Bani în ritm de salsa, merengue şi street dance

Cu o investiţie iniţială de 5.000 euro, o şcoală de dansuri poate ajunge la un profit anual de 15.000 lei

Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă salsa sau bachata, aş ridica din umeri, pentru că n-aş şti ce să zic. Sunt însă şi oameni care ştiu foarte bine răspunsul. Pasiune şi un stil de viaţă. O alchimie care, în capitalismul dâmboviţean, a căpătat tuşă serioasă de business cu "brize" latino-americane.

New York, anii '40-"50. Oamenii trăiau din plin perioada cluburilor underground, cu tot ce însemna asta. Cu tot cu vânzările ilegale de whisky şi gangsterii care se ocupau cu asta. Cu amestecul de fum de havană şi transpiraţie de dansatori înrăiţi care în fiecare seară modelau ringul de dans după voia lor. Un amestec de sunete afro-cubaneze şi o influenţă de jazz newyorkez făcea furori la acea vreme. Viaţa grea din perioada războiului se "descărca", seara după orele de muncă, în mişcări de salsa, bachata sau mambo. "Vicii" pentru care oamenii se călcau pe picioare în cluburi. Peste Ocean, istoria a continuat frumos, adunând în spate tradiţie.

Bucureşti, anii 2006-2007. Acelaşi mix de sunete afro-cubaneze de salsa tinde să revoluţioneze timpul liber al românilor, în special cel al tinerilor activi cu joburi solicitante. Din ce în ce mai mulţi renunţă la steperele sau bicicletele din sălile de sport şi coboară scările cluburilor de noapte sau a şcolilor de dans pentru salsa sau merengue. Motivul? Aceeaşi intensitate a mişcării într-un mediu, în care socializarea joacă un rol important. Într-un loc unde stresul cotidian devinde amintire, cel puţin până a doua zi.

De abia acum industria şcolilor de dans se află în plină dezvoltare. Iar cei cu iniţiativă au folosit orice oportunitate oferită de piaţă pentru a transforma pasiunea pentru dans într-o afacere în toată puterea cuvântului. Numai în Bucureşti sunt 20 de şcoli de dans latino, din care cinci sunt mari, funcţionând în mai multe locaţii. Concurenţa începe să îşi arate colţii. Clujul şi Constanţa au şi ele câte două şcoli, salsa şi merengue ajungând să se predea şi în Braşov, Timişoara, Iaşi sau Galaţi.

Consultanţa a pierdut războiul cu salsa

Pentru Alina Ebi Ursuleac viaţa s-a schimbat de când a aflat ce înseamnă salsa. "Aveam o afacere în parteneriat cu nişte societăţi din Italia, pentru care produceam poşete din piele. Totul a mers foarte bine, încât mi-am permis să mă dezvolt şi să intru ulterior şi pe piaţa de consultanţă în business. Numai că, pe un fond poate nu fericit al acelui moment din viaţa mea, totul s-a schimbat cu 180 de grade. Întâmplător, eram la congresul de salsa de la Barcelona de anul trecut. Acolo mi s-a schimbat viaţa. Am hotărât să renunţ la afacerile mele pentru a investi într-o şcoală de salsa în Bucureşti. De atunci eu nu mai văd altceva", povesteşte, pentru "Adevărul", Alina Ebi, proprietara Academiei de dans Afrolatino.

Primii bani pentru proiect au fost investiţi începând cu aprilie 2006. "Businessul în salsa este destul de ciudat în România în momentul de faţă. Pentru că se tot înfiinţează şi se închid şcoli de dans. Cel mai dificil este primul an, când profitul nu este altceva decât pasiunea pe care o trăieşti. Banii vin de abia în al doilea an", susţine Alina. Deja şcoala a reuşit să strângă aproape 80 de cursanţi şi să îşi formeze o trupă de dansatori profesionişti. "În prima perioadă, marea parte a veniturilor este atrasă de activităţile trupei de dans. Sunt contracte pentru filmarea de videoclipuri sau pentru participarea la spectacole, sau petreceri private", zice Alina Ursuleac. Numai pentru o reprezentaţie de aproximativ o oră trupă de dans aduce un venit şcolii de peste 1.000 de euro.

Micuţul Wily a "importat" stilul latino în România

Pentru columbianul Willmark Rizzo Hemandez România a fost doar o destinaţie pentru studii. Venit în urmă cu 13 ani, nici nu se gândea că va lucra în mass-media, unde promovează muzica latino. "Oamenii mă rugau să-i învăţ să danseze latino. Aşa a descoperit faptul că românii au o înclinaţie specială pentru dans. De aici mi-am dat seama că din chestia asta pot să fac o afacere; n-a fost mult, pe piaţă fiind o cerere ridicată pentru astfel de cursuri. Vedeta radio a deschis, în urmă cu aproximativ şapte ani, o şcoală de salsa în Bucureşti pe care a botezat-o Academia de Baile Latinoamericano.

Investiţia s-a ridicat la aproximativ 5.000 de euro şi a fost orientată spre angajarea instructorilor de dans, închirierea spaţiului şi amenajarea locaţiei cu echipamente audio şi video, suprafaţă de antrenament şi oglinzi speciale. "Cea mai mare investiţie sunt oamenii din echipa de instructori, care trebuie să fie profesionişti, cu bune cunoştinţe în cultura latino, care să constuiească o legătura afectivă cu fiecare cursant în parte, să ştie să motiveze", povesteşte Wilmark.

Salsa cu profit de 100 milioane de lei

Wilmark povesteşte că a pornit afacerea cu trei oameni: el, un instructor de dans şi contabila societăţii. Businessul s-a dezvoltat în decursul anilor, astfel încât unii dintre foştii elevi ai şcolii de dans au devenit instructori care şi-au deschis la rândul lor săli de antrenament sub brandul Academiei de Baile Latinoamericano. După ce a reuşit să facă din români mari consumatori de muzică latino, Wilmark intenţionează să deschidă începând de anul viitor şi alte săli de dans în oraşele mari ca Timişoara, Constanţa şi Galaţi.

În momentul de faţă, 140 de cursanţi învaţă în sălile şcolii ritmurile latino-americane. În urma unui an de cursuri şi activităţi artistice cu trupa de dansatori, profitul pentru şcoala de dans ajunge să se învârtească pe undeva în jurul a 120-150 milioane de lei vechi. Cursurile costă 50 de lei pentru copii, 80 de lei pentru studenţi şi 120 de lei pentru adulţi. Există şi varianta şedinţelor individuale, al căror preţ se situează între 20 şi 50 de euro. Ceea ce ne bucură pe noi este faptul că avem cursanţi dintre cei foarte tineri, dar şi oameni în toată puterea vârstei, îndrăgostiţi de ritmurile latino. Avem participanţi la cursuri cu vârste cuprinse între 16 şi 40 ani. Cea mai în vârstă persoană care a participat la cursurile noastre are 65 de ani. Asta este dovada faptului că dansul nu are nimic de-a face cu vârsta biologică, ci cu pasiunea pentru ceva frumos", a declarat Wilmark Hemandez.

Energie pentru cluburile de cartier

Pe lângă salsa, merengue sau bachata, tinerii mai preferă şi sălile de cartier unde se învaţă street dance-ul. Fapt încurajat de altfel şi de cererea foarte mare de dansatori din industria showbizului autohton, care creşte de la an la an. "În România, industria street dance-ului a început să se dezvolte acum câţiva ani, însă ultimul an a fost cu adevărat relevant, deoarece au apărut tot mai multe şcoli de dans, trupe de dans, competiţii locale şi naţionale", spune Sol Sinceac, instructor coregraf StreetBeat Dance School. Din 2006, şcoala care dispune deja de trei săli de antrenamente şi peste o sută de cursanţi în Bucureşti organizează dancecampuri la munte şi workshopuri, cu invitaţi profesionişti din străinătate. "Aceştia vin cu experienţa lor în România, ajutând industria să se dezvolte. În România nu există încă o şcoală profesionistă şi deci nu avem încă profesionişti adevăraţi în domeniu, spune Sol Sinceac, instructor coregraf StreetBeat Dance School.

"Cel mai dificil este primul an, când profitul nu este altceva decât pasiunea pe care o trăieşti. Banii vin de abia în al doilea an"
Alina Ebi Ursuleac, instructor Afrolatino

Cheltuielile unei şcoli de dansuri

- Chirie: 800-1.000 euro/lună
- Salarii instructori: aprox. 400 euro
- Drepturi de autor pentru discografia latino (în funcţie de mărime)
- Buget pentru promovare: 500-1.000 euro/lună
- Întreţinere pagină web: circa 300 euro/lună
- Buget pentru work-shopuri: 2.000 euro/weekend