Ce taxe plătesc către stat multinaţionalele din România

Ce taxe plătesc către stat multinaţionalele
din România

Mai puţin de 50 de corporaţii străine prezente în România au virat către stat taxe de miliarde de lei, într-un singur an, bani cu care statul putea construi autostrada Braşov – Bacău.

Consiliul Investitorilor Străini (FIC) a realizat o analiză în rândul membrilor săi, cu privire la valoarea tuturor taxelor pe care le plătesc către bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele de asigurări sociale.

Această analiză vine în contextul în care comunitatea investitorilor străini a fost confruntată în ultimii ani cu un discurs public care sugerează faptul că societăţile comerciale cu capital străin nu îşi plătesc taxele şi impozitele pe care le datorează statului conform legii şi că nu au o contribuţie la crearea de bunăstare în România.

Aşadar, cele 46 de corporaţii membre FIC au plătit taxe de peste 8 miliarde lei către bugetul României în anul 2017, mai mult de jumătate reprezentând contribuţiile sociale şi impozitul pe venit ale angajaţilor.

 
 

 

FIC subliniază că, din aceşti bani, impozitul pe profit nu reprezintă nicio pătrime. Acest lucru nu înseamnă însă că el ar fi plătit judicios.

Mai mult, companiile FIC au virat la bugetul României TVA şi accize în valoarea de 30 miliarde lei, aproximativ 40% din total TVA şi accize colectate de stat (80 miliarde), în 2017. Este de precizat însă că aceste companii doar colectează pentru stat TVA-ul şi accizele. 

Cu toate acestea, statul se bazează într-o foarte mare 

măsură pe sistemele eficiente şi transparente ale companiilor care colectează accizele şi TVA-ul şi acestea o fac fără fraude şi fără întârzieri de plată. Cheltuielile publice din România depind în mare măsură de funcţionarea eficientă a acestui mecanism.


Ce se putea face cu aceşti bani

Cât reprezintă cele 8,3 miliarde lei plătite de cele 46 de companii FIC în 2017?

Cu această sumă statul ar fi putet realiza autostrada Braşov – Bacău (160 km) – valoarea estimată de CNAIR fiind de 8,3 miliarde (fără TVA), susţine FIC.

 

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea, statul ar fi putut construi cele trei spitale regionale Iaşi, Cluj şi Craiova fără a apela la fonduri europene – valoarea estimată a acestora fiind de aproximativ 1,2 miliarde (5,6 miliarde).

Totodată, statul ar fi putut realiza tronsonul de metrou M5 - valoarea estimată a acestuia fiind de aproximativ 730 milioane euro (3,4 miliarde lei).

Cât câştigă un angajat din companiile FIC

În anul 2017, un angajat FIC - al uneia dintre cele 46 de companii analizate - câştiga în medie un salariu net de 3.831 lei pe lună, cu peste 60% faţă de salariul mediu net pe economie de 2.338 lei.

În anul 2017, pentru a plăti un salariu mediu net lunar din România în valoare de 2.338 lei, angajatorul avea un cost total de 4.100 lei; în cazul unei companii FIC, costul total al unui salariu mediu net de 3.831 lei era de 6.700 lei.

Aceste sume includeau atât taxele şi contribuţiile plătite de angajat, cât şi cele plătite de angajator, peste salariul brut al angajatului.

Contribuţia lunară pentru pensii a fiecărui angajat FIC depăşeşte suma de 1.069 lei, echivalentul pensiei medii din România în anul 2017.

Companiile analizate au plătit lunar peste 180 milioane lei contribuţii pentru pensii, pentru cei 130.000 de angajaţi. Suma poate fi tradusă în plata pensiilor medii pentru mai mult de 150.000 de pensionari din România.

Un angajat FIC susţine 1,2 pensionari ce primesc pensia medie din România. De exemplu, dacă toţi pensionarii din Dolj sau Iaşi (ambele judeţe au un număr de aproximativ 150.000 pensionari: 150.680 respectiv 148.986) ar primi pensia medie din România, am putea spune că toate 

pensiile din judeţ se plătesc din contribuţiile pentru pensii ale angajaţilor celor 46 de companii FIC.

Potrivit FIC, România se confruntă cu un declin al populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) din cauza scăderii ratei natalităţii şi a migraţiei semnificative, astfel că riscă să ajungă la un raport extrem de periculos între populaţia ocupată şi pensionari, cu atât mai mult cu cât generaţia “decreţeilor” se apropie de vârsta de pensionare. astfel, investiţiile străine, au generat o competiţie pentru forţa de muncă bine pregătită, ducând la creşterea treptată a nivelului salariilor din România cu un impact indirect şi asupra serviciilor sociale din România.

Pentru a plăti unui angajat FIC salariul net lunar de 3.831 lei, compania transferă către stat aproximativ 2.800 RON.

Pentru un angajat FIC care câştiga un salariu net de 3.831 lei pe lună în 2017, compania a virat statului peste 2.800 lei, constând în toate taxele şi contribuţiile necesare.

Această sumă reprezenta mai mult decât salariul mediu net pe economie din anul 2017.

Statul colectează cei 2.800 de lei de la fiecare angajat FIC pentru a crea bunuri şi servicii publice, pe care le pune la dispoziţia tuturor cetăţenilor. În medie, fiecare angajat FIC contribuie cu 35.000 de lei în fiecare an la bugetul de stat, fără să punem la socoteală accizele şi TVA-ul pe care le plăteşte când face cumpărături sau alte taxe locale.

Mitul profitului multinaţionalelor

Profitabilitatea comercială a companiilor FIC este mai mare decât media profitabilităţii comerciale a tuturor companiilor din România, 2017.

Deşi aceste informaţii sunt publice, tema profiturilor este folosită cel mai adesea în mod tendenţios şi distorsionat, susţine FIC. Dacă „companiile străine”- de fapt ele sunt companii româneşti doar că au capital/acţionariat străin - au profituri mici, li se reproşează că le ascund pentru a le„scoate” din ţară. Dacă au profituri mari, sunt acuzate că le fac în detrimentul angajaţilor şi atunci reproşul este că oferă salarii foarte mici. Dar sunt şi multe alte voci care acuză aceleaşi companii că oferă salarii prea mari absorbind toată forţa de muncă în detrimentul firmelor locale.

Din analiza FIC rezultă următoarele:

Deşi discursul împotriva capitalului străin spune că profitul raportat la cifra de afaceri a corporaţiilor este foarte mic şi implicit le acuză de practici de externalizare a profiturilor vedem că datele reale contrazic acest aspect.

Spre exemplu, în anul 2017, profitabilitatea comercială a companiilor FIC analizate a fost de 5,6%, peste media profitabilităţii comerciale a tuturor companiilor din România de 5,2%.

Acest aspect sugerează că dacă există cazuri de „externalizare” a profiturilor, acestea sunt punctuale şi Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală are toate instrumentele legale pentru a face verificări şi a aplica sancţiuni.

Profitul net realizat de fiecare angajat FIC în anul 2017 a fost de 74.000 lei dar, în acelaşi timp, costul cu salariul total al unei companii FIC pentru un salariu mediu net lunar de 3.831 lei a fost de 80.500 lei.

Companiile mari sunt mai productive, au tehnologie şi management mai avansat şi ca atare sunt mai profitabile decât media companiilor din România. În acelaşi timp, ele au costuri mai mari cu angajaţii.

Dacă ne uităm şi la cifrele globale ale celor 46 de companii FIC analizate putem observa că nu există un dezechilibru între profituri şi salarii. În anul 2017, aceste companii au obţinut profituri de 9,6 miliarde de lei şi au plătit angajaţii cu 10,4 miliarde de lei.

Durată de viaţă dublă

Companiile FIC analizate au o durată de activitate de 2 ori mai mare decât media din România.

Durata mare de activitate a companiilor FIC sugerează destul de clar că investitorii au venit în România să se dezvolte şi să facă afaceri pe termen lung. Ele sunt strâns legate de o clasă mare de mijloc, de creşterea productivităţii şi a bunăstării şi de bunul mers al României în general.

Ce companii au fost analizate

Analiza a fost realizată prin colectarea datelor de la 46 de grupuri de companii (aproximativ 68 entităţi) înregistrate la Registrul Comerţului din România.

Companiile analizate: Atos, Banca Românească, BCR/Erste Bank Group, BRD-Groupe Societe Generale, British American Tobacco, Can-Pack, Carrefour, Coca Cola, Deloitte, Ductil/Lincoln Electric, E.ON, eMAG (Dante International), Engie, Ericsson Telecommunications, & Young, GlaxoSmithKline, Heineken, Holcim, Honeywell Garrett, ICME ECAB/Steelmet, ING Bank, JT International, KPMG, L’Oreal, Lowe Group, Metro, Michelin, MOL, NN Pensii & Asigurări, OMV Petrom, Orange, OTP Bank, Philip Morris, PricewaterhouseCoopers, Provident Financial, Raiffeisen Bank, Renault/Dacia, Rompetrol/KMGI, Saint-Gobain Glass, Sodexo Pass, Tenaris Silcotub, Total, UPC, Ursus Breweries, Vienna Energy Forţa Naturală.

Acestea sunt companii mari cu capital străin/corporaţii (20 dintre acestea fac parte din top 60 cele mai mari companii din România după cifra de afaceri, iar 5 dintre ele sunt parte din top 15 bănci ca valoare a activelor).

Investiţiile lor încep, în medie, la finalul anilor ’90, ceea ce sugerează că aceste companii au investit pe termen lung în România.

Sunt înregistrate şi plătesc taxe în România de mai bine de 20 de ani.

Activează în sectoare precum: energie, auto, servicii financiare, telecomunicaţii, IT, producţia de tutun şi băuturi alcoolice, comerţ, consultanţă şi altele.

Angajează aproximativ 130.000 de persoane, reprezentând 2,6% din numărul mediu de salariaţi din România.

Au contribuit semnificativ la modernizarea economiei naţionale, la integrarea ei în economia europeană şi în lanţurile internaţionale de export şi producţie.

Au adus tehnologie şi know-how pe piaţa internă, contribuind astfel la creşterea productivităţii, cât şi guvernanţă corporativă prin intermediul căreia au promovat importanţa corectitudinii, transparenţei şi responsabilităţii în companii.

Au contribuit direct la creşterea economică înregistrată de România prin investiţiile realizate şi prin salariile plătite angajaţilor şi indirect prin intermediul lanţului de furnizori.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: