E vorba despre Agamemnon, celebrul erou tragic grec, în piesa omonimă a lui Rodrigo Garcia cam tot la fel cum e vorba şi apare ca personaj Cântăreaţa cheală în scrierea cu acelaşi nume al marelui Ionesco.
Dramaturg a
cărui citare nu e defel întâmplătoare în contextul acestei cronici căci, dacă
autorul Lecţiei e unul dintre maeştrii,
dacă nu chiar inventatorul teatrului absurdului, argentinianul Garcia practică
un fel de teatru post-absurd sau post-post-absurd perfect adaptat realităţilor unei
lumi, unei civilizaţii post industriale cu totul aservită consumatorismului
fără limite. O lume în care oamenii aleargă bezmetic, cumpără bezmetic, trăiesc
bezmetic. De fapt, nu trăiesc deloc. Doar simulează existenţa. Pe care mai
degrabă şi-o strigă. Sunt oameni de-a
gata care trăiesc sau se fac că trăiesc de-a
gata, duc o viaţă de-a gata la
scrierea căreia nu mai pot adăuga nimic fiindcă nu le e dat să mai inventeze
nimic.
Pentru oamenii de acest fel lumea se
rezumă la concepte, speranţa, tragedia,
undeva- ul vieţii sunt date, nu
irealităţi şi nici suprarealităţi, date
şi nimic mai mult. Pe care familia formată dintr-o mamă, un tată şi un copil le
descoperă întâmplător, cu imensă uimire, dar şi cu o disperare de sorginte nu
ionesciană, ci beckettiană de-a dreptul, fără a mai putea face nimic. Fără a se
întrevedea nici un fel de salvare.
Autor de
literatură dramatică, regizor de teatru şi film, argentinianul Rodrigo Garcia
face parte din ceea ce se numeşte les
écrivains de plateaux. Dramaturgi care lucrează în echipă cu ceilalţi
participanţi la naşterea spectacolului, care scriu replicile în colaborare cu
actorii, cu regizorul care a cam început el însuşi să dispară, funcţiile sale
fiind preluate, democratizate, „colectivizate”. Foarte adesea replicile ajung
să fie jocuri, aglutinări de cuvinte în care nu instituirea sensului e prima
preocupare. Tocmai fiindcă piesele astfel zămislite vorbesc despre pierderea
sensului, a oricărui sens în lumea de azi. O lume ai cărei cetăţeni sunt mai
degrabă clovni decât oameni.
Sunt lucruri pe care le-a înţeles
foarte bine şi le-a transpus la fel de bine tânărul regizor Andrei Măjeri în
spectacolul său de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. Un spectacol despre falşi
oameni şi falşi trăitori într-o lume în care singurele certitudini sunt
supermarketul şi hipermarketul, restaurantele KFC şi Mc’ Donalds, cumpăratul în exces şi alergatul spre nicăieri
la fel de excesiv.
Mama, tata,
fiul din Agamemnon, la origine o
monodramă, inteligent şi eficient transformată de regizor într-o piesă în trei
personaje complementare, sunt fiinţe ale fistichiului colorat şi programat. De
unde costumele colorate în galben aprins şi violet, de unde tricourile inscripţionate
cu to buy or not tu buy. Un spectacol
rece, perfect metronomizat, înşelător în această rigoare căutată de primă
instanţă, jucată mai încolo emoţional şi artistic, valorată în grad superior în
partea finală a reprezentaţiei. Parte care funcţionează drept contrapunct.
Drept cuţit înfipt drept în stomacul personajelor, dar şi în cel al
spectatorilor. Toate acestea se întâmplă şi se regăsesc aievea în montare graţie
jocului fără cusur, în cea mai consistentă parte a lui în forţă, a trei foarte
buni actori din generaţii diferite: Miriam Cuibus, Sorin Leoveanu şi Sânziana
Tarţa.
Sigur, se prea poate ca genul de
teatru scris de Rodrigo Garcia să nu placă. Nu e defel exclus ca nici
spectacolul lui Andrei Măjeri să nu stârnească unanimităţi tocmai din cauza
faptului că aparţine unui gen de teatru extrem-contemporan cu care spectatorul
de teatru obişnuit din România nu e chiar foarte familiarizat. Însă nu se poate
să nu îi recunoşti valoarea derivată din rigoarea vizibilă în toate
compartimentele: regie, scenografie (Irina Moscu), interpretare. Şi nu în
ultimul rând în ilustraţia muzicală excelent aleasă. Devenită, ca şi în
precedentul spectacol clujean purtând aceeaşi semnătură regizorală, cel cu Cutia Pandorei, un atu al lui Andrei
Măjeri.
Teatrul Naţional din
Cluj-Napoca-AGAMEMNON de Rodrigo Garcia; Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ;
Regia: Andrei Măjeri; Scenografia: Irina Moscu; Cu: Sorin Leoveanu, Miriam
Cuibus, Sânziana Tarţa; Data reprezentaţiei: 13 decembrie 2015