De la prețuri de lux la tone de cireșe neculese. „Polonezii primesc 600 de euro pe hectarul de măr. Și mai primesc și pentru ce exportă”
0Producția de cireșe este în 2026 peste așteptări, doar că, în loc să-i îmbogățească, le-a provocat nopți nedormite multor fermieri. Cireșele de pe câteva hectare dintr-o livadă din Dolj, a primarului din Ghidici, au rămas neculese, din lipsa pieței de desfacere. Ultimele cireșe le-a valorificat cu 5 lei/kg.

Anul 2026 este unul bun pentru fermierii care au livezi de cireș, doar că pe mulți tocmai producția mare pare să-i încurce foarte tare. În piață sunt fructe autohtone, marile lanțuri de magazine aduc mult și din import, astfel că se ajunge la prețuri sub cele de cost. De la prețuri de 180 lei/kg în primăvară, și chiar și la acest nivel s-au găsit cumpărători, cireșele vor rămâne neculese acolo unde proprietarii nu au găsit piață de desfacere.
„Vin fructe din afară, care sunt subvenționate”
La Ghidici, în județul Dolj, Constantin Tache, primar al comunei, dar și fermier cu zeci de ani de experiență, are o livadă de 18 hectare, din care opt hectare sunt de cireș, alte opt de măr și încă două de piersic. Anul a fost bun pentru toate speciile. Cireșii sunt primii care trebuie culeși. Doar că fructele nu pot fi depozitate, iar piață de desfacere nu prea există, a semnalat inginerul Constantin Tache. Mai multe motive au concurat la această situație, a explicat fermierul.
„În primul rând, a fost producție bună în toată țara, a fost un an bun pentru cireș, producțiile sunt foarte mari. Însă este și concurența mare. Sunt fructele care vin din afară, din Grecia, din Turcia, din Spania, care ne concurează. Vin fructe din afară, care sunt subvenționate și au condiții mai bune de piață”, a precizat fermierul Constantin Tache, pentru „Adevărul”. Producția bună din 2026 vine după un an 2025 dezastruos. În 2024, pe de altă parte, producția a fost de asemenea bună, însă nu s-a pus problema să nu existe cumpărători.
Fermierul spune că a încercat să încheie și o înțelegere cu o rețea de supermarketuri, dar livada, deși nu este una foarte mică, nu produce cantitățile la care ar fi trebuit să se angajeze, astfel că i s-a părut cu totul dezavantajos.
„La cireșe mi-a impus să le asigur un stoc tampon de 10 tone, pe care mi-l plătesc doar la încheierea sezonului. Și livrările de peste 10 tone mi le plătesc la două săptămâni de la livrare, la prețul de 40% din prețul de raft. Este o condiție extrem de dezavantajoasă. Și stocul de 10 tone, tampon, mi-l plătește la încheierea campaniei, dacă ne respectăm condițiile din contract”, a precizat fermierul.
Variante prea multe nu i-au rămas. „Să abandonez, dacă nici anul ăsta nu-mi recuperez cheltuielile. Anul trecut am avut o pierdere foarte mare, dacă nici anul ăsta nu-mi recuperez pierderile, le abandonez. Trebuie să pot valorifica măcar o parte din producția pe care o am”, a adăugat fermierul.
Pentru a-și acoperi toate cheltuielile, prețul cu care cireșele pleacă din fermă ar trebui să fie 8-10 lei/kg, a evaluat horticultorul:
„Noi plătim cam 3 lei pe kilogram la recoltat. Și dacă dăm cu 7-8 lei/kg ne acoperim cheltuielile cu forța de muncă, dar sunt celelalte cheltuieli de recuperat. Cu input-urile, cu insectofungicidele, cu motorina, cu îngrășămintele, cu lucrările de tăiat... Un preț de 8 lei - 10 lei ar fi acoperitor, în condițiile în care am putea vinde măcar 70-80% din producție”.
De pe un hectar producția estimată este de 7-8 tone de cireșe.
A început și recoltarea piersicilor, unde, de asemenea, se va pune problema desfacerii.
„Povestea și mai grea e la măr, că am 8 hectare de măr și la măr produc undeva între 25-30 de tone la hectar. O parte mai fac eu sucuri, am o secție de făcut sucuri de mere și mai prelucrez, dar o parte din ele...”, a mai spus fermierul.
„Polonezii primesc 600 de euro pe hectarul de măr”
În situația sa sunt și alți producători, explică fermierul. Soluția ar fi un depozit frigorific, astfel încât producția să poată fi depozitată cel puțin pentru câteva săptămâni, până când se găsesc variante de comercializare:
„Era singura variantă, să am un depozit frigorific de 700-800 de tone, și atunci rezolvam și problema cireșelor și a piersicilor și mai ales a merelor, că aveam mere toată iarna. Dar dacă rezultatele de la an la an sunt din ce în ce mai slabe, n-am avut posibilitate să investesc, să-mi fac un depozit, dar ar fi absolut necesar. În zonă nu sunt. A fost un proiect al Consiliului Județean, de trei depozite, dar nu s-a materializat. A mai fost și proiectul Casei Unirea, care iar a rămas fără finalizare. Era un proiect foarte bun, cel puțin din punct de vedere teoretic. Iar pe mine un depozit de 700-800 de tone mă costă undeva la 2 milioane de euro și nu am posibilitatea să investesc, pentru că nu am de unde. (...) Acum văd că s-a deschis o sesiune pentru secții de prelucrare a fructelor și legumelor și de depozite, dar să vedem”.

Constantin Tache are la activ o altă mare dezamăgire. A realizat cu ani buni în urmă un complex de creștere a porcilor, însă investiția a dat faliment:
„Suntem într-o piață concurențială unde suntem foarte dezavantajați de subvențiile pe care le primesc fermierii din țările europene, care vin cu produse pe aceeași piață. Polonezii primesc 600 de euro pe hectarul de măr. Și mai primesc și la export aproape un leu pe kilogram pentru producția exportată. Și vin cu mere cu 1 leu/kilogram pe piața românească. Îi convine, că leul ăla ai câștigat la el și mai ai și subvenții. Or, la mine, dacă le dau cel puțin cu 1,5 lei sunt în pierdere. Și atunci cum pot să concurez? Noi primim subvenții 150 de euro/hectar, ca și cultura mare. Iar ei primesc, și la fel și nemții, la fel și spaniolii, primesc subvenții foarte mari. Și vin cu cireșe din Spania, cireșe din Grecia, fructe din Grecia, din Spania”.

Cu doi ani în urmă, a mai dezvăluit Constantin Tache, vindea fructe către un distribuitor care îi achiziționa aproximativ jumătate din producție: „Acum zice: domnul Tache, mă duc în Grecia și le iau cu 6 lei refrigerate, deci tratate termic, care îmi rezistă o lună de zile. Or, la dumneavoastră le iau direct din câmp și dacă nu le vând în 3-4 zile încep să se altereze”.
Soluția la care mulți producători români visează, anume ca românii să-și îndrepte privirea spre produsele autohtone, e încă departe, este convins fermierul. Preferăm supermarketul, unde cireșele încă se mai vând cu prețuri la care producătorii autohtoni doar visează, și le ocolim pe cele ale producătorilor care le vând cu 8-10 lei. Finalul sezonului l-a încheiat chiar cu 5 lei/kg.
Funcționarea într-un circuit integrat, crede fermierul, ar fi de fapt cheia, astfel încât să ai asigurat: producție, depozitare, sortare, livrare. „Ca să fie numai un segment, cum e cazul meu, numai de producere, e greu, e foarte greu. Și ca să mă integrez, ar trebui fonduri pentru depozit, pentru o mică secție de prelucrat. Ar fi soluții, sunt, dar soluțiile necesită fonduri. Mi-am dorit foarte mult, am gândit, am investit, dar atât am avut posibilitate financiară!”, a mai precizat fermierul.
Întâmplarea care i-a salvat finalul de sezon la cireșe
În plin sezon de cules la cireșe, și cu o mare problemă a desfacerii la activ, pentru că produsele vândute la preț de lux în primăvară nu se mai căutau, în ferma primarului din Ghidici a poposit o jurnalistă de la o publicație cu profil agricol, care i-a îndemnat pe consumatori să caute producătorii locali și să nu le lase munca să se năruie. „A fost o surpriză plăcută, nu mă așteptam. Am primit după acea intervenție, și au mai venit și alte televiziuni, zeci de telefoane”, a dezvăluit fermierul. Așa a vândut producția de pe ultimele hectare, cultivate cu alte soiuri. Au rămas însă neculese cireșele de pe 3 hectare, deja supracoapte la acel moment.
Dacă valorificarea s-a realizat, prețul nu este în schimb o bucurie. Ultimele cireșe le-a vândut cu 5 lei/kg. După acest moment, când deja nu mai avea cireșe de comercializat, a mai primit telefoane de la comercianți care au mărturisit că achiziționau, de obicei, din alte zone, iar acei producători le-au solicitat 25 lei/kg: „Și acum văd reclame, că se vând cu 15 lei/kg la producător”.
Dincolo de reclamă, prețul cireșelor în piețele din sudul țării este departe de ce și-ar dori cei care au cheltuieli de-a lungul unui an întreg - cu operațiuni de tăiere, cu tratamente, cu manopera de cules etc.. Cireșele românești se vând la tarabă cu 10-12 lei/kg, preț care înglobează prețul de achiziție de la producător și adaosul comerciantului.

„Mi-am acoperit cheltuielile, mai puțin cele cu forța de muncă. Dar sper ca la final să se compenseze, pentru că mai am piersicile, merele și am și ceva prune, care s-au căutat în fiecare an, iar în acest an producția este bună”, speră fermierul.























































