Ce fac dacă nu-mi mai pot plăti rata la bancă?

În actualele condiţii economice, imposibilitatea de a plăti ratele la bancă reprezintă o perspectivă din ce în ce mai ameninţătoare. Există, totuşi, câteva metode de a evita executarea silită.

Vânzarea, deloc avantajoasă

Raluca Dobre
analist financiar IpoteciDirect

În cazul în care, după ce a contractat un credit, debitorul nu-şi mai poate achita rata la bancă, acesta ar fi pus într-o situaţie destul de dificilă.

Vânzarea imobilului cu acordul băncii, pentru a-şi putea achita ratele la bancă, este cea din urmă variantă la care ar fi indicat să apeleze, pentru a evita procedura de executare silită.

„Nu l-ar avantaja deloc să vândă imobilul în contextul actual, pentru că nu ar reuşi să acopere nici măcar preţul de cumpărare.

Totuşi, dacă nu ar găsi niciun fel de soluţie ca să plătească rata lună de lună, ar putea să încerce o cesiune a creanţei către un terţ sau să îl vândă cu acordul băncii, încercând să obţină pe el măcar valoarea sumei din sold. Astfel, nu va avea nici de pierdut, dar nici de câştigat din punct de vedere financiar, ci va suferi doar o puternică dezamăgire”.

„De notat faptul că este de preferat vânzarea imobilului şi achitarea datoriei la bancă decât neplata ratelor şi înscrierea clientului la Biroul de Credit”. Aceasta deoarece este foarte probabil ca, în decurs de un an-doi, situaţia financiară a persoanei respective să se îmbunătăţească, iar aceasta să vrea din nou să contracteze un credit.

În cazul în care nu va fi înregistrat drept rău-platnic, clientul va putea cu siguranţă să îşi reia planurile de achiziţie a unei locuinţe cu ajutorul finanţării de la bancă. În caz contrar însă, obţinerea unui nou credit, chiar şi în condiţii economice favorabile, va fi destul de greu de realizat.

Este recomandabil aşadar ca debitorul să facă tot posibilul pentru a se păstra în relaţii bune cu instituţia de creditare, pentru a evita eventualele neplăceri în cazul unei noi solicitări de finanţare.

Negocierea cu banca, esenţială

Diana Ţăruş
analist financiar FinZoom

„În astfel de situaţii, soluţiile stau întotdeauna în cunoaşterea temeinică a contractului de credit şi în a negocia rezolvarea cu instituţia finanţatoare. Consumatorul trebuie să studieze inclusiv legile de rigoare şi să nu se lase intimidat până când nu vorbeşte cu acea persoană care se va dovedi deschisă opţiunilor de negociere.

Dacă el consideră că este subiectul unui abuz din partea instituţiei finanţatoare, trebuie să ia atitudine, să meargă să raporteze acest lucru la ANPC şi BNR (cu riscurile birocraţiei româneşti).  Atunci când îşi dă seama că următoarea rată îi va crea dificultăţi, consumatorul trebuie deja să meargă la instituţia financiară pentru a lua măsuri.

Îi va fi mult mai greu să negocieze după ce a acumulat deja una sau mai multe rate restante (va fi înregistrat şi în bazele de date privind rău-platnicii, un dezavantaj major pentru client).

Este bine de ştiut faptul că executarea silită nu îi este benefică împrumutatului, dar nici instituţiei finanţatoare. Aceasta va trebui să investească timp şi resurse pentru valorificarea imobilului, pierzând profitul rezultat din dobânzile şi comisioanele creditului respectiv.

Mai mult decât atât, există şi posibilitatea ca preţul de vânzare să nu acopere întreaga datorie rămasă.

Din aceste motive, consumatorul trebuie să contacteze ofiţerul de credit pentru a negocia. Alternativele principale sunt: majorarea perioadei de creditare şi scăderea ratei la o valoare accesibilă; acordarea unei perioade de graţie pentru plata ratei; înlocuirea creditului cu un altul, în condiţii mai avantajoase; refinanţarea cu un produs mai avantajos (foarte importantă este analiza costurilor de refinanţare)”.

Imobilul, la licitaţie publică

Marius Crafcenco
preşedintele UNEJR

„Pentru punerea în executare silită sunt avute în vedere prevederile Codului de procedură civilă, astfel că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul băncilor, executarea silită se face de către propriii executori, ceea ce contravine normelor europene. Dreptul la un proces echitabil presupune ca punerea în executare silită să fie făcută de către un organ de executare independent şi imparţial.

Executarea silită a unei proprietăţi, în cazul în care debitorul nu-şi poate plăti ratele la bancă, se efectuează prin urmărirea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă în condiţiile legii, cu care aceştia au garantat creditul.

Procedura urmăririi mobiliare constă în: sechestrarea bunurilor mobile; valorificarea bunurilor sechestrate; vânzarea la licitaţie publică, în cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde.

Orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului, le poate prelua în contul creanţei sale.

Creditorii care au ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece şi pot cere vânzarea lui pentru a se îndestula din preţul rezultat. Imobilul proprietate al debitorului, va fi vândut prin licitaţie publică.

Vânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul”.