2.500 miliarde de dolari care vin spre Occident

În Asia şi în Orientul Mijlociu a apărut o nouă generaţie de investitori cu foarte mulţi bani: fondurile suverane guvernamentale, care se întorc spre Occident pentru a-şi reinvesti

În Asia şi în Orientul Mijlociu a apărut o nouă generaţie de investitori cu foarte mulţi bani: fondurile suverane guvernamentale, care se întorc spre Occident pentru a-şi reinvesti averile

Japonezii cumpărau, în anii '80, proprietăţi în SUA. În 2000 a fost rândul ruşilor să investească în cluburile de fotbal, aşa cum bogaţii Orientului Mijlociu au investit în sportul cu motoare. Acum însă gusturile s-au schimbat, iar banii unor guverne din Asia şi Orientul Mijlociu se duc pe cu totul altceva. În doar câţiva ani, aceşti bani vor controla a zecea parte din întreaga piaţă financiară a lumii.

Vorbim de active care promit profituri solide, dar şi de cele care încorporează tehnologie şi know-how care poate fi transferat sau imitat acasă. Unele dintre cele mai bogate guverne ale lumii au început să-şi plaseze banii în bănci, burse, companii din industria militară, operatori portuari sau aerieni.

Englezii care se plimbă prin Chelsea, unul din cele mai scumpe cartiere din Londra, ştiu despre ce este vorba. Fosta reşedinţă a renumitelor gărzi britanice, Coldstream Guards, este acum proprietatea guvernului din Qatar, banca Barclays îşi aşteaptă noul co-proprietar, Republica Populară Chineză, iar cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, Sainsbury, este deţinut, în proporţie de 25%, de guvernul din Qatar, care vrea să cumpere însă şi restul de acţiuni.

Mai mult, Qatarul şi un alt emirat din Golf, Dubai, deţin acum împreună 48% din London Stock Exchange. Ceea ce se întâmplă în prezent în peisajul londonez ar putea fi însă valabil şi pentru alte oraşe din economiile libere din restul lumii. Pentru că guvernele acestea sunt cuprinse de febra cumpărăturilor.

Beijingul, un investitor cu 200 miliarde de dolari

China, posesoarea celei mai mari rezerve valutare din lume, a lansat acum o săptămână, într-o ceremonie fără prea mare tam-tam, cea mai mare companie de investiţii din Asia. Este vorba despre un fond suveran (eng. Sovereign Wealth Fund) cu resurse absolut impresionante: 200 miliarde de dolari.

Şi ăsta nu este decât începutul, pentru că se estimează că fondul va creşte anual cu 250-300 miliarde de dolari. Are şi de unde, pentru că excedentul comercial care frustrează Washingtonul a urcat rezervele valutare ale Chinei la 1.400 miliarde de dolari.

Fondurile suverane, aproape duble faţă de cele speculative

În mod deloc surprinzător, agenţia, care va fi sub directa supraveghere a cabinetului chinez, nu a dat niciun fel de detalii despre strategia sa investiţională. Beijingul îşi anunţase în urmă cu câteva luni intenţiile, iar economiştii au comparat lansarea fondului chinez cu unul din cele mai semnificative momente din istoria pieţelor internaţionale de investiţii cu capital de risc.

Şi asta pentru că China Investment Corporation marchează practic apariţia unei noi rase de investitori: guvernamentali, foarte bogaţi şi secretoşi.Apariţia fondurilor suverane de investiţii este perfect explicabilă după mai multe decenii în care Statele Unite ale Americii au importat mai mult decât au exportat.

Setea de energie a economiilor dezvoltate şi preţurile tot mai mari ale petrolului şi gazelor naturale au adus statelor din Orientul Mijlociu şi Rusiei venituri de mii de miliarde de dolari. De cealaltă parte, marii exportatori, precum China, au făcut avere din tot ce au vândut Statelor Unite ale Americii şi Europei, de la pantofi, jucării şi confecţii, până la medicamente şi anvelope. Acum, este rândul lor să se întoarcă în vest, să cumpere, şi se orientează spre orice le poate aduce profit sau poate adăuga valoare economiilor lor.

Un lucru e cert, aceşti investitori guvernamentali îşi permit foarte multe. Abu Dhabi Investment Authority, care este cel mai mare fond suveran de investiţii din lume, are active în valoare de 875 miliarde de dolari. Arabia Saudită are, în mai multe fonduri, active estimate la 300 miliarde de dolari.

La fel şi Singapore, a cărei agenţie de investiţii GIC manageriază active de 330 miliarde de dolari. Potrivit unui studiu Morgan Stanley din martie anul acesta, fondurile suverane totalizează acum 2.500 miliarde de dolari şi deţin 2,5% din activele financiare ale lumii. Peste zece ani însă, această cifră ar putea ajunge la 9%. Şi asta în primul rând datorită creşterii rezervelor valutare, dar şi deschiderii apetitului pentru investiţii riscante al ţărilor asiatice şi al Rusiei.

În ultimii cinci ani, rezervele valutare globale au cunoscut o creştere anuală de 20%, ajungând la aproximativ 5.600 miliarde de dolari, cu mult peste rata de creştere de 6-7% înregistrată în 1997-2001. La această sumă se adaugă între 1.500-2.500 miliarde de dolari deţinute de fondurile suverane, care urcă totalul rezervelor globale controlate de guverne la aproximativ 7.600 miliarde de dolari sau 15% din PIB-ul mondial, după calculele Trezoreriei SUA.

Practic, cele 2.500 miliarde de dolari de care dispun acum fondurile suverane eclipsează cele 1.700 miliarde de dolari din industria fondurilor speculative. În prezent, fondurile suverane alimentate din exporturile de petrol şi gaze naturale constituie două treimi din totalul instituţiilor financiare guvernamentale, estimează studiul Morgan Stanley.

Dar, în 2015, cele două grupuri, fondurile create din petrodolari şi cele ale exportatorilor asiatici, vor fi mai degrabă egale. Ca mărime, vor depăşi totalul rezervelor oficiale în următorii cinci ani şi vor ajunge la o valoare de 12.000 miliarde de dolari în şapte ani, mai arată studiul.

Începe naţionalizarea transfrontalieră

Departe de a fi o invenţie a secolului 21, fondurile suverane există de mai multe decenii, dar au trecut neobservate până acum. Kuwait Investment Authority, de exemplu, a fost înfiinţată în 1960, cu scopul de a se îngriji de veniturile pe care emiratul le obţinea din petrol. Fondul Temasek, din Singapore, iniţiativă a primului lider al statului, Kuan Yew, a fost lansat în 1974.

Cel mai mare fond suveran, Abu Dhabi Investment Authority, există şi el din 1976. Ceea ce s-a schimbat însă este mărimea industriei şi influenţa pe care o pot avea aceşti investitori globali, mai ales în corelaţie cu apariţia unor noi jucători, care vin din economiile emergente.

Mai mult decât atât, s-a schimbat şi profilul fondurilor datorită stilului aproape agresiv în care unele dintre ele au început să facă achiziţii. "Apariţia fondurilor suverane va fi unul din cele mai importante curente pe pieţele financiare în următorii ani. Dacă sunt manageriate bine, ele vor avea un impact destul de serios asupra pieţelor financiare globale şi asupra preţurilor", spune Stephen Jen, şeful Departamentului de cercetare monetară de la Morgan Stanley.

Ceea ce a atras însă şi mai mult atenţia opiniei publice este îngrijorarea vizavi de potenţiala vânzare a unor active strategice, un transfer de informaţie şi expertiză industrială sau de probleme legate de singuranţa publică.

Practic, povestea globalizării ia acum o nouă turnură. O lume în care investitorii privaţi din bogatele ţări industrializate obişnuiau să investească pe tot globul se transformă acum într-o altă lume, în care guvernele din economiile emergente devin acţionari importanţi în companii occidentale, într-un curent care s-ar putea foarte bine numi naţionalizare transfrontalieră.

Vestul cere transparenţă fondurilor suverane

Numai ideea în sine că un fond controlat de stat poate cumpăra companii publice din ţările dezvoltate poate crea panică, mai ales dacă te gândeşti la China. Este, în primul rând, vorba de teama de necunoscut, spun analiştii.

Dacă mulţi politicieni vestici se tem că asiaticii, arabii, chinezii sau ruşii vor veni şi vor cumpăra cu totul unele dintre cele mai mari corporaţii globale, unii economişti privesc fenomenul cu suficientă detaşare, iar fondurile suverane nu reprezintă pentru ei altceva decât nişte investitori cu foarte mulţi bani şi atât. Mai mult, aceştia din urmă spun că atât SUA, cât şi Europa ar trebui să profite de banii care vin acum din Asia şi Orientul Mijlociu.

"Presupunând că nu se pun probleme reale de securitate, dacă ei vor să cumpere ceva, da, categoric să le vindem. Dacă un fond chinez sau arab cumpără o companie ori se descurcă bine, caz în care economia are de câştigat, piaţa forţei de muncă la fel, ori nu se descurcă şi atunci o va vinde, posibil la un preţ mai mic decât acela pe care l-a plătit iniţial", comentează Gabriel Stein, un economist la Lombard Street Research din Londra, citat de Bloomberg.

Merkel se teme pentru companiile germane

Politicienii occidentali nu sunt însă la fel de relaxaţi, iar lipsa de transparenţă a fondurilor este unul dintre motivele lor de îngrijorare. Cu excepţia Fondului Guvernamental de Pensii al Norvegiei, nu multe dintre ele dau detalii despre propriile operaţiuni.

Despre politica lor de investiţii se ştie prea puţin şi orice comentariu minor sau zvon are tendinţa de a creşte volatilitatea pieţelor financiare. Or, tocmai modul în care bogatele fonduri suverane decid să-şi investească vastele averi va juca un rol esenţial în remodelarea pieţelor financiare în următorul deceniu, spun economiştii şi analiştii.

G7 meditează la fondurile de investiţii din Est

Washingtonul a cerut deja Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale să stabilească un cod de bună purtare pentru aceste instituţii. Cancelarul german Angela Merkel a spus că investitorii controlaţi de stat pot folosi participaţiile pe care le deţin în companiile europene pentru a urmări obiective mai degrabă politice decât financiare.

După modelul SUA, Berlinul vrea să-şi creeze o nouă legislaţie, care să-i permită să monitorizeze investiţiile străine directe, iar Bruxelles-ul analizează posibilitatea creării unui set de reglementări pentru întreg spaţiul comunitar.

Activitatea fondurilor suverane va fi restricţionată în Europa dacă acestea nu vor fi transparente, a avertizat şi comisarul european pe probleme economice şi monetare, Joaquin Almunia. "Dacă nu vor fi de acord cu criteriile noastre, vom avea motive suficient de bune pentru a reacţiona în unele cazuri, acolo unde aceste fonduri vor încerca să investească în sectoare strategice sau vor ţinti industrii specifice", a spus Almunia.

Economia globală va avea de suferit dacă fondurile suverane nu acţionează transparent, a afirmat zilele trecute şi preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet. Grupul celor Şapte se teme că fondurile suverane pot submina pieţele financiare şi pot naşte reacţii protecţioniste dacă vor fi opace şi vor râvni la companii străine care ţin de siguranţa naţională a unui stat.

Când se vor întâlni la Washington, la jumătatea acestei luni, miniştrii de finanţe din G7 şi bancherii centrali vor ridica această problemă. "E o problemă la care trebuie să meditezi serios când ai în faţă entităţi care nu funcţionează după decizii libere, descentralizate. Noi, la Banca Centrală Europeană, suntem în mod sigur în favoarea circulaţiei libere a capitalului. Aceasta trebuie considerată fundamentală", a mai spus Trichet. (Alexandra Diaconu)

În ce investesc noile fonduri

Pentru un profit mai mare decât cel garantat de bonurile de trezorerie emise de SUA sau Europa, fondurile suverane se orientează acum spre investiţii cu capital de risc sau chiar cumpărarea în totalitate a unor companii occidentale. Şi-şi pot permite practic orice. Temasek Holding, fondul suveran din Singapore, care există din 1974, a servit ca model pentru mai multe noi fonduri de investiţii ale guvernelor, inclusiv pentru cel al Chinei.