Ridicată în jurul anului 882, pe un teren vândut de către comunitatea creştinilor copţi, sinagoga Ben Ezra de la Cairo găzduieşte cea mai renumită şi explorată genizah. Între secolul X şi sfârşitul secolului al XIX-lea, aproximativ 300 000 de manuscrise şi de fragmente de manuscris au fost depozitate în acest loc, furnizând o amplă sursă de documentare asupra vieţii medievale evreieşti din capitala în care însuşi Maimonide a slujit ca lider religios. Pe parcursul unui mileniu, în mulţimea de documente s-au aşezat şi numeroase texte laice, precum scrisori, ordine de plată, scrieri medicale, contracte de afaceri şi de căsătorie, acte de divorţ şi diverse alte documente juridice. În colecţia aflată acum în posesia Bibliotecii Universităţii Cambridge, se găsesc şi sute de liste de trusou, minuţios alcătuite, urmând preceptul potrivit căruia, la căsătorie, bărbatul este obligat să îi asigure femeii un viitor lipsit de griji financiare, în cazul în care mariajul este întrerupt de divorţ sau de deces. Reluată şi consolidată de ketubah (<ebr. כְּתוּבָּה) – contractul de căsătorie, un strămoş al contractului prenupţial –, regula stipulează ca, în oricare dintre cele două situaţii neprevăzute, soţia părăsită sau văduva să beneficieze de un fundal economic mai solid decât cel cunoscut înaintea căsătoriei.

În bogata genizah de la Cairo au fost identificate şi pasaje de text ilustrând educaţia intensivă a copiilor – atât băieţi, cât şi fete – aparţinând comunităţii evreieşti. Pe bucăţele rătăcite de pergament se zăresc, după o mie de ani, primele litere ale alfabetului ebraic, copiate cu mână de copil, precum şi schiţe naive şi mâzgălituri. Biletele trimise taţilor de către dascăli detaliază măsurile coercitive aplicate elevilor neascultători. Unul dintre ele consemnează mărturisirea francă a unui învăţător – “Îl pocnesc. Îl pocnesc foarte des” – , alături de îndemnul adresat tatălui de a-l ameninţa pe băiat cu bătaia.

Un document ce atestă vânzarea unei fabrici de zahăr deţinute de o familie de evrei şi de un cadiu aduce mărturie despre colaborarea armonioasă dintre evreii şi musulmanii din bazinul mediteranean, în epoca medievală. Alte texte oferă informaţii semnificative privind viaţa negustorească locală. Astfel, reflectând pericolul ce marca itinerarul parcurs de comercianţii evrei, între Egipt şi India, un act de divorţ preventiv întocmit de un bărbat, înaintea călătoriei, stipulează ca, în cazul dispariţiei sale, soţia să nu rămână “înlănţuită”, termen ce desemnează femeia al cărei soţ dispărut nu poate fi confirmat decedat, realitate ce o plasează în imposibilitatea de a se recăsători.  

Unul dintre cele mai savuroase texte descoperite la Ben Ezra îl reprezintă o listă de cumpărături, nu mult diferită de o listă contemporană. Textul, a cărui copie digitalizată este expusă la Biblioteca Naţională a Israelului, redă spiritul meticulos al unui cumpărător evreu care nu uită să menţioneze cantitatea necesară exprimată în dramuri – unitate de măsură egală cu aproximativ 3 grame, utilizată, în vechime, în regiunea Africii de Nord. Articolele ce urmează a fi cumpărate sunt tahina, ulei de măsline şi de susan, sumac, sare şi lemn pentru foc. Deliciul obiectului se dezvăluie pe reversul bucăţii de hârtie, ce conţine un fragment dintr-un get (<ebr. גט) – act de divorţ. Fără a beneficia de surpriza produsă de un palimpsest, efectul ludic al constatării nu poate fi decât amuzant sau cel puţin exotic.

O inevitabilă menţiune – cei dornici să exploreze complicata dinamică a divorţului tradiţional evreiesc (în statul Israel, divorţul este validat exclusiv de către tribunalul rabinic) ar putea găsi utilă vizionarea filmului Get – Divorţul lui Viviane Amsalem (Israel, Germania, Franţa, 2014). Supusă unui joc pervers al egoismului şi al iubirii, protagonista trăieşte, cu resemnarea disperării, captivitatea decisă tiranic de soţul care îi refuză, cu înverşunare, acordarea get-ului dorit.

Note bibliografice

www.lib.cam.ac.uk/news/discarded-history-exhibition-lifts-lid-1000-years-medieval-history

blog.nli.org.il

www.bh.org.il