De ce aspecte legale şi fiscale trebuie să ţină cont companiile atunci când îşi deschid centre regionale de operaţiuni în România

Cu o creştere a PIB de 4,8% în 2016 şi cea mai mare rată de creştere în 2017 în rândul ţărilor UE, România a devenit o destinaţie tot mai atractivă pentru centrele regionale de operaţiuni. Climatul fiscal şi juridic, alături de poziţia geografică şi forţa de muncă bine pregătită, dar nu foarte costisitoare, sunt ingrediente-cheie care contribuie la atractivitatea României.

Acestea sunt concluziile raportului Recipe for successful tax, law & real estate of regional operations centers in Romania (Reţeta de succes fiscală, juridică şi imobiliară pentru centrele regionale de operaţiuni din România) realizat de Deloitte România, Reff şi Asociaţii, membră a reţelei internaţionale de avocaţi Deloitte Legal, şi Knight Frank Romania.

Raportul analizează aspectele cheie de care trebuie să ţină cont companiile atunci când îşi deschid centre regionale de operaţiuni în România, de la cele fiscale şi juridice până la surse publice de finanţare, cum ar fi ajutoare de stat sau fonduri UE.

Obligaţii privind conformarea contabilă

Reguli generale

Companiile trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare în conformitate cu Legea contabilă românească. Este necesară întocmirea a două seturi de situaţii financiare statutare sau a unui raport contabil de jumătate de an, în cazul în care entităţile îndeplinesc anumite criterii financiare stabilite prin lege, şi a setului complet de situaţii financiare de la sfârşitul anului, inclusiv raportul administratorului.

Companiile sunt obligate prin lege să întocmească manualul de proceduri contabile şi fluxul documentelor legale financiare şi contabile.

Cerinţe de conformare

Companiile au posibilitatea de a alege o altă dată de raportare financiară decât anul calendaristic. Dacă aceasta este opţiunea lor, ele trebuie să pregătească trei seturi de situaţii financiare, una pentru anul calendaristic încheiat, raportarea contabilă pentru mijlocul anului şi un set complet al situaţiilor financiare pentru noua dată de raportare financiară selectată.

Impozitul pe profit

Reguli generale

Conform prevederilor fiscale româneşti, baza de impozitare pentru calculul impozitului pe profit corporativ este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli din orice sursă, redusă cu venituri neimpozabile şi majorată cu cheltuieli nedeductibile. Elementele similare veniturilor şi cheltuielilor sunt, de asemenea, luate în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit datorat. Rata impozitului pe profit este de 16%.

În plus, legislaţia fiscală din România acordă anumite facilităţi fiscale, cum ar fi scutirea de impozit pe profiturile reinvestite sau în facilităţile pentru cercetare şi dezvoltare.

Facilităţi fiscale

Profit reinvestit

Companiile pot beneficia de o scutire de impozit pentru profitul reinvestit în anumite echipamente tehnologice noi, calculatoare şi echipamente periferice, programe software, precum şi pentru licenţa de utilizare a unui astfel de software. Valoarea investiţiei echipamentelor tehnologice ar trebui să fie dedusă numai din profitul contabil brut al exerciţiului financiar. Echipamentul tehnologic ar trebui pus în funcţiune în cursul anului fiscal în care a fost realizată investiţia şi ar trebui utilizat în scopuri comerciale.

Cercetare şi dezvoltare (C&D)

Întreprinderile angajate exclusiv în activităţi de inovare şi în cercetare şi dezvoltare (definite în legislaţia relevantă) sunt scutite de obligaţiile privind impozitul pe profit pentru primii 10 ani de activitate. România oferă o deducere suplimentară de 50% pentru cheltuielile eligibile pentru C&D. În plus, deprecierea fiscală accelerată pentru echipamentele şi dispozitivele utilizate în activitatea de cercetare şi dezvoltare de până la 50% din valoarea fiscală a activului poate fi dedusă în timpul primului an de utilizare. Valoarea fiscală rămasă a activului este amortizată pe durata de viaţă utilă rămasă.

Alte aspecte - contribuţia la amenajare

În ceea ce priveşte contractele de închiriere, există cazuri când locatorul poate oferi locatarilor anumite stimulente, cum ar fi: plata în avans sau rambursarea către locatar a anumitor costuri (de exemplu îmbunătăţiri la spaţiile închiriate, anumite costuri de relocare, costuri legate de acorduri privind chiria anterioară etc.), luni de chirie gratuită pe parcursul acordului etc.

Cerinţe de conformare

Companiile ar trebui să îşi îndeplinească obligaţiile de raportare a impozitului pe profit trimestrial, în data de 25 a lunii următoare. Termenul limită pentru îndeplinirea obligaţiilor anuale de conformitate este la data de 25 martie a anului următor.

Legislaţia fiscală românească oferă companiilor posibilitatea de a aplica sistemul de plăţi anticipate trimestriale sau de a alege un an fiscal diferit decât cel calendaristic.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Aspecte generale

Conform legislaţiei româneşti, impozitul pe venitul persoanelor fizice este de 16%, la care se adaugă contribuţii sociale obligatorii (adică aproximativ 23% datorate de angajator şi 16,5% datorate de salariat).

În plus, Codul Fiscal acordă anumitor stimulente fiscale angajaţilor, cum ar fi:

- deducerea contribuţiilor la pensiile private sau la asigurările de sănătate private;

- cheltuieli de relocare - neimpozabile în scopuri de impozitare salarială;

- Cheltuieli de instruire - neimpozabile în scopuri de impozitare salarială;

- Planuri de opţiuni pe acţiuni - se poate aplica o impozitare preferenţială în funcţie de plan;

- scutirea de impozit pe salariu pentru angajaţii care desfăşoară activităţi de dezvoltare software sau de cercetare şi dezvoltare (în anumite condiţii specifice care ar trebui analizate de la caz la caz).

Obligaţii de conformare

Companiile trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile de raportare din perspectiva impozitului pe venitul persoanelor fizice lunar, în data de 25 a lunii următoare.

TVA

Legislaţia românească privind TVA este conformă cu normele europene privind TVA prevăzute de Directiva 2006/112 / CE. În acest sens, pe baza regulii generale, locul prestării serviciilor este locul în care este stabilit beneficiarul.

Ar trebui să se acorde atenţie cazurilor în care beneficiarul are unităţi fixe care se află în alte jurisdicţii decât cele în care sunt prestate serviciile.

În majoritatea cazurilor, centrele regionale de operare se află într-o poziţie de rambursare a TVA. Pe baza legislaţiei româneşti, rambursarea TVA ar trebui aprobată în termen de 45 de zile după depunerea declaraţiei de TVA care solicită rambursarea. În funcţie de riscul fiscal al entităţii, auditurile fiscale ar putea fi efectuate înainte de aprobarea rambursării. Penalităţi de întârziere pot fi revendicate dacă restituirea nu este rezolvată în timp util.

Cota impozitului

Legislaţia fiscală din România prevede o cotă generală de TVA de 19% şi două cote reduse, de 9% şi 5%, aplicabile numai în cazuri specifice.

Obligaţii de conformare

Perioada de raportare este luna calendaristică. Cu toate acestea, în cazul în care cifra de afaceri este sub 100.000 euro şi nu se realizează nicio achiziţie intracomunitară de bunuri, perioada de raportare este trimestrul.

Declaraţia TVA trebuie transmisă până la data de 25 a lunii următoare perioadei de raportare.

Preţurile de transfer

Din perspectiva preţurilor de transfer, legislaţia românească este în general conformă cu normele OCDE. Tranzacţiile dintre părţile afiliate ar trebui să respecte principiul tranzacţiilor pe picior de egalitate.

Din perspectiva conformării, documentaţia privind preţurile de transfer (un fişier local de stabilire a preţurilor de transfer) ar trebui pregătită de companii pentru a argumenta că preţurile utilizate pentru tranzacţiile între societăţi respectă principiul tranzacţiilor pe picior de egalitate.