Cum poate fi scos din colaps sistemul de pensii. Cât riscă să încaseze tinerii de azi peste 40 de ani, dacă problemele nu se rezolvă

În prezent, cea mai mare parte a celor 4,56 de milioane de pensii este plătită de fiecare angajat cu un sfert din salariu, din care 4,75% merge la Pilonul II de pensii private obligatorii, adică în contul de pensie al celor care cotizează.

În lipsa unei soluții viabile, tinerii de azi vor avea o pensie de 23% din salariu

Deocamdată, sistemul public de pensii poate fi susținut în mare parte de contribuțiile salariaților, dat fiind că raportul dintre pensionari și salariați este de 8 la 10. Însă nu pentru mult timp, pentru că ieșirea la pensie a celor numiți „Decreței” (adică persoanele care s-au născut în perioada iunie 1967 - 1969) va da peste cap întreg sistemul, dacă nu se vor găsi soluții viabile.

„Creșterea cheltuielilor publice pentru pensii din cauza îmbătrânirii populației este de așteptat să fie atenuată prin reducerea ratelor beneficiilor, pensionarea mai târzie și alte efecte structurale ale pieței  muncii. Analizând cheltuielile cu pensiile în detaliu, dinamica poate fi descompusă în patru componente principale: raportul de dependență, raportul de acoperire, rata beneficiului și efectele  pieței muncii”, consideră analiștii CFA România.

Raportul de dependență, anume numărul de tineri și de vârstnici în raport cu populația de vârstă activă, se estimează că va crește cheltuielile publice cu pensiile cu circa 5,6% din PIB, până în 2070. Acest efect este balansat de contribuțiile din partea ratei beneficiilor (-2,1 puncte procentuale), raportului de acoperire (-3,7 puncte procentuale) și efectelor pieței muncii (-0,3 puncte procentuale). Proiecția curentă a cheltuielilor cu pensiile publice prevede o ajustare la sub 8% din PIB în 2070, cel mai scăzut nivel in comparație cu exercițiile anterioare de proiecție.

Raportul de acoperire se referă la numărul de pensionari în raport cu numărul total de persoane cu vârsta de peste 65 de ani și este influențat de reformele privind vârsta de pensionare, cum ar fi accesul la pensionarea anticipată sau modificările vârstei legale de pensionare.

Efectele pieței muncii sunt influențate de schimbările care afectează ocuparea forței de muncă, timpul de lucru și rata de participare la muncă a persoanelor vârstnice. Se preconizează că aceste efecte vor scădea datorită reformelor care încurajează carierele mai lungi și a presupuselor creșteri ale ratei de ocupare.

Rata beneficiului măsoară generozitatea sistemului de pensii prin analiza plăților de pensii în raport cu salariile și este influențată de cât de rapid și în ce măsură sunt ajustate beneficiile în funcție de inflație și de creșterile de productivitate.

Raportul dintre pensie și salariu va ajunge la 24% în 2070

Potrivit analiștilor, deși reformele recente vizează asigurarea sustenabilității pe termen lung a sistemului de pensii publice, „rămâne incert în ce măsură beneficiile vor fi adecvate în viitor”. Pentru a evalua acest aspect, două măsurători utile sunt rata beneficiului - raportul dintre pensia medie și salariul mediu la nivelul economiei și rata de înlocuire - prima pensie medie exprimată ca procent din salariul mediu la momentul pensionării.

Raportul privind îmbătrânirea (2024) presupune scăderea ratei de înlocuire a salariului prin pensie, de la circa 43% în prezent, la circa 24% în 2070, similar cu dinamica de scădere a ratei beneficiului. Această tendință indică o provocare semnificativă în ceea ce privește adecvarea beneficiilor de pensie pe termen lung.

„O rată mai mică de înlocuire sugerează că viitoarele generații de pensionari vor trebui să se bazeze mai mult pe economii personale, pensii private sau alte surse de venit pentru a menține un nivel de trai rezonabil după retragerea din activitate”, susțin analiștii CFA România.

Dobânda implicită la contribuțiile pentru pensie

Suplimentar, analiștii CFA propun lărgirea cadrului discuției privind adecvarea beneficiului pensiei de Pilon I prin estimarea unui randament implicit al pensiei de stat.

„Astfel, dacă datoria implicită a sistemului public de pensii reprezintă angajamentele financiare pe termen lung ale statului față de actualii și viitorii pensionari, acumulate de participanți pe baza contribuțiilor plătite, randamentul este definit ca rata de dobândă implicită care ar trebui aplicată contribuțiilor pentru ca suma acumulată să fie echivalentă cu beneficiile oferite de sistemul la pensie”, se precizează în analiză.

În sprijinul acestei propuneri, analiștii au luat exemplul unui angajat cu salariul mediu pe economie, care are acum vârstă de 25 ani și va contribui timp de 39 de ani, până la ieșirea la pensie la 65 de ani.

Valoarea contribuțiilor de Pilon I (20,25% din salariul brut), precum și rata de creștere a beneficiului la vârsta de pensionare (inflație + creșterea salariului real) sunt cele prevăzute de legislația în vigoare, L306/2023.

De asemenea, analiștii au luat în calcul o rată nominală de creștere a salariului în linie cu rata de creștere a economiei pe termen lung, de circa 6,5% (creștere PIB nominal PIB potențial + Inflație) și, conform formulei de calcul, o rată de creștere a beneficiului de pensie de 5%.

Randamentul Pilonului I (calculat ca IRR – Internal Rate Of Return) este negativ până la vârsta de 74 de ani.

Pensia încasată în primii 9 ani este mai mică decât contribuțiile

Cu alte cuvinte, se presupune ca beneficiile primite prin pensia de la stat pâna la 74 de ani vor fi mai mici decât contribuțiile de-a lungul carierei, ambele ajustate conform presupunerilor de mai sus. Cu toate acestea, randamentul implicit al Pilonului I crește odată cu vârsta până la care se primește pensia de stat, ajungând la puțin peste 5% în cazul unui participant care ajunge la vârsta de 90 de ani. 

Contribuția pentru pensii, mai degrabă o taxă, decât un beneficiu

Practic, „randamentul negativ arăta faptul că Pilonul I de pensii este de fapt o taxă, și mai puțin un beneficiu pentru o mare parte a contributorilor, aceștia practic primind înapoi, ca și pensie, o suma cumulată mai redusă decât suma cumulată contribuită în timpul vieții active”.

„De aici și atractivitatea redusă de a munci pe bază de contract de muncă și implicit rata de participare redusă pe piața muncii, cu contract de muncă înregistrat în România.

În concluzie, proiecțiile publice asupra ratei de înlocuire, alături de randamentul implicit al Pilonului I estimat în acest studiu, indică o adecvare redusă a sistemului de pensii de stat (Pilon I) pentru asigurarea unui venit suficient la pensionare. În acest context, devine esențială responsabilitatea individuală de a suplini aceste deficiențe prin economisire constantă de-a lungul carierei active. Pentru a sprijini acest efort, statul are un rol crucial în promovarea și facilitarea accesului la scheme de economisire suplimentare pentru pensie. Măsuri precum acordarea de deduceri fiscale și crearea unui cadru legislativ stabil și transparent pot stimula participarea la Pilonul II (fonduri de pensii administrate privat), Pilonul III (pensii facultative) și Pilonul IV (alte forme de economisire pe termen lung)”, se arată în analiza citată.

În cadrul studiului realizat de Asociația CFA România, autorii Cosmin Paraschiv, CFA – coordonatorul studiului și Membru în Consiliul Director, Alexandra Smedoiu, CFA - Vicepreședinte, Adrian Codirlasu, CFA - Președinte și Mihai Purcărea, CFA – Membru în Consiliul Director, pe lângă analizele pe care le fac despre sistemul de pensii din România și analizele comparative cu sisteme de pensii din alte țări, identifică o serie de provocări și propun soluții. Totodată, autorii concluzionează asupra viitorului sistemului de pensii din România, și subliniază faptul că acesta trebuie să fie construit pe trei componente esențiale: echitate, sustenabilitate și performanță. Echitatea implică asigurarea unui tratament just pentru toți contribuabilii, reflectând contribuțiile lor de-a lungul vieții active, dar și sprijinirea categoriilor vulnerabile.