Cum ar putea yuanul să detroneze dolarul. Ce progrese a făcut China pentru a-și consolida moneda națională
0În timpul reuniunii BRICS la summitul de la Johannesburg din această săptămână, stabilirea unei monede comune va fi pe primul loc pe ordinea de zi, relatează gisreportsonline.com.
În Asia de Sud-Est, Africa și Orientul Mijlociu, există în prezent eforturi concertate pentru a diminua influența dolarului american. În calitate de cea mai mare națiune comercială din lume, China a susținut internaționalizarea yuanului timp de mai mulți ani. Conflictul dintre Rusia și Ucraina pare să fi ridicat statutul monedei chineze. Semnalizează toate acestea o provocare majoră la adresa ordinii globale conduse predominant de SUA, în special în sfera economică și financiară?
Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să examinăm rădăcinile dominației dolarului american, modul în care membrii așa-numitului Sud Global îl percep și dinamica monedelor internaționale. De asemenea, trebuie analizate motivațiile pentru dedolarizarea pentru diferite țări și evaluat potențialul yuanului de a înlocui dolarul.
Ce face o monedă globală
O monedă internațională trebuie să aibă trei caracteristici: o funcție de evaluare, pentru a deconta schimburile comerciale pe baza cererii de tranzacții o funcție de plată și o funcție de stocare, pentru a servi drept activ de rezervă pentru băncile centrale mondiale și drept activ de încredere pentru investitorii privați, bănci și alte instituții.
Dolarul a ajuns la supremație prin întruchiparea acestor trei funcții - în special rolul de depozitare a activelor, care este mai important decât cel comercial. În ceea ce privește siguranța, dolarul nu are rivali. Potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI), la sfârșitul anului 2022, dolarul reprezenta 58,36% din rezervele valutare mondiale. Acesta era urmat de euro, cu 20%, de yen, cu 5,5%, și de lira sterlină, cu 4,9%. Yuanul a ocupat al cincilea loc, reprezentând 2,7 la sută. În ceea ce privește comerțul global în 2022, 88% a fost tranzacționat în dolari americani, 31% în euro și doar 7% în yuani.
Din punct de vedere istoric, supremația dolarului a fost susținută, de asemenea, de puterea sa economică și de puterea sa militară. Statele Unite au reprezentat 50% din produsul intern brut (PIB) global în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial (o pondere care a scăzut acum la 20-25%). Atunci când președintele Richard Nixon a anunțat decuplarea dolarului de aur în 1971, dolarul a plecat în căutarea unui nou punct de ancorare. Casa Albă l-a trimis pe secretarul de stat Henry Kissinger în Orientul Mijlociu pentru a asigura un acord, cu două obiective: ca tranzacțiile cu petrol să fie decontate în dolari, iar dolarii care curg către producătorii de petrol să fie depozitați în bănci americane, pentru a cumpăra obligațiuni americane. În schimb, Washingtonul urma să ofere protecție militară Arabiei Saudite și nu ar fi cerut regatului să devină democrație. Așa s-a născut așa-numitul petrodolar; de atunci, mai multe mărfuri din întreaga lume au fost decontate în dolari americani.
Până în prezent, dolarul a reușit să își mențină dominația, cu o rată relativ ridicată de rentabilitate a investițiilor și o lichiditate de neegalat în ceea ce privește stocarea. Statele Unite rămân cea mai mare economie mondială, iar sistemele de plată globale utilizează sistemul de plăți american.
Bineînțeles, dolarul nu este lipsit de probleme. Alte țări s-au plâns de tendința de „înarmare” a dolarului, care le subminează încrederea în acesta. Acest lucru este parțial responsabil pentru faptul că ponderea sa în cadrul rezervelor globale a scăzut de la 70% la 58% în ultimii 20 de ani. Pentru a pedepsi agresiunea rusă în Ucraina, administrația Biden a suspendat utilizarea de către Rusia a rețelei internaționale de plăți SWIFT, împiedicând banca sa centrală să își folosească rezervele valutare. Pe fondul fricțiunilor comerciale cu China și al certurilor bipartizane de la Washington pe teme fiscale și alți factori, Fitch Ratings a retrogradat recent ratingul de credit pe termen lung al SUA. Cu toate acestea, atâta timp cât economia americană este puternică, poziția dominantă a dolarului va fi greu de zdruncinat.
Motivații pentru dedolarizare
Apelurile pentru dedolarizare se aud de zeci de ani. Încă din 1965, ministrul francez de finanțe de atunci, Valery Giscard d'Estaing, a denunțat „privilegiile exorbitante” ale dolarului. Criza financiară mondială din 2007-2008 a pus și mai mult sub semnul întrebării hegemonia dolarului, precum și disciplina monetară și fiscală a SUA, iar aceste preocupări au reapărut odată cu conflictul dintre Rusia și Ucraina.
De fapt, în prezent, există două tipuri distincte de eforturi pentru dedolarizare . După izbucnirea războiului din Ucraina, pe lângă înarmarea dolarului, înghețarea rezervelor valutare ale Rusiei a fost văzută ca un instrument de extrateritorialitate fără precedent. Ca răspuns, Rusia a căutat să își dezlănțuie capacitatea de a face comerț - la fel ca și China, pentru a evita posibilitatea de a fi prinsă în capcană în mod similar. Ambele țări au încercat să își folosească influența și resursele economice pentru a detrona dolarul și pentru a revizui în mod fundamental sistemul financiar global. Acesta este primul tip: Rusia și China sunt o minoritate, dar una puternică.
Al doilea grup de țări urmărește un concept mai larg de independență economică. Atunci când o țară folosește dolarul, ea renunță efectiv la o parte din suveranitatea sa economică în favoarea Washingtonului, care este singurul care se bucură de dreptul de a tipări dolari și de a stabili politica monetară a SUA. Acest al doilea tip de efort include o serie de membri ai Sudului Global.
Cu toate acestea, aceste țări nu sunt, în mare parte, pregătite să renunțe complet la dolar. De exemplu, Brazilia - care a ajuns la un acord cu China pentru a utiliza yuanul în comerț - tranzacționează cu China în dolari înainte de a face comerț în ambele monede. Cu alte cuvinte, Brazilia încă se bazează pe dolar ca punct de referință, deoarece nu crede că yuanul este o monedă mai stabilă.
Cum se situează yuanul
În prezent, yuanul este a cincea cea mai mare monedă de plată din lume, a treia cea mai mare monedă de finanțare a comerțului și a cincea cea mai mare monedă de rezervă internațională. Tranzacțiile valutare în yuani au crescut la 7% din cota de piață globală, ceea ce face ca această monedă să fie cea care a înregistrat cea mai rapidă creștere în ultimii trei ani. Însă proporția redusă de yuani utilizată în decontările comerciale nu reflectă pe deplin statutul Chinei de națiune comercială de top.
Pentru a promova internaționalizarea monedei, până în 2022, Banca Populară a Chinei a autorizat 31 de bănci de compensare a yuanului în 29 de țări și regiuni. În 2018, și-a înființat propria bursă de mărfuri, Shanghai International Energy Exchange (INE), pentru livrările de petrol din țări precum Iran, Venezuela și Rusia. Contractele tranzacționate pe INE folosesc doar yuani. Marele exportator de petrol Arabia Saudită și-a exprimat recent deschiderea față de ideea de a tranzacționa în alte monede decât dolarul. Iar în luna martie a acestui an, Franța a încheiat un acord pentru a face comerț cu gaze naturale lichefiate cu China și pentru a deconta plățile transfrontaliere în yuani, mai degrabă decât în dolari. Măsura a creat un precedent pentru aliații SUA din Europa de a plăti într-o altă monedă locală. Odată cu invazia Rusiei în Ucraina, yuanul și-a sporit foarte mult rolul în comerțul sino-rus.
Yuanul de astăzi nu este în cele din urmă liber de umbra dolarului. Cheia internaționalizării sale este cantitatea de rezerve valutare pe care Beijingul o are la îndemână: faptul că este legat de dolarul american este cea mai puternică forță care face ca moneda chineză să devină globală. Fără această premisă, yuanul ar putea deveni doar o bucată de hârtie.
Se încarcă comentariile...
