să se adapteze. Nu vorbim despre dispariţia magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanţul prin care materialele ajung de la fabrică la şantier, într-o piaţă care a rămas mult prea tradiţională", a declarat Cosmin Răileanu.

Pe fondul presiunii fiscale şi al costurilor fixe tot mai mari, explică acesta, piaţa va fi forţată să-şi regândească structura. La fel cum s-a întâmplat în alte industrii, inclusiv în retailul de fashion, modelele rigide, bazate pe active imobiliare mari, pierd treptat din eficienţă.

„Impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, dar este un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condiţiile economice erau diferite", a adăugat el.