Ce cred experţii despre proiectul de reclasificare a oraşelor şi comunelor: Nu se poate face fără regionalizare, trebuie atenţie la costurile bugetare

Executivul vrea să reclasifice oraşele şi comunele în funcţie de o serie de criterii, în urma schimbărilor demografice din ultimii 25 de ani, iar proiectul prevede, implicit, modificarea impozitului pe locuinţă. Experţii consultaţi de „Adevărul“ consideră că acest proiect nu va putea fi implementat fără unul de regionalizare şi avertizează asupra costurilor bugetare ale măsurii.

Guvernul va modifica, după 25 de ani, clasificarea oraşelor şi comunelor, urmând ca acestea să fie diferenţiate în funcţie de o serie de criterii pe care trebuie să le îndeplinească până în 2025. La şase luni de la modificarea statului localităţilor va fi schimbat în concordanţă şi impozitul pe locuinţă, scrie Profit.ro.

Astfel, oraşele vor fi reclasificate în şapte categorii în funcţie de statutul administrativ, poziţia geografică, nivelul de dotare, valenţele de natură culturală şi ecologică, iar comunele vor fi încadrate în două categorii.

Localităţile din mediul urban vor fi reclasificate în: municipiu capitală, de importanţă naţională; municipii poli regionali principali; municipii poli regionali secundari; municipii poli judeţeni principali; municipii poli judeţeni secundari; municipii şi oraşe centre urbane cu rol zonal şi municipii şi oraşe cu funcţii specializate.

Condiţii pentru capitală

Capitala trebuie să aibă peste un milion de locuitori, institutie de cercetare-dezvoltare, minimum două universităţi cu cel puţin 10.000 de studenţi, spitale dotate, transport public, dar şi cel puţin trei din următoarele: autostradă, magistrală feroviară, aeroport internaţional, gară/autogară, acces la un port fluvial în limita a 60 de kilometri şi nod intermodal. De asemenea, trebuie să aibă instituţii culturale de importanţă naţională şi să fie sediul unor instituţii de interes european sau internaţional.

Polii regionali

Polii regionali principali trebuie să aibă o populaţie de peste 250.000 de locuitori, dar să deservească peste 400.000 în aria lor funcţională. Aceştia trebuie să fie reşedinţe de judeţ, dar să aibă şi sedii de instituţii de interes naţional. Trebuie să aibă o amplasare pe reţeaua de transport centrală a României, să deţină cel puţin două din următoarele căi de acces: autostradă, cale ferată, să aibă gară sau nod intermodal. În privinţa infrastructurii, aceştia trebuie să mai deţină transport public, cel puţin o universitate cu peste 10.000 de studenţi, spitale monoprofil cu o competenţă ridicată, instituţii culturale, dar şi parcuri ştiinţitifice sau centre de inovare.

Polii regionali secundari trebuie să fie reşedinţe de judeţ cu importanţă regională şi o populaţie de peste 100.000 locuitori. Potrivit documentelor prezentate de sursa citată, poli regionali principali vor fi oraşele Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Constanţa şi Craiova, în vreme ce Braşov şi Galaţi intră în categoria de poli regionali secundari, deşi îndeplinesc criteriul de populaţie potrivit datelor de la ultimul recensământ.

Polii judeţeni

Municipiile poli judeţeni principali trebuie să fie reşedinţe de judeţ, sedii ale administraţiilor judeţene, să aibă o populaţie de peste 40.000 locuitori şi peste 200.000 în aria funcţională. Între exemplele date în documente, se menţionează ca poli judeţeni principali Alba Iulia, Bistriţa-Năsăud, Reşiţa, Târgovişte, Târgu Jiu, Miercurea Ciuc, Deva, Călăraşi, Slatina, Vaslui sau Alexandria.

Municipiile şi oraşele care sunt poli judeţeni secundari sunt acele unităţi administrativ-teritoriale urbane cu o populaţie peste 20.000 de oameni. În această categorie, documentul include oraşe precum Câmpulung, Blaj, Oneşti, Făgăraş, Dej, Turda, Mangalia, Medgidia, Hunedoara sau Petroşani.

Oraşe cu rol zonal 

Municipiile şi oraşele cu rol zonal au rol de servire teritorială la nivel subjudeţean, sunt de anvergură mai mică decât polii judeţeni secundari, dar trebuie să aibă o populaţie peste 5.000 locuitori şi peste 30.000 în aria funcţională.

Documentul dă ca exemple oraşe precum Zlatna, Aleşd, Beiuş, Beclean, Ştefăneşti, Flămânzi, Rupea, Nehoiu, negru Vodă, Segarcea, Dăbuleni, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Vişeu de Sus, Jibou, Babdag sau Baia de Aramă.

În fine, municipiile şi oraşele cu funcţii specializate sunt acele unităţi administrativ-teritoriale caracterizate printr-un specific economic turistic, de transport, industrial, energetic, rezidenţial etc., iar mărimea populaţiei nu este determinantă. Aici ar putea intra, de exemplu, staţiunile de la Marea Neagră sau cele montane.

Oraşul cu caracteristici rurale

Va fi introdusă şi noţiunea de oraş cu caracteristici rurale, care îndeplinesc cel puţin trei dintre patru indicatori: scăderea numărului de locuitori în intervalul 1990-2012; peste 30% din populaţie ocupată în sectorul primar la ultimul recensământ; peste 40% din populaţia totală este localizată în sate aparţinătoare şi localităţi componente, iar peste 50% din străzi sunt nemodernizate.

Mediul rural

La rândul lor, localităţile rurale vor fi comune poli rurali (comune cu funcţie de loc central, având o populaţie de minimum 2.000 locuitori, poziţie geografică favorabilă şi potenţial de dezvoltare socio-economică) şi alte comune. Satele componente sau aparţinătoare îşi păstrează caracterul rural şi aparţin reţelei de localităţi rurale.

Urmează modificarea taxelor locale

Proiectul citat menţionează că, în termen de şase luni de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, modul de calcul al impozitelor pe clădiri va fi modificat corespunzător noii clasificări. Acest lucru poate însemna creşterea taxelor locale pentru o serie de localităţi, mai ales că acestea vor avea nevoie de fonduri pentru a atinge criteriile stabilite, respectiv investiţii în infrastructură. 

Profesorul Mircea Coşea spune că proiectul poate corecta anumite disfuncţionalităţi, dar că are două mari hibe. „Acest document are şi o parte bună pentru corecţia unor abuzuri făcute în 25 de ani. Mai exact, pentru aderarea la Uniunea Europeană anumite localităţi au fost ridicate la grad de oraş sau municipiu pentru a arăta un grad mai mare de urbanizare. Numai că există două probleme. Prima: o astfel de idee trebuie să fie făcută în paralel cu regionalizarea. Doi: taxele locale pot să crească deja după noul Cod Fiscal. Ca să se treacă la astfel de reclasificare vor trebui îndeplinite nişte condiţii, iar acest lucru înseamnă presiune pe bugetele locale“, consideră Coşea. 

Analistul mai spune că guvernul tehnocrat mai are doar câteva luni în funcţie, astfel că nu are forţa necesară de a trece un astfel de proiect deoarece necesită consens politic, iar România este în an electoral. De asemenea, un astfel de proiect este sensibil în actuala conjunctură regională, mai spune Coşea.

„Apar lucruri care din start nu pot fi puse în practică. Avem creştere economică-record, dar nu se vede în investiţii. Avem strategie de fonduri europene, de competitivitate etc, dar discuţiile astea sunt un fel de cenacluri literare, plutesc între două ape. Peste doi ani toată lumea le va uita“, conchide Coşea.

Problema costurilor bugetare

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef al Raiffeisen Bank, consideră binevenită ideea, dar spune că trebuie verificate implicaţiile financiare. „În ultimii ani au fost foarte multe schimbări demografice, unele comune s-au depopulat şi nu mai are sens să ţii două primării şi două administraţii învecinate. La fel, după ’90 foarte multe comune au fost declarate oraşe şi foarte multe orăşele au ajuns municipii, dar ele nu au utilităţi sau transport în comun. Şi atunci e logic să nu mai fie pentru ă se plătesc taxe locale mai mari. E binevenită o astfel de revizie, dar trebuie văzute costurile bugetare“, spune Ionuţ Dumitru.

Regionalizarea, marea problemă din ultimii ani

Deşi reclasificarea oraşelor numeşte o serie de oraşe drept poli regionali, documentul nu este însoţit şi de un proiect de regionalizare a României. În ultimii ani, mai multe Guverne au venit cu proiecte de regionalizare, dar acestea au generat mari scandaluri şi au fost abandonate.

Un prim proiect a fost încercat în anul 2011 de către Cabinetul Boc, dar a fost un fiasco din cauză că UDMR cerea gruparea unor judeţe cu populaţie maghiară semnificativă, respectiv Covasna-Harghita-Mureş şi Bihor-Sălaj-Satu Mare.

Ulterior, în 2013, USL a venit cu un alt proiect, dar acesta a generat polemici între liderii politici judeţeni şi a căzut la Curtea Constituţională. Drept urmare, autorităţile au anunţat în 2014 un alt proiect, de „descentralizare“, însă acesta presupunea transferul unor bunuri ale statului către autorităţile locale şi deconcertate. Şi acesta a rămas în coadă de peşte.