Nu ştiu dacă în luarea deciziei a contat sau nu exemplul lui Liviu Ciulei ori cel al lui Dan Jitianu, ca să citez doar două nume care cu adevărat contează. Habar nu am nici dacă pe vremea aceea lumea teatrală românească măcar auzise de Bob Wilson care şi el a optat pentru teatru, având o diplomă asemănătoare. Cert e că în 1995, Horaţiu Mihaiu făcea senzaţie în lumea teatrală românească prin spectacolul 17 acte cu Piet Mondrian. Pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca se petrecea primul spectacol eminamente în registru non-verbal din România, cu un fundal negru pe care se scurgeau proiecţii video.

Iată că acum, după un periplu prin mai multe Teatre, unde a creat spectacole în acelaşi registru, a ajuns la Teatrul „Elvira Godeanu“ unde a înfăptuit spectacolul intitulat  Sărutul. Un eseu vizual-teatral dedicat simbolului  nu doar estetic al oraşului, personalităţii emblematice a lui Constantin Brâncuşi. Horaţiu Mihaiu, semnează regia, scenografia şi ilustraţia muzicală a montării, Mălina Andrei este autoarea coregrafiei, lui Cezar Enache i se datorează realizarea proiecţiilor video, iar creatoarea costumelor este Wilhelmina Bekesi Kuron. Lor alăturându-li-se o parte a actorilor care alcătuiesc astăzi trupa Teatrului, trupă completată de tineri absolvenţi ai şcolilor de profil din ţară. Împreună au realizat pe scenă un inspirat compendiu bio-bibliografic al vieţii, operei, surselor de inspiraţie, întâlnirilor majore, principiilor estetice fundamentale ale lui Constantin Brâncuşi. Compendiu al cărui principal pilon este reprezentat de Sărutul din 1907, creaţie socotită de marea majoritate a exegeţilor creaţiei brâncuşiene ca însemnând o replică cu caracter polemic la compoziţia omonimă realizată între anii 1888-1889 de marele Auguste Rodin.

Cred că Horaţiu Mihaiu a avut o idee excelentă ca, din când în când, să proiecteze gânduri brâncuşiene care i-au jalonat conceperea şi elaborarea demersului său teatral-vizual. O parte dintre acestea sunt reproduse în caietul-program. Dintr-un argument care i se datorează regizorului, desprind următorul citat ce îi aparţine lui Brâncuşi: „Am vrut de fapt să pomenească nu despre o singură pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit şi s-au perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit. Pentru că fiecare lucrare a mea este generată de un asemenea simţământ lăuntric... Sărutul a reprezentat drumul spre Damasc, izbutind pentru întâia oară să exprime esenţialul“.

Metafora drumului, un drum înţeles în mai multe sensuri, domină spectacolul. Drumul de la Hobiţa la Bucureşti şi apoi la Paris, drumul jalonat cu întâlniri fundamentale, cu nenumărate surse de inspiraţie, drumul contopirii dintre specificul, marele ethos românesc şi marile repere ale culturii universale, drumul vegheat de Dumnezeu şi Sfântul Petru, drumul fiinţei alese pentru ca Dumnezeu să îşi reafirme prezenţa şi să îşi mai trimită o dată omenirii mesajul. Să îi reamintească acesteia sensul creaţiei.

Horaţiu Mihaiu şi echipa sa de creatori au avut la Târgu Jiu o mare şansă. Şi anume faptul că în trupă există un actor - e vorba despre actorul Ion Alexandrescu - care seamănă izbitor cu Brâncuşi.

Şansa aceasta putea însă să se metamorfozeze într-o capcană. Horaţiu Mihaiu a avut înţelepciunea să o interpreteze doar ca o condiţie minimală, exploatată la maximum prin inserarea de dezvoltări imagistico-teatrale, de imagini-forte, de dansuri foarte bine lucrate (Mălina Andrei), de o ilustraţie muzicală care se bazează în bună parte şi nu degeaba pe remixuri, pe un cu totul remarcabil light design (autorul lor este însuşi regizorul), pe un temeinic concept-video (Cezar Enache). Şi pe substanţa contribuţiilor actoriceşti. Lui Ion Alexandrescu alăturându-i-se Marian Negrescu, Dan Calotă, Monica Sfetcu, Adelina Puzdrea, Mădălina Ciobănuc, Rodica Gugu Negrescu, Mihai Rădulea, Vlad Rădulea, Cosmin Brehuţă, Bogdan Constantin, Eugen Titu, Luminiţa Şorop, Oana Marinescu, Iulian Marinescu.

Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu - SĂRUTUL - eseu visual teatral ; Regia, scenografia, ilustraţia muzicală: Horaţiu Mihaiu; Coregrafia: Mălina Andrei; Video: Cezar Enache; Costume: Wilhelmina Bekesi Kutron; Asistent scenografie: Maria Nicola; Cu: Ion Alexandrescu, Marian Negrescu, Dan Calotă, Monica Sfetcu, Adelina Puzdrea, Mădălina Ciobănuc, Rodica Gugu Negrescu, Mihai Rădulea, Vlad Rădulea, Cosmin Brehuţă, Bogdan Constantin, Eugen Titu, Luminiţa Şorop, Oana Marinescu, Iulian Marinescu; Data reprezentaţiei: 12 ianuarie 2019