În Germania, inflaţia a continuat să crească în august, Oficiul Federal de Statistică anunţând luni că preţurile au crescut cu 3,9% în comparaţie cu anul precedent, potrivit calculelor preliminare. 

Este cea mai mare inflaţie pe care Republica Federală a înregistrat-o în mai bine de un sfert de secol, un nivel mai ridicat fiind consemnat în decembrie 1993, când inflaţia atingea 4,3%.

Preţurile de consum în cea mai mare economie europeană şi-au continuat tendinţa ascendentă în ultimele luni, pe fondul creşterii costurilor la energie şi alimente, precum şi al anulării reducerii temporare a taxei pe valoarea adăugată (TVA), măsură introdusă anul trecut, prin care s-a urmărit atenuarea efectelor economice nocive ale pandemiei, prin stimularea consumului intern. 

În intervalul 1 iulie – 31 decembrie 2020, ca parte a unui pachet de stimulare economică, marea coaliţie de la Berlin a decis să reducă TVA de la 19% la 16%, respectiv de la 7% la 5%.

Economiştii se aşteaptă ca preţurile de consum să continue să crească în lunile următoare, unii dintre ei preconizând rate ale inflaţiei de până la 5%. Aceştia consideră însă că este vorba de un fenomen temporar.

”Este probabil ca actuala creştere să fie una temporară”, a declarat Christine Volk, economist-şef la creditorul public KfW, pentru AFP. La fel de probabilă este şi o revenire a inflaţiei sub ţinta de 2% a Băncii Centrale Europene, a explicat aceasta, avertizând însă că penuria de componente cheie, cum ar fi cipurile pentru componentele electronice, ar putea avea un ”impact asupra portofelului consumatorilor, deoarece companiile vor transfera cel puţin parţial o parte din aceste costuri către clienţi”. 

Şi dacă inflaţia actuală nu este un fenomen temporar?

O inflaţie mai mare, respectiv o creştere a preţurilor în întreaga economie, slăbeşte puterea de cumpărare a consumatorilor. Cu alte cuvinte, cu aceeaşi sumă de bani putem cumpăra mai puţin. 

În cazul hiperinflaţiei, preţurile cresc cu 50% sau mai mult pe lună. În anii 1920, hiperinflaţia extremă din Germania a devastat economia şi a alimentat instabilitatea politică, care a precedat regimul nazist. 

Însă bancherii centrali spun că actuala creştere a preţurilor este o consecinţă temporară a perturbărilor economice cauzate de pandemia de coronavirus. 

Lanţurile de aprovizionare au fost perturbate de cererea care mai întâi s-a prăbuşit şi apoi a revenit rapid, ceea ce a făcut ca preţurile să devină volatile. 

Aceiaşi bancheri mai susţin şi că factorii care duc la majorarea preţurilor vor dispărea odată ce economia globală se va normaliza - când întreprinderile afectate de pandemie vor reveni la capacitate maximă, problemele lanţurilor de aprovizionare vor fi rezolvate.

Mai sceptici, alţii experţi sunt încredinţaţi că inflaţia ridicată va dura mai mult decât spune banca centrală. 

Economii inflaţie EuroEconomiile cetăţenilor, tot mai ciupite de inflaţie

Inflaţia: bună sau rea?

Mulţi economişti susţin o ţintă de inflaţie scăzută sau moderată, de aproximativ 2% pe an. Atunci când inflaţia depăşeşte această marjă, există deopotrivă câştigători şi perdanţi. 

De regulă, inflaţia este considerată o problemă atunci când depăşeşte 5%, explica, în iulie, Brigitte Granville, profesoară de economie la Universitatea Queen Mary din Londra, într-o discuţie cu DW. 

În cazul în care inflaţia determină scăderea unei monede, atunci aceasta poate aduce beneficii exportatorilor, făcând ca produsele lor să fie mai accesibile atunci când sunt evaluate în alte monede.

De asemenea, persoanele care deţin active evaluate într-o anumită monedă ar putea profita de un nivel mai ridicat al inflaţiei, aceasta determinând creşterea preţurilor la unele active, precum proprietăţile sau mărfurile. Totodată, inflaţia poate creşte marjele de profit şi reduce datoria în termeni reali.

Inflaţia poate fi şi în avantajul celor care au luat credite, deoarece valoarea ajustată la inflaţie a datoriilor lor restante se reduce.

Cu toate acestea, o inflaţie mai mare tinde să îi afecteze pe cei care economisesc, deoarece erodează puterea de cumpărare a banilor economisiţi. Nu în ultimul rând, este posibil ca inflaţia să nu fie pe placul persoanelor care deţin active denominate în valută, cum ar fi numerar sau obligaţiuni, ea erodând valoarea reală a acestora.

Srinivas Mazumdaru - Deutsche Welle