Declaratia Consiliului de Administratie al BNR in legatura cu falimentul BIR

Banca Nationala, intr-un memoriu adresat Procurorului General al Romaniei, a solicitat retragerea recursului in anulare declarat impotriva sentintei civile prin care a fost pronuntat falimentul

Banca Nationala, intr-un memoriu adresat Procurorului General al Romaniei, a solicitat retragerea recursului in anulare declarat impotriva sentintei civile prin care a fost pronuntat falimentul Bancii Internationale a Religiilor. In acest sens, in afara unui motiv formal, dar esential din punct de vedere juridic, si anume ca recursul in anulare a fost tardiv introdus, in memoriu este reliefat faptul ca recursul cuprinde concluzii ce pornesc de la erori grave. Procurorul General si-a insusit sustinerile autorilor unor plangeri, fosti conducatori sau actionari ai bancii, care au deformat si au ascuns adevarul despre Banca Internationala a Religiilor. Un rol major in denaturarea realitatilor legate de falimentul BIR si l-a asumat presedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii din cadrul Camerei Deputatilor, domnul Radu Ciuceanu. Domnia sa a raspandit in public, in mod prezumtios, concluzii ale unei anchete subiective, bazate pe investigatii sumare, de natura sa pericliteze rolul Bancii Nationale in dezvoltarea economiei de piata si reforma sistemului bancar din Romania. Sub semnatura domnului Radu Ciuceanu, presedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii, a fost facut public un raport in care, dupa doi ani de la falimentul BIR, sunt rastalmacite faptele prin judecati in exclusivitate emotionale. Semnatarul documentului pretinde ca infatiseaza "concluzii referitoare la modul in care s-a organizat si premeditat declansarea procedurii de faliment a Bancii Internationale a Religiilor". Ceea ce presupune ca nu Banca Internationala a Religiilor ar fi intrat in faliment, din cauza dezastrului financiar provocat prin incompetenta conducerii bancii si prin gestiune iresponsabila, ci acest deznodamant ar fi fost provocat de catre "un grup de interese". Potrivit opiniei exprimate in raport, in suita magistratilor, lichidatorilor si altor "provocatori" ai unui "caz de crima organizata" si ai unui "act de mare coruptie", cap de lista ar fi Banca Nationala. In speta, se afirma ca "pregatirea declansarii falimentului bancilor in cauza (BIR si Bankcoop - nota BNR) a fost premeditata si organizata de unele persoane din conducerea Bancii Nationale a Romaniei intr-un anume scop, dar nu in ultimul rand si pentru ca societatea de lichidare Reconversie si Valorificare Active SA desemnata de instanta de fond si avizata de BNR sa poata incasa sub forma de asa-zis "onorariu", "bonusuri de performanta" etc. sute de miliarde de lei din fondurile bancilor carora li s-a declansat procedura de faliment". O cercetare atenta a faptelor ar fi aratat ca decizia BNR de a cere instantei falimentul BIR a fost luata dupa ce au fost epuizate toate sansele de imbunatatire a starii financiare a bancii. Avem in vedere, aici, inclusiv ragazul acordat bancii pentru a face patru incercari de majorare a capitalului, fara insa ca vreuna sa reuseasca, fapt ce dovedeste lipsa de incredere a propriilor actionari si a potentialilor investitori in capacitatea bancii de a se redresa. Asadar, acuzatia de falimentare premeditata a acestei banci de catre Banca Nationala se dovedeste a fi nu numai fara substanta, dar si absurda. Totodata, absurda este si acuzatia ca BNR a provocat falimentul BIR in scopul imbogatirii unei firme de lichidatori: Reconversie si Valorificare Active. Pentru ca acuzatia sa capete greutatea dorita, semnatarul documentului a adaugat: "Este foarte util sa se retina insa faptul ca au fost falimentate, poate nu in mod cu totul intamplator, numai banci romanesti, cu retele teritoriale in toate zonele tarii si care s-au implicat in creditarea economiei reale". Ne exprimam consternarea ca intr-un document oficial, sub antetul Parlamentului Romaniei, purtand semnatura presedintelui unei comisii a Camerei Deputatilor, comisie care da asigurari ca "a efectuat cercetari, verificari, expertize, analize aprofundate, a studiat documente ce i-au fost puse la dispozitie si a audiat persoane", se recurge la prezumari grosolane. Avem in vedere cu deosebire afirmatia, intemeiata doar pe aparente, ca "au fost falimentate (...) numai banci romanesti". Dupa atatea cercetari si verificari, cum se consemneaza in raport, o astfel de invinuire a fost inclusa in text cu titlu de probabilitate, fara sa fie dovedita. Aceasta acuzatie grava, acoperita doar cu o prezumtie: "poate nu in mod cu totul intamplator", se intoarce insa impotriva celor ce au facut-o. Pentru ca este o proba certa a manierei in care se fac acuzatiile in documentul invocat, dominante fiind aproximatiile. Daca adaugam si faptul ca Banca Internationala a Religiilor a fost ea insasi o societate bancara ce incorpora si capital strain, devine evidenta situarea autorilor documentului in afara realitatii. La Banca Internationala a Religiilor au fost constatate mai multe deficiente grave, dar neregulile erau concentrate in principal in domeniul acordarii, garantarii si rambursarii creditelor. Inclusiv in presa au fost prezentate cazuri grave de creditare a unor societati falimentare sau societati-fantoma. In fapt, au fost inregistrate abuzuri in activitatea de creditare, ce au influentat negativ pozitia financiara a bancii si au determinat dinamica necorespunzatoare a indicatorilor de apreciere a calitatii activelor si de prudenta bancara, intre care rata veniturilor neincasate, rata creditelor restante, rata riscului de credit, solvabilitatea si lichiditatea. Desi au fost intocmite mii de dosare de executare silita a celor ce au datorii neonorate catre BIR, executorii bancari nu au ce sa execute: fie ca nu exista nici un fel de garantii, fie ca nu mai sunt firmele ce au primit creditele. Iata ce fel de economie reala a creditat Banca Internationala a Religiilor. Acest tip de jaf prin creditare este acum elogiat in documentul Comisiei de abuzuri. Raportul Comisiei de abuzuri deplange disparitia din sistemul bancar, prin intrarea in faliment, a unor banci "cu retele teritoriale in toate zonele tarii". Emotional, anvergura poate sa impresioneze. Rational, insa, in materie de gestiuni financiare, lucrurile se judeca in termeni de profit si de pierderi. In activitatea oricarei banci exista un punct critic dincolo de care cheltuielile pentru dezvoltare, mai cu seama costurile extinderii retelelor teritoriale, nu mai aduc castiguri, ci produc pagube. Starea financiara dezastruoasa a Bancii Internationale a Religiilor a fost provocata si de extinderea nerationala a retelei sale teritoriale, care s-a efectuat intr-un ritm sufocant si in contrast vizibil cu potentialul economic al bancii, fara sa se fi intemeiat pe studii de fezabilitate si de prospectare a pietei. Viata insasi a sistemului bancar, mai dura decat oricare controlor, a sanctionat drastic amatorismul conducerii BIR in materie de dezvoltare. Banca nu a mai facut fata cheltuielilor impovaratoare si a intrat in criza de supraextindere. De altfel, Monitorul Oficial scoate in evidenta, fara drept de apel, cel putin superficialitatea dovedita in cercetarea acestui caz. Potrivit reglementarilor in vigoare, comisia este obligata ca, saptamanal, sa publice in Monitorul Oficial, partea a II-a, sintezele dezbaterilor. Ceea ce a si facut. Analizand aceste sinteze, din perioada de un an si jumatate, cat spune domnul Ciuceanu ca au durat verificarile, expertizele si audierile, am gasit doar cateva relatari sumare, dar extrem de relevante. Desigur, relevante pentru modul in care respectiva comisie a incalcat reglementarile Camerei Deputatilor si dreptul la aparare. Iata la ce se rezuma cercetarea care a durat... 18 luni: 1) o informare privind cazul BIR, prezentata la 25 aprilie 2001; 2) "analiza memoriului privind abuzurile care au stat la baza falimentului Bancii Internationale a Religiilor, in care scop s-a efectuat o audiere a unor factori de raspundere din cadrul Bancii Nationale a Romaniei, de catre avocat Lucian Bolcas - atunci presedintele Comisiei de abuzuri, si Florin Georgescu, presedintele Comisiei pentru buget, finante si banci", la 16 mai 2001 (audiere legata de cazul BIR numai in imaginatia redactorului acestei sinteze - nota BNER); 3) audierea domnilor Ion Popescu, fost presedinte al Bancii Internationale a Religiilor, si Constantin Duna, fost presedinte al Bankcoop, la 24 mai 2001; 4) cererea presedintelui comisiei, dl. Radu Ciuceanu, privind necesitatea "reactivarii" unor cauze "ce au constituit dezbateri ample in sesiunea anterioara", intre care cazul BIR, la 5 februarie 2002; 5) comisia a luat in discutie analiza dosarelor privind situatia la zi de la Banca Internationala a Religiilor, la 20 februarie 2002. Atat si nimic mai mult. Ce concluzii putem trage? In primul rand, ca sinteza dezbaterilor legate de acest caz cuprinde cel putin o confuzie grava. Pentru ca domnul Florin Georgescu, presedintele Comisiei de buget, finante si banci, n-a participat, in nici o imprejurare, la vreo audiere a conducerii BNR in cazul BIR aflat in cercetarea Comisiei de abuzuri. Apoi, nimeni din conducerea Bancii Nationale sau din directiile de resort nu a fost audiat in acest caz, nu a stat fata in fata cu membrii comisiei si, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a-si spune punctul de vedere si a contribui la o corecta informare, ceea ce este inadmisibil. In aceeasi ordine de idei, este semnificativ faptul ca singurele persoane din sistemul bancar ce au fost audiate de catre comisie sunt fostii presedinti de la BIR si Bankcoop, domnii Ion Popescu si, respectiv, Constantin Duna. Este de neinteles de ce Comisia de abuzuri, in cadrul unei anchete care a durat un an si jumatate, intr-o problema bancara de maxima importanta, nu a audiat si membri ai Asociatiei Romane a Bancilor, presedinti de banci, experti bancari, dar, mai ales, auditorii de la BIR, inainte de a trage concluzii atat de grave. Autorii documentului dat publicitatii, ce poarta antetul unei comisii parlamentare, n-au inteles nimic din ce s-a intamplat in realitate la Banca Internationala a Religiilor. Si nici nu este de mirare: concluziile exprima superficialitatea anchetei. Adevarul este ca Banca Internationala a Religiilor a cumulat, in anii 1999-2000, nenumarate incalcari ale legii bancare, nesocotiri ale normelor de prudenta bancara, ale altor reglementari emise de Banca Nationala a Romaniei, plus nerespectarea unora dintre restrictiile stabilite de Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei. Semnificativ este faptul ca, potrivit datelor oferite de insasi conducerea Bancii Internationale a Religiilor, starea de insolvabilitate era incontestabila. Patrimoniul net al bancii a avut o involutie evidenta: de la minus 78,4 miliarde lei, la sfarsitul lui aprilie 2000, la minus 205,8 miliarde lei, la sfarsitul lui mai 2000. Se adauga inregistrarea unui rezultat financiar nefavorabil, care, la data de 31 mai 2000, a fost concretizat in inregistrarea unei pierderi cumulate de 493,5 miliarde lei, suma de asemenea raportata la banca. Cand a spus adevarul presedintele BIR: cand a semnat documentele contabile ce aratau un dezastru financiar sau cand afirma, in diverse plangeri, ca banca nu a fost falimentara? Precizam: am redat aici cifrele oficiale raportate de conducerea bancii. Ulterior, in cursul procesului de lichidare, a iesit in evidenta situatia reala a bancii, care era mult mai dramatica. De altfel, insusi Guvernul Romaniei, care a verificat, prin Corpul de Control al primului-ministru, starea financiara a Bancii Internationale a Religiilor, a conchis: "Falimentul BIR a fost cauzat de incapacitatea conducerii acesteia de a finaliza masurile necesare depasirii crizei de lichiditati prin recuperarea creditelor restante si atragerea unor surse suplimentare de capital". Din amintitul raport mai retinem ca: "Situatia economico-financiara a BIR, la data declansarii oficiale a falimentului, a justificat decizia BNR de incepere a procedurii falimentului". De fapt, deteriorarea starii financiare a Bancii Internationale a Religiilor a inceput inca din 1997. Principala cauza: haosul de portofoliu de credite, fapt ce a determinat Banca Nationala a Romaniei, in calitatea sa de autoritate de supraveghere prudentiala, sa adopte masuri succesive de remediere si chiar sa aplice sanctiuni prevazute de lege. Lipsa acuta de lichiditate a Bancii Internationale a Religiilor, ce a facut sa nu-si poata onora platile la depozite, timp de peste 30 de zile, a generat nemultumirea a mii de deponenti, atat persoane fizice, cat si persoane juridice, care au adresat plangeri Bancii Nationale a Romaniei. Pentru prevenirea riscului in sistemul de plati, Banca Nationala a Romaniei a instituit regimul de decontare speciala pentru Banca Internationala a Religiilor; apoi, i-a fost retrasa calitatea de banca participanta la compensarea operatiunilor cu valori mobiliare. Superficialitatea anchetei facute de Comisia de abuzuri este dovedita cu deosebire de faptul ca a fost inregistrata activitatea unei banci fara a fi fost analizate portofoliul de credite si dinamica preturilor. Pentru rezolvarea crizei de lichiditate, Banca Internationala a Religiilor a incercat de mai multe ori sa atraga diferite surse in vederea majorarii capitalului social. Succesiv, incepand din toamna anului 1999, conducerea bancii a propus majorarea capitalului cu 200 de miliarde lei de catre actionarii existenti, cumpararea bancii de catre Banca Populara Romana, apoi de catre Grupul Jaquila. In final, a incercat majorarea capitalului de catre Centrul International Ecumenic, printr-o operatiune neuzuala. Practic, respectivul centru urma sa fie sponsorizat cu o suma cash de 20 milioane dolari din afara tarii. La data primului proces de faliment, reprezentantul legal al Bancii Internationale a Religiilor a fost tentat sa induca in eroare instanta, sustinand ca suma respectiva ar fi fost deja primita. Dar nu fusese primita. Toate incercarile BIR de a se salva au esuat. Falimentul era inevitabil. Banca Internationala a Religiilor a risipit in mod iresponsabil bani ai publicului: bani ai agentilor economici si bani ai populatiei, ce i-au fost incredintati spre pastrare si multiplicare. Fondul de Garantare a cheltuit 2.000 de miliarde de lei pentru a plati, asa cum ii cere legea, pagubele produse de BIR depunatorilor din randul populatiei. Agentii economici pagubiti de BIR asteapta si acum sa li se faca platile, la masa creditorilor. Dar Comisia de abuzuri a Camerei Deputatilor, care s-a ocupat un an si jumatate de cazul BIR, nu s-a aratat in nici un fel preocupata sa afle unde sunt acesti bani, cine i-a insusit. Un raport dat publicitatii si intarit cu sigla Parlamentului Romaniei are un singur obiectiv: sa acopere ilegalitatile savarsite intr-o banca prabusita in urma unui dezastru financiar pe care singura si l-a provocat. Sfidand, astfel, rationalitatea economica si legile tarii. Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei Bucuresti, 30 iunie 2002