Cartea privatizarii BCR se joaca pana in 2006

Multa cerneala a curs si va mai curge pe subiectul privatizarii BCR. Oricat de multe speculatii si presupuneri am face, nu trebuie uitat faptul ca, in ciuda aparentelor, povestea privatizarii celei

Multa cerneala a curs si va mai curge pe subiectul privatizarii BCR. Oricat de multe speculatii si presupuneri am face, nu trebuie uitat faptul ca, in ciuda aparentelor, povestea privatizarii celei mai mari banci din Romania nu s-a incheiat, chiar daca guvernul a batut palma cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si IFC (divizia de investitii a Bancii Mondiale), vanzandu-le 25 la suta (plus doua) din actiunile bancii pentru suma de 222 de milioane de dolari. Cum BCR este una din ultimele perle ale coroanei, detinand aproximativ 30% din activele bancare din Romania, privatizarea sa a fost tot timpul "imbracata" in haina interesului national. Initial, s-a dorit ca cea mai mare banca din sistem sa fie vanduta unui grup financiar de prim rang pe plan mondial. Tulburarile de pe pietele internationale - care au dat peste cap calculele unor mari grupuri bancare europene -, dar si indoiala unor investitori straini vizavi de vointa politica a Cabinetului Adrian Nastase de a privatiza BCR - au facut ca socoteala de acasa a guvernului sa nu se potriveasca cu cea a targului. Impins de la spate de organismele financiare internationale - adica de FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana - guvernul a acceptat varianta privatizarii cu BERD si IFC, pentru a potoli suspiciunea finantatorilor mondiali. Ca urmare, privind strict din punct de vedere politic, guvernul a impuscat doi iepuri deodata: a castigat in planul imaginii externe, si a reusit sa faca doar jumatate de pas in privatizarea BCR. Si asta pentru ca, prin intelegerea cu BERD si IFC, s-a lasat deschisa usa altor schimbari majore, pana in 2006. Mai precis, daca in urmatorii 3 ani nu apare un grup financiar de prim rang mondial, BERD si IFC - pentru care privatizarea BCR nu este, totusi, decat o afacere - vor putea sa "scape" de actiunile BCR, vanzandu-le inapoi statului. Daca, insa, investitorul apare, statul roman poate rascumpara actiunile de la BERD si IFC, si le poate vinde, intr-un pachet de 51 la suta catre potentialul investitor. Plecand de la aceasta situatie, multi se intreaba daca, tinand cont ca BCR a fost evaluata la un miliard de dolari, pretul de 222 de milioane de dolari pentru un sfert din actiuni nu va limita marja de negociere a statului in eventualitatea aparitiei unui investitor strategic dornic sa cumpere pachetul majoritar. Raspunsul este unul negativ, si exista cel putin un argument rational, economic, in acest sens. Atat BERD, cat si IFC au tot interesul - odata devenite actionari ai BCR - sa creasca valoarea banci. Si asta, pentru ca strategia lor nu este tipica bancilor mari, care urmaresc extinderea sau valorificarea potentialului regional. Acestea intra intr-o companie sau banca pentru ca, ulterior, sa-si valorifice investitia la un pret cat mai bun. De altfel, cei doi investitori institutionali si-au propus deja tinte de profit mult mai ambitioase pentru BCR. Ca urmare, crescand valoarea bancii in urmatorii ani, este de asteptat ca "baza" de negociere cu orice potential investitor strategic sa fie mai ridicata decat cea din prezent. Pe de alta parte, analistii se asteapta ca si pietele internationale sa scape de problemele actuale intr-un an si jumatate, iar "deschiderea" lor spre economiile din Est sa fie si mai mare. Intr-o atmosfera eliberata de constrangeri, inclusiv de conditionarile impuse de FMI sau UE in acest sens, autoritatile romane ar putea juca cu totul altfel "cartea BCR", profitand chiar de credibilitatea unor actionari precum BERD si IFC. Dar daca guvernul ce va veni in 2004 nu va mai dori sa duca la bun sfarsit privatizarea bancii, adica sa caute acel investitor strategic de anvergura dornic sa valorifice la maximum potentialul BCR? De aici decurge singurul risc major pe care actuala strategie il implica. Daca autoritatile nu vor respecta conditiile convenite cu BERD si IFC, si nu vor continua sa caute un investitor strategic pentru BCR, exista riscul ca actiunile luate acum de BERD si IFC sa se intoarca tot in "portofoliul statului". Daca din punct de vedere politic, apele privatizarii BCR nu se vor linisti odata cu venirea BERD si IFC, din punct de vedere economic, privatizarea BCR va schimba regulile jocului la varful sistemului bancar. "Va fi din ce in ce mai greu sa castigi procente din piata, iar costurile vor fi si ele tot mai mari", mentiona, recent, Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen. Practic, vanzarea BCR ii va obliga si pe ceilalti concurenti sa-si creasca investitiile, ceea ce nu poate fi decat un castig pentru sistemul bancar romanesc si, nu in cele din urma, pentru clientii bancilor.