Despăgubiri de 124.000 de euro pentru o cafea vărsată în timpul unui zbor

Cafeaua îi fusese servită tatălui său şi fusese aşezată pe măsuţa pliantă a acestuia.FOTO Arhiva Adevărul

O tânără a cerut despăgubiri unei companii austriece din cauza unui pahar de cafea care s-a vărsat în timpul unui zbor între Palma de Mallorca şi Viena, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărând joi că despăgubirile trebuie limitate la 124.000 de euro.

În speţă, o tânără cere despăgubiri din partea companiei aeriene austriece Niki Luftfahrt GmbH (aflată în lichidare) ca urmare a arsurilor pe care le-a suferit atunci când, în timpul unui zbor de la Palma de Mallorca (Spania) la Viena (Austria), cafeaua fierbinte care îi fusese servită tatălui său şi fusese aşezată pe măsuţa pliantă a acestuia s-a vărsat din motive necunoscute.

Compania aeriană susţine că nu este responsabilă, întrucât nu ar fi vorba despre un accident în sensul

Convenţiei de la Montréal, care reglementează răspunderea companiilor aeriene în caz de accident. Astfel, această noţiune ar impune să se realizeze un risc inerent zborului, condiţie care nu ar fi îndeplinită în speţă.

De fapt, nu s-a putut stabili dacă paharul cu cafea s-a răsturnat din cauza unei defecţiuni a măsuţei pliante sau a vibraţiilor avionului. Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) a cerut Curţii să precizeze noţiunea de „accident” în sensul Convenţiei de la Montréal, care nu o defineşte.

Potrivit Curţii, sensul obişnuit dat noţiunii de „accident” se înţelege ca un eveniment involuntar, prejudiciabil şi neprevăzut. De altfel, Curtea constată printre altele că Convenţia de la Montréal urmăreşte introducerea unui regim de răspundere obiectivă a companiilor aeriene menţinând totodată un „echilibru echitabil al intereselor”.

Curtea constată că atât sensul obişnuit al noţiunii de „accident”, cât şi obiectivele Convenţiei de la Montréal se opun ca răspunderea companiilor aeriene să fie supusă condiţiei ca prejudiciul să fie rezultatul materializării unui risc inerent transportului aerian sau să existe o legătură între „accident” şi exploatarea sau mişcarea aeronavei.

Ea aminteşte că Convenţia de la Montréal permite companiilor aeriene să excludă sau să limiteze răspunderea lor. Astfel, o companie aeriană se poate exonera de răspunderea sa sau să o limiteze dovedind că pasagerul a cauzat el însuşi prejudiciul sau a contribuit la producerea sa.

În plus, ea îşi poate limita răspunderea la 100 000 de „drepturi speciale de tragere” (potrivit FMI, la începutul lunii decembrie a anului 2019, un drept special de tragere era echivalent cu aproximativ 1,24 euro) dovedind că prejudiciul nu a fost cauzat de culpa sa ori că acesta a fost cauzat exclusiv de culpa unui terţ.

Curtea răspunde, aşadar, la întrebarea adresată de Oberster Gerichtshof că noţiunea de „accident” în discuţie acoperă toate situaţiile care se produc la bordul unei aeronave, în care un obiect utilizat pentru serviciul pasagerilor a cauzat o vătămare corporală unui pasager, fără a fi necesar să se verifice dacă acestea rezultă dintr-un risc inerent transportului aerian.